Scutul de la Deveselu versus rachetele ruşilor. Experţii militari explică dacă trebuie să ne temem de bombele hipersonice folosite de Putin în Ucraina

Ministerul rus al Apărării a anunţat că a folosit, la sfârşitul săptămânii trecute, rachete hipersonice Kinjal pentru a distruge un obiectiv din vestul Ucrainei. Potrivit ruşilor, racheta a distrus un mare depozit subteran de muniţie al trupelor ucrainene la Deliatin, în regiunea de sud-vest Ivano-Frankivsk. Racheta hipersonică rusă Kinjal, la fel ca 3M22 Zircon, nu poate fi detectată de radarele sistemelor antiaeriene mai vechi din cauza vitezei, ceea ce face ca sistemele de apărare antirachetă precum cele folosite de ucraineni să fie prea lente. Concret, Kh-47M2 Kinjal („Pumnal”) este o rachetă aer-sol hipersonică balistică, ce are viteza Mach 10 şi capacitatea de a efectua manevre evazive în fiecare etapă a zborului său. Poate transporta atât focoase convenţionale, cât şi nucleare şi poate fi lansată de la bombardiere Tu-22M3 sau interceptoare MiG-31K.

Testată pentru prima dată cu succes în 2018, Kinjal şi-a atins toate ţintele în timpul testelor la o rază de la 1.000 km până la 2.000 km, potrivit Ministerului rus al Apărării. Dar această rază de acţiune poate fi extinsă deoarece sunt trase de pe avioane, în special de la MiG-31. 

Moscova susţine că a dezvoltat această gamă de arme hipersonice pentru a putea evita sistemele de apărare precum scutul antirachetă american din Europa. Totuşi, nu este clar cât de imune sunt rachetele hipersonice la sistemele antibalistice de producţie americană, pentru că acest lucru nici nu a fost testat.

În acest context, trebuie spus că pe data de 16 noiembrie 2020, în cadrul unui test în premieră al Agenţiei pentru Apărare Antirachetă (MDA) din Statele Unite, o rachetă Standard Missile-3 (SM-3) Block IIA lansată de un sistem Aegis asemănător celui de la Deveselu, dar montat pe un distrugător american, a interceptat şi distrus o rachetă intercontinentală (ICBM) care zbura în spaţiul extraatmosferic. Dacă avem în vedere că o rachetă intercontinentală are o viteză de top de Mach 20, dublă faţă de cea a rachetelor hipersonice, nu este exclus ca o misiune de interceptare a acestora din urmă de către sistemele Aegis să fie una imposibilă, dar acest lucru nu a fost testat până în prezent. 

Moscova susţine că aceste rachete zboară la viteze excepţional de mari – viteze Mach 10 sau 12.000 km pe oră – şi că, având în vedere manevrabilitatea mare, sunt extrem de dificil sau imposibil de interceptat. Totuşi, unii experţi militari occidentali cred totuşi că Rusia ar putea exagera capacităţile armelor lor hipersonice aer-sol. Astfel, expertul militar Pavel Felgenhauer a spus că utilizarea rachetelor Kinjal nu oferă Moscovei un avantaj strategic, ci este mai mult un avantaj psihologic. „Practic, nu schimbă câmpul de luptă, dar cu siguranţă are efect în ceea ce priveşte propaganda psihologică, să sperie pe toată lumea”, a explicat el.

În acelaşi ton, analistul James Acton spune că nu consideră rachetele hipersonice mai periculoase decât rachetele clasice sau artileria care pot provoca la fel de multă moarte. „Nu consider că sunt un avans atât de semnificativ. Nu ştiu cât de mult avantajează Rusia prin folosirea rachetelor hipersonice”, a precizat analistul.

La rândul lui, generalul locotenent în rezervă Alexandru Grumaz, preşedintele Centrului de Analiză şi Studii de Securitate, a explicat pentru „Adevărul” de ce rachetele hipersonice nu sunt arma fără cusur. „Aceste sisteme sunt mai mult o armă psihologică pentru că altfel nu sunt infailibile, nu îţi câştigă un război. 

Ele pot evita sisteme antiaeriene mai vechi cum ar fi S-200, S-300 sau 9K33 Osa, care, e adevărat, sunt şi în dotarea forţelor Ucrainei. Repet, chiar dacă sunt un stadiu superior de dezvoltare al rachetelor supersonice, aceşti vectori hipersonici nu sunt neapărat imbatabili în faţa unor sisteme antiaeriene de ultimă generaţie”, a precizat generalul-locotenent în rezervă Alexandru Grumaz.