dintre

Dupa aproape un an de la pronuntarea Deciziei nr.707/19 04 2024, Curtea de Apel Bucuresti si-a motivat solutia respingerii cererii CPS a MAI de anulare a Deciziei nr. 5/2020 a Curtii de Conturi privind actualizarea pensiilor militare in anul 2017, desi aceeasi curte a anulat Decizia nr. 4/2020 a Curtii de Conturi privind actualizarea pensiilor militare de catre CPS a MApN, decizie care continea aceleasi principii gresite de actualizare ca si in decizia Curtii de Conturi nr. 5/2020.

Atat CPS a MAI cat si Curtea de Conturi au formulat, la inceputul lunii martie 2025, recursuri la ICCJ impotriva hotararii nr/705/2024.

Cauza este in procedura de filtru la ICCJ in vederea stabilirii primului termen.

Redau mai jos Motivarea Curtii de Apel Bucuresti, publicata in luna februarie pe Rejust.ro

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2024:185.######
Dosar nr. ####/2/2020*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Sentinţa nr.###
Şedinţa publică de la 19.04.2024

Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect „litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992)”, formulate de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 05.03.2024 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea succesiv până la 19.04.2024, când a hotărât următoarele:
Curtea,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2020 sub nr.####/2/2020 reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în baza art.14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a Raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII.

2. În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut în esenţă că reverificarea/verificarea efectuată finalizată cu Decizia contestată a fost făcută cu încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 21 din Legea nr.94/1992, că pârâta a exercitat în mod nelegal funcţia normativă şi cu încălcarea principiului autonomiei prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015, a invocat folosirea incorectă în actul atacat a terminologiei „pensie actualizată”, echivalarea nelegală a termenilor „majorare”, „indexare” şi „actualizare”, precum şi interpretarea nelegală, în cadrul Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, a articolului 30 din Legea nr. 223/2015. Reclamanta a argumentat că „plafonarea de 85% se aplică doar pensiilor stabilite, recalculate şi actualizate potrivit Legii nr. 223/2015, şi nu şi pensiilor militare majorate printr-o normă juridică distinctă”, respectiv majorării reglementate de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Reclamanta a mai susţinut că paguba constatată de Curtea de Conturi este una estimativă şi nu una certă, că decizia contestată este emisă în data de 23.10.2020 şi nu ar ţine cont de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 şi ar crea discriminări.

3. Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020.

4. La data de 14.01.2021 reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a formulat , în temeiul art. 204 C.civ., cerere de modificare a acţiunii prin care a modificat petitul cererii principale, solicitând: suspendarea deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII; anularea Deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII, temeiul legal pentru cererea de suspendare fiind art.15 din Legea nr. 554/2004, iar temeiul legal pentru capătul de cerere privind anularea actelor administrative fiind de art. 8 şi următoarele din aceeași lege. Cererea de modificare a acţiunii nu conţine o motivare propriu-zisă a cererii în anulare, rezultând că motivele de nulitate ale actelor atacate ar fi cele invocate drept „caz bine justificat” în cererea introductivă în care se cerea suspendarea actelor emise de Curtea de Conturi.

5. Pârâta Curtea de Conturi a României, în temeiul art. 205 din Codul de procedură civilă a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii având ca obiect anularea măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020; excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a măsurilor dispuse prin decizie, urmare a promovării cu tardivitate a acţiunii care are ca obiect anularea Deciziei şi a Raportului de control; excepţia inadmisibilităţii acţiunii având ca obiect anularea măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020. Referitor la fondul cauzei, a argumentat în sensul că actul atacat este legal şi temeinic.

6. Prin sentinţa civilă nr.###/16.03.2021 pronunţată în dosarul nr.####/2/2020 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea astfel cum a fost modificată de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca inadmisibilă, soluție motivată de punctele 64, 74, 204, 227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României şi aprecierea potrivit căreia „obiectul acţiunii în contencios administrativ îl poate reprezenta doar încheierea pronunţată de comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi, acţiunea neputând fi îndreptată în mod exclusiv împotriva deciziei emise de departamentul Curţii de Conturi în urma controlului efectuat, controlul judecătoresc neputând fi realizat direct asupra acestor decizii, ci doar cu ocazia analizării şi soluţionării cererilor formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor”.

7. Prin Decizia civilă nr.####/12.09.2023 Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. ### din 16 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, a casat în parte sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza aceleiași instanţe pentru rejudecarea acţiunii în anulare, fiind menţinută în rest sentinţa recurată cu privire la soluţia dată cererii de suspendare.

8. Pentru a pronunţa această decizie Înalta ##### a reţinut că „actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act juridic supus executării şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ, este Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul XII, Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi nefiind act administrativ în sensul dispoziţiilor anterior menţionate, deoarece ea nu produce efecte juridice proprii, ci reprezintă doar un răspuns la o procedură administrativă obligatorie. #### reclamanta ar ataca numai această încheiere şi ea ar fi anulată, nu ar obţine nimic, obligațiile stabilite în sarcina sa continuând să subziste în temeiul deciziei neatacate. Prin urmare, reclamanta nu a avea un interes real în a ataca încheierea de soluţionare a contestaţiei, neexistând nici o justificare legală pentru care acţiunea împotriva deciziei vătămătoare să fie condiţionată de atacarea încheierii de soluţionare a contestaţiei.”

9. De asemenea, Înalta ##### a arătat că „din analiza prevederilor pct. 227 din Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014 reiese doar că ele oferă particularului posibilitatea de a ataca în contencios administrativ încheierile de soluţionare a contestaţiilor, însă nu reiese că el nu ar putea alege să nu atace şi aceste încheieri, ci doar deciziile structurilor Curţii de Conturi. Că este aşa rezultă cu claritate din faptul că art.1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permite particularului să atace în contencios administrativ orice act administrativ vătămător, fără a fi nevoit să atace şi soluţia dată procedurii prealabile, iar dispoziţiile procedurale cuprinse în Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014 nu îi interzic să atace doar decizia structurii Curţii de Conturi şi, prin urmare, sub acest aspect, nu derogă de la regulile generale în materie.”

10. Înalta ##### a mai arătat că „nu există nici o normă legală care să condiţioneze exercitarea acţiunii în contencios administrativ împotriva deciziei Curţii de Conturi, de exercitarea acţiunii în contencios împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Conturi în soluţionarea contestaţiei. Singura condiţie pe care Hotărârea nr. 155/2014 o impune în mod expres este aceea a parcurgerii procedurii prealabile obligatorii, respectiv exercitarea căii de atac a contestaţiei împotriva Deciziei emise de Departamentul XII al Curţii de Conturi, condiţie îndeplinită de recurentă.”

11. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr.####/2/2020*, unde, la termenul de judecată din data de 05.03.2024, părţie au formulat concluzii cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii, precum şi cu privire la fondul cererii în anulare. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului, aceasta nu mai face obiectul rejudecării având în vedere că reclamanta nu a recurat soluţia pronunţată în primul ciclu procesual cu privire la cererea de suspendare, situaţie reţinută în decizia nr.####/12.03.2023 a Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie.

12. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, aceasta urmează să fie respinsă, reţinându-se că acţiunea în anularea Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Curtea de Conturi a fost formulată la data de 7.12.2020, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de punctul 227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.547 din 24 iulie 2014.

13. În acest sens, instanţa reţine că, potrivit punctului 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, „Împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ.”

14. Cum Încheierea nr.##/08.12.2020 emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost emisă şi comunicată ulterior momentului formulării de către reclamantă a acţiunii introductive împotriva Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, acţiune ce a fost ulterior modificată în cerere în anularea aceleiași decizii, instanţa constată că a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de punctului 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014.

15. În speţă este adevărat că reclamanta nu a atacat şi Încheierea emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor, ci doar Decizia nr.XII/5/22.10.2020, dar acest aspect nu prezintă importanţă din perspectiva soluţionării excepţiei tardivităţii, din moment ce punctul 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014 are în vedere pentru stabilirea termenului în care poate fi formulată acţiunea momentul comunicării Încheierii de soluţionare a contestaţiei, iar nu momentul comunicării deciziei Curţii de Conturi.

16. Cât priveşte faptul că reclamanta nu a formulat acţiune împotriva Încheierii nr.##/2020 de soluţionare a contestaţiei, acest aspect a fost tranşat prin decizia de casare nr.3748/12.09.2023, Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie statuând în sensul că aceasta nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece ea „nu produce efecte juridice proprii, ci reprezintă doar un răspuns la o procedură administrativă obligatorie”.

17. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că în perioada 24.08 – 25.09.2020 o echipă de auditori publici externi din cadrul Curții de Conturi a desfășurat misiunea de control cu tema „Verificări cu privire la aspectele legate de gestionarea elementelor patrimoniale ale entității” la #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (CPS MAI), fiind întocmit Raportul de control nr. ##########.09.2020.

18. Prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 Departamentul XII al Curţii de Conturi a constatat acordarea nelegală a unor drepturi de pensie ca urmare a actualizării pensiilor la 30.06.2017 cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art.30 din Legea nr.223/2015. În concret, s-a constatat că reclamanta a emis decizii de actualizare a pensiilor militare în cadrul cărora majorarea de 5% acordată în anul 2016 nu a fost inclusă în calculul pensiei actualizate plafonate la 85% din baza de calcul, ci a fost adăugată ca element final în buletinele de calcul aferente actualizării pensiilor la 30.06.2017, după adăugarea componentei OMM/SOSP, situație care a condus la acordarea unor drepturi de pensie peste nivelul de 85% din baza de calcul, cu încălcarea art.30 din Legea nr.223/2015.

19. #### de această constatare, pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate, prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 s-a dispus, în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr.94/1992, aplicarea următoarelor măsuri: „ Conducerea CPS MAI va proceda la corectarea metodologiei de calcul utilizată pentru actualizarea pensiilor la data de 30.06.2017, iar determinarea în baza art. 60 din lege a cuantumului pensiei militare la 30.06.2017 se va realiza cu respectarea următoarelor principii:
i. Actualizarea pensiei în anul 2017, conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, constituie procesul de majorare a pensiei ca urmare a creșterii soldei de funcție, respectiv translatarea în cuantumul pensiei a creșterii salariale de la personalul activ, având ca punct de plecare cuantumul pensiei în plată la momentul respectiv, inclusiv indexarea/majorarea din anul 2016;
ii. Începând cu data de 30.06.2017, pensiile militare la care sunt incidente prevederile art. 60 din lege trebuie să aibă în componență indexarea/majorarea de 5% acordată în 2016, la care se adaugă fie indexarea de 5,25% acordată în anul 2017, fie actualizarea soldei de funcție cu 15% acordată de la 30.06.2017, astfel cum prevede art. 60 alin. (3) din Legea nr. 223/2015;
iii. Actualizarea pensiilor, în condițiile menționate mai sus, se realizează cu încadrarea în procentul de 85% din baza de calcul conform art. 30 din Legea nr. 223/2015.”

20. Prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 s-a stabilit „Conducerea CPS MAI va lua măsurile prevăzute de lege pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea fondurilor publice utilizate nelegal ca urmare a actualizării eronate a pensiilor la data de 30.06.2017 prin încălcarea prevederilor art. 30 din Legea nr.223/2015.” Termenul de realizare a fost fixat la data de 31.03.2021.

21. Împotriva Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, iar la data de 7.12.2020 reclamanta a introdus acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat inițial suspendarea Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, iar ulterior, pentru aceleași motive, a cerut şi anularea aceleiaşi decizii. Reclamanta nu a contestat şi Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluţionare a contestațiilor, poziţie subliniată şi prin concluziile scrise depuse de reclamantă în rejudecare, astfel încât, în cele ce urmează, vor fi analizate motivele de nulitate invocate de reclamantă în legătură cu Decizia nr.XII/5/22.10.2020, cu precizarea că acestea se regăsesc doar în cadrul acţiunii introductive iniţiale prin care se cerea suspendarea acestui act, având în vedere că cererea modificatoare se referă doar la modificarea petitului acţiunii.

22. Unul dintre motivele de nulitate invocate de reclamantă se referă la lipsa temeiului legal pentru reverificarea/verificarea efectuată finalizată cu Decizia contestată şi încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 21 din Legea nr.94/1992, în contextul în care anterior se desfășurase o verificare cu același obiect, finalizată prin Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020 care concluzionase în sensul că la calcularea drepturilor de pensie cu începere din data de 30.06.2017 au fost respectate prevederile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 223/2015, nefiind constatate aspecte de nelegalitate.

23. Acest motiv de nulitate nu va fi reţinut întrucât pe de o parte Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020 a fost infirmat de conducerea ierarhic superioară şi de structurile interne cu rol metodologic din cadrul Curţii de Conturi, iar pe de altă parte pentru că nu există o prevedere legală care să limiteze dreptul Curţii de Conturi de a proceda la efectuarea de verificări la o entitate publică în situaţia în care aceasta a făcut obiectul unor verificări anterioare, mai ales în contextul în care apreciază că verificările iniţiale au fost incomplete. În plus, Raportul de control nr. 4263501 din 25.09.2020 a fost emis în urma unei misiuni distincte dispuse de Plenul Curţii de Conturi şi care a avut ca scop verificarea unor aspecte sesizate în petiţii formulate ulterior emiterii Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020.

24. Un alt motiv de nulitate invocat de reclamantă se referă la exercitarea în mod nelegal de către Curtea de Conturi a funcţiei normative, în sensul impunerii unui mod de calcul a pensiei militare de stat, în condiţiile în care nu are atribuţii în acest sens, subrogându-se unităţilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în atribuţiile de normare, contrar art. 60 alin. (4) din Legea nr. 223/2015 şi contrar art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015.

25. Instanţa reţine că prevederile legale invocate de reclamantă aveau, la data de 30.06.2017, următorul conținut: „(4) Procedura de actualizare prevăzută la alin. (1) se stabilește prin ordin comun al conducătorilor instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, emis în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” (art. 60 alin. (4) din Legea nr. 223/2015) şi respectiv „Principiile de bază ale sistemului pensiilor militare de stat sunt următoarele: (…) e) principiul autonomiei, bazat pe organizarea, conducerea și administrarea, de sine stătătoare, a sistemului pensiilor militare de stat de către instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale” (art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015).

26. Prin emiterea Raportul de control nr. 4263501 din 25.09.2020 şi a Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 Curtea de Conturi nu a exercitat o funcție normativă, ci şi-a realizat funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi: „Curtea de Conturi exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea și administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității” .

27. Reclamanta nu poate considera că principiul autonomiei prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015 ar excepta-o de la acest control şi nici că ar putea acorda drepturi de pensie suplimentare celor stabilite de lege, aceasta cu atât mai mult în contextul în care, în aplicarea Ordinului comun nr.31/M.##/999/8148/237/###/221/2016 din 12.02.2016, casele de pensii ale MAI, MApN şi SRI au aplicat metodologii de calcul diferite, stabilind drepturi de pensii diferite pentru pensionarii celor trei case de pensii sectoriale.

28. Instanţa nu va primi motivul de nulitate care se referă la folosirea incorectă a terminologiei „pensie actualizată” în Decizia nr.XII/5/22.10.2020, reclamanta susținând că, în contextul în care aceasta nu este definită de art.3 al Legii nr. 223/2015, pârâta ar fi trebuit să folosească sintagma „drepturi de pensie rezultate în urma actualizării pensiei militare de stat”. Instanța constată că art.30 din Legea nr. 223/2015 folosește tocmai această expresie: „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28.” Mai mult, reclamanta însăși a utilizat în actele comunicate pensionarilor militari sintagma „pensie actualizată”. (de ex în decizia #########.08.2018 depusă la fila 181 vol.1 al dosarului ####/2/2020). Prin urmare acest motiv de nulitate va fi respins.

29. Reclamanta a mai criticat Decizia nr.XII/5/22.10.2020 susținând că pârâta a echivalat nelegal termenii „majorare”, „indexare” şi „actualizare”, arătând că art.14 alin.2 din O.U.G. nr.57/2015 ar reglementa instituția juridică a majorării pensiilor militare de stat prin derogare de la prevederile art.59 alin.1 din Legea nr.223/2015 care reglementează indexarea pensiilor militare de stat.

30. Această critică nu poate fi primită. Din chiar prevederile art.14 alin.2 din OUG nr.57/2015 rezultă că majorarea de 5% din 2016 a fost acordată sub regimul juridic al indexărilor, care erau reglementate prin art.59 alin.1 din Legea nr.223/2015: „Prin derogare de la prevederile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în anul 2016 pensiile militare de stat se majorează cu 5%.” Prin urmare, în mod greşit reclamanta susţine teza că majorarea de 5% nu ar fi inclusă în pensia actualizată şi nu ar fi supusă plafonului prevăzut de art.30 din Legea nr. 223/2015.

31. Motivul de nulitate referitor la interpretarea nelegală, în cadrul Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, a articolului 30 din Legea nr. 223/2015 nu este întemeiat. Art.30 din Legea nr. 223/2015 prevede că „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28”. Prin urmare, în mod greşit reclamanta a adăugat cuantumul majorării acordate în 2016 peste plafonul de 85% prevăzut de art.30 din Legea nr. 223/2015. Aplicarea corectă a legii ar fi impus includerea majorării de 5% din anul 2016 în calculul plafonului de 85% stabilit de art.30 din Legea nr. 223/2015.

32. Nu poate fi primită susţinerea reclamantei potrivit căreia „plafonarea de 85% se aplică doar pensiilor stabilite, recalculate şi actualizate potrivit Legii nr. 223/2015, şi nu şi pensiilor militare majorate printr-o normă juridică distinctă”, respectiv majorării reglementate de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Instanţa reţine că derogarea stabilită de art.14 alin.2 din O.U.G. nr.57/2015 se referă doar la cuantumul (procentul) indexării pensiei militare la 1.01.2016, care a fost de 5% şi care astfel nu a fost stabilit potrivit algoritmului art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015. Art.14 alin.2 din OUG nr.57/2015 nu are semnificația acordării unui drept nou, distinct faţă de cele prevăzute de Legea nr.223/2015. În plus, dacă majorarea de 5% ar fi reprezentat un drept diferit de indexarea prevăzută de art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015, nu ar fi fost introdusă ca „derogare” de la art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015 ci printr-un text legislativ distinct.

33. În concluzie, instanţa consideră că excluderea majorării de 5% aferentă anului 2016 de la calculul pensiei militare supuse plafonării potrivit art.30 din Legea nr. 223/2015 este lipsită de fundament, fiind corecte constatările Curţii de Conturi din Decizia nr.XII/5/22.10.2020 potrivit cărora reclamanta a acordat nelegal drepturi de pensie prin actualizarea pensiilor la 30.06.2017 cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art.30 din Legea nr.223/2015.

34. Motivul invocat de reclamantă referitor la faptul că „paguba constatată de Curtea de Conturi este una estimativă şi nu una certă” nu poate fi primit faţă de prevederile art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 potrivit cărora „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.” Din acest articol rezultă că revine reclamantei obligaţia de a stabili cuantumul exact al prejudiciului, iar nu pârâtei.

35. Împrejurarea menționată de reclamantă potrivit căreia Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020 este emisă în data de 23.10.2020 este lipsită de orice semnificație şi nu este de natură să atragă nulitatea acesteia, fiind vorba, cel mai probabil, de decalajul între data adoptării deciziei şi data redactării, sau de o eroare materială, niciuna dintre situaţii nefiind de natură să producă vreo vătămare reclamantei.

36. Nu va fi primit motivul de nulitate potrivit căruia Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020 nu ar ţine cont de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, reclamanta susţinând că în cuprinsul actului s-ar face confuzia între noțiunile de „indexare” de la art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, „actualizare” utilizată la art. 60 alin. (1) din acelaşi act normativ şi instituţia de „majorare” de la art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Am arătat anterior în sentinţă că pârâta a avut în vedere semnificaţia legală corectă acestor termeni, nefiind încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, iar interpretarea acestor termeni de către Curtea de Conturi nu reprezintă o adăugare la lege, astfel cum s-a susţinut prin acţiune.

37. De asemenea, nu va fi reţinută nici susţinerea reclamantei potrivit căreia actul contestat ar crea discriminări între aceleaşi categorii de beneficiari de drepturi de pensie militară de stat însă cu vechimi diferite. În acest sens, se observă că plafonarea prevăzută de art.30 din Legea nr. 223/2015 trebuie aplicată fără distincţie tuturor pensiilor militare, acesta fiind şi sensul Deciziei Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020.

38. ##### în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa constată că nu pot fi reţinute în cauză motivele de nulitate invocate de reclamantă în legătură cu Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020, motiv pentru care acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia tardivităţii.
Respinge cererea formulată de reclamanta #### DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, cu sediul în Bucureşti, #### ###### ########## ### #, sector 4, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în Bucureşti, #### ### ######## ### ##-24, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la CAB Secția a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pronunțată azi, 19.04.2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

Preşedinte, Grefier,
######-######### #### ##### #### #######

Dupa aproape un an de la pronuntarea Deciziei nr.707/19 04 2024, Curtea de Apel Bucuresti si-a motivat solutia respingerii cererii CPS a MAI de anulare a Deciziei nr. 5/2020 a Curtii de Conturi privind actualizarea pensiilor militare in anul 2017, desi aceeasi curte a anulat Decizia nr. 4/2020 a Curtii de Conturi privind actualizarea pensiilor militare de catre CPS a MApN, decizie care continea aceleasi principii gresite de actualizare ca si in decizia Curtii de Conturi nr. 5/2020.

Atat CPS a MAI cat si Curtea de Conturi au formulat, la inceputul lunii martie 2025, recursuri la ICCJ impotriva hotararii nr/705/2024.

Cauza este in procedura de filtru la ICCJ in vederea stabilirii primului termen.

Redau mai jos Motivarea Curtii de Apel Bucuresti, publicata in luna februarie pe Rejust.ro

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2024:185.######
Dosar nr. ####/2/2020*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Sentinţa nr.###
Şedinţa publică de la 19.04.2024

Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect „litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992)”, formulate de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 05.03.2024 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea succesiv până la 19.04.2024, când a hotărât următoarele:
Curtea,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2020 sub nr.####/2/2020 reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în baza art.14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a Raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII.

2. În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut în esenţă că reverificarea/verificarea efectuată finalizată cu Decizia contestată a fost făcută cu încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 21 din Legea nr.94/1992, că pârâta a exercitat în mod nelegal funcţia normativă şi cu încălcarea principiului autonomiei prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015, a invocat folosirea incorectă în actul atacat a terminologiei „pensie actualizată”, echivalarea nelegală a termenilor „majorare”, „indexare” şi „actualizare”, precum şi interpretarea nelegală, în cadrul Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, a articolului 30 din Legea nr. 223/2015. Reclamanta a argumentat că „plafonarea de 85% se aplică doar pensiilor stabilite, recalculate şi actualizate potrivit Legii nr. 223/2015, şi nu şi pensiilor militare majorate printr-o normă juridică distinctă”, respectiv majorării reglementate de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Reclamanta a mai susţinut că paguba constatată de Curtea de Conturi este una estimativă şi nu una certă, că decizia contestată este emisă în data de 23.10.2020 şi nu ar ţine cont de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 şi ar crea discriminări.

3. Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020.

4. La data de 14.01.2021 reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a formulat , în temeiul art. 204 C.civ., cerere de modificare a acţiunii prin care a modificat petitul cererii principale, solicitând: suspendarea deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII; anularea Deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII, temeiul legal pentru cererea de suspendare fiind art.15 din Legea nr. 554/2004, iar temeiul legal pentru capătul de cerere privind anularea actelor administrative fiind de art. 8 şi următoarele din aceeași lege. Cererea de modificare a acţiunii nu conţine o motivare propriu-zisă a cererii în anulare, rezultând că motivele de nulitate ale actelor atacate ar fi cele invocate drept „caz bine justificat” în cererea introductivă în care se cerea suspendarea actelor emise de Curtea de Conturi.

5. Pârâta Curtea de Conturi a României, în temeiul art. 205 din Codul de procedură civilă a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii având ca obiect anularea măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020; excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a măsurilor dispuse prin decizie, urmare a promovării cu tardivitate a acţiunii care are ca obiect anularea Deciziei şi a Raportului de control; excepţia inadmisibilităţii acţiunii având ca obiect anularea măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020. Referitor la fondul cauzei, a argumentat în sensul că actul atacat este legal şi temeinic.

6. Prin sentinţa civilă nr.###/16.03.2021 pronunţată în dosarul nr.####/2/2020 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea astfel cum a fost modificată de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca inadmisibilă, soluție motivată de punctele 64, 74, 204, 227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României şi aprecierea potrivit căreia „obiectul acţiunii în contencios administrativ îl poate reprezenta doar încheierea pronunţată de comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi, acţiunea neputând fi îndreptată în mod exclusiv împotriva deciziei emise de departamentul Curţii de Conturi în urma controlului efectuat, controlul judecătoresc neputând fi realizat direct asupra acestor decizii, ci doar cu ocazia analizării şi soluţionării cererilor formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor”.

7. Prin Decizia civilă nr.####/12.09.2023 Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. ### din 16 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, a casat în parte sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza aceleiași instanţe pentru rejudecarea acţiunii în anulare, fiind menţinută în rest sentinţa recurată cu privire la soluţia dată cererii de suspendare.

8. Pentru a pronunţa această decizie Înalta ##### a reţinut că „actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act juridic supus executării şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ, este Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul XII, Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi nefiind act administrativ în sensul dispoziţiilor anterior menţionate, deoarece ea nu produce efecte juridice proprii, ci reprezintă doar un răspuns la o procedură administrativă obligatorie. #### reclamanta ar ataca numai această încheiere şi ea ar fi anulată, nu ar obţine nimic, obligațiile stabilite în sarcina sa continuând să subziste în temeiul deciziei neatacate. Prin urmare, reclamanta nu a avea un interes real în a ataca încheierea de soluţionare a contestaţiei, neexistând nici o justificare legală pentru care acţiunea împotriva deciziei vătămătoare să fie condiţionată de atacarea încheierii de soluţionare a contestaţiei.”

9. De asemenea, Înalta ##### a arătat că „din analiza prevederilor pct. 227 din Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014 reiese doar că ele oferă particularului posibilitatea de a ataca în contencios administrativ încheierile de soluţionare a contestaţiilor, însă nu reiese că el nu ar putea alege să nu atace şi aceste încheieri, ci doar deciziile structurilor Curţii de Conturi. Că este aşa rezultă cu claritate din faptul că art.1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permite particularului să atace în contencios administrativ orice act administrativ vătămător, fără a fi nevoit să atace şi soluţia dată procedurii prealabile, iar dispoziţiile procedurale cuprinse în Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014 nu îi interzic să atace doar decizia structurii Curţii de Conturi şi, prin urmare, sub acest aspect, nu derogă de la regulile generale în materie.”

10. Înalta ##### a mai arătat că „nu există nici o normă legală care să condiţioneze exercitarea acţiunii în contencios administrativ împotriva deciziei Curţii de Conturi, de exercitarea acţiunii în contencios împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Conturi în soluţionarea contestaţiei. Singura condiţie pe care Hotărârea nr. 155/2014 o impune în mod expres este aceea a parcurgerii procedurii prealabile obligatorii, respectiv exercitarea căii de atac a contestaţiei împotriva Deciziei emise de Departamentul XII al Curţii de Conturi, condiţie îndeplinită de recurentă.”

11. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr.####/2/2020*, unde, la termenul de judecată din data de 05.03.2024, părţie au formulat concluzii cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii, precum şi cu privire la fondul cererii în anulare. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului, aceasta nu mai face obiectul rejudecării având în vedere că reclamanta nu a recurat soluţia pronunţată în primul ciclu procesual cu privire la cererea de suspendare, situaţie reţinută în decizia nr.####/12.03.2023 a Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie.

12. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, aceasta urmează să fie respinsă, reţinându-se că acţiunea în anularea Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Curtea de Conturi a fost formulată la data de 7.12.2020, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de punctul 227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.547 din 24 iulie 2014.

13. În acest sens, instanţa reţine că, potrivit punctului 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, „Împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ.”

14. Cum Încheierea nr.##/08.12.2020 emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost emisă şi comunicată ulterior momentului formulării de către reclamantă a acţiunii introductive împotriva Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, acţiune ce a fost ulterior modificată în cerere în anularea aceleiași decizii, instanţa constată că a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de punctului 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014.

15. În speţă este adevărat că reclamanta nu a atacat şi Încheierea emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor, ci doar Decizia nr.XII/5/22.10.2020, dar acest aspect nu prezintă importanţă din perspectiva soluţionării excepţiei tardivităţii, din moment ce punctul 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014 are în vedere pentru stabilirea termenului în care poate fi formulată acţiunea momentul comunicării Încheierii de soluţionare a contestaţiei, iar nu momentul comunicării deciziei Curţii de Conturi.

16. Cât priveşte faptul că reclamanta nu a formulat acţiune împotriva Încheierii nr.##/2020 de soluţionare a contestaţiei, acest aspect a fost tranşat prin decizia de casare nr.3748/12.09.2023, Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie statuând în sensul că aceasta nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece ea „nu produce efecte juridice proprii, ci reprezintă doar un răspuns la o procedură administrativă obligatorie”.

17. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că în perioada 24.08 – 25.09.2020 o echipă de auditori publici externi din cadrul Curții de Conturi a desfășurat misiunea de control cu tema „Verificări cu privire la aspectele legate de gestionarea elementelor patrimoniale ale entității” la #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (CPS MAI), fiind întocmit Raportul de control nr. ##########.09.2020.

18. Prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 Departamentul XII al Curţii de Conturi a constatat acordarea nelegală a unor drepturi de pensie ca urmare a actualizării pensiilor la 30.06.2017 cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art.30 din Legea nr.223/2015. În concret, s-a constatat că reclamanta a emis decizii de actualizare a pensiilor militare în cadrul cărora majorarea de 5% acordată în anul 2016 nu a fost inclusă în calculul pensiei actualizate plafonate la 85% din baza de calcul, ci a fost adăugată ca element final în buletinele de calcul aferente actualizării pensiilor la 30.06.2017, după adăugarea componentei OMM/SOSP, situație care a condus la acordarea unor drepturi de pensie peste nivelul de 85% din baza de calcul, cu încălcarea art.30 din Legea nr.223/2015.

19. #### de această constatare, pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate, prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 s-a dispus, în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr.94/1992, aplicarea următoarelor măsuri: „ Conducerea CPS MAI va proceda la corectarea metodologiei de calcul utilizată pentru actualizarea pensiilor la data de 30.06.2017, iar determinarea în baza art. 60 din lege a cuantumului pensiei militare la 30.06.2017 se va realiza cu respectarea următoarelor principii:
i. Actualizarea pensiei în anul 2017, conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, constituie procesul de majorare a pensiei ca urmare a creșterii soldei de funcție, respectiv translatarea în cuantumul pensiei a creșterii salariale de la personalul activ, având ca punct de plecare cuantumul pensiei în plată la momentul respectiv, inclusiv indexarea/majorarea din anul 2016;
ii. Începând cu data de 30.06.2017, pensiile militare la care sunt incidente prevederile art. 60 din lege trebuie să aibă în componență indexarea/majorarea de 5% acordată în 2016, la care se adaugă fie indexarea de 5,25% acordată în anul 2017, fie actualizarea soldei de funcție cu 15% acordată de la 30.06.2017, astfel cum prevede art. 60 alin. (3) din Legea nr. 223/2015;
iii. Actualizarea pensiilor, în condițiile menționate mai sus, se realizează cu încadrarea în procentul de 85% din baza de calcul conform art. 30 din Legea nr. 223/2015.”

20. Prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 s-a stabilit „Conducerea CPS MAI va lua măsurile prevăzute de lege pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea fondurilor publice utilizate nelegal ca urmare a actualizării eronate a pensiilor la data de 30.06.2017 prin încălcarea prevederilor art. 30 din Legea nr.223/2015.” Termenul de realizare a fost fixat la data de 31.03.2021.

21. Împotriva Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, iar la data de 7.12.2020 reclamanta a introdus acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat inițial suspendarea Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, iar ulterior, pentru aceleași motive, a cerut şi anularea aceleiaşi decizii. Reclamanta nu a contestat şi Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluţionare a contestațiilor, poziţie subliniată şi prin concluziile scrise depuse de reclamantă în rejudecare, astfel încât, în cele ce urmează, vor fi analizate motivele de nulitate invocate de reclamantă în legătură cu Decizia nr.XII/5/22.10.2020, cu precizarea că acestea se regăsesc doar în cadrul acţiunii introductive iniţiale prin care se cerea suspendarea acestui act, având în vedere că cererea modificatoare se referă doar la modificarea petitului acţiunii.

22. Unul dintre motivele de nulitate invocate de reclamantă se referă la lipsa temeiului legal pentru reverificarea/verificarea efectuată finalizată cu Decizia contestată şi încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 21 din Legea nr.94/1992, în contextul în care anterior se desfășurase o verificare cu același obiect, finalizată prin Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020 care concluzionase în sensul că la calcularea drepturilor de pensie cu începere din data de 30.06.2017 au fost respectate prevederile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 223/2015, nefiind constatate aspecte de nelegalitate.

23. Acest motiv de nulitate nu va fi reţinut întrucât pe de o parte Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020 a fost infirmat de conducerea ierarhic superioară şi de structurile interne cu rol metodologic din cadrul Curţii de Conturi, iar pe de altă parte pentru că nu există o prevedere legală care să limiteze dreptul Curţii de Conturi de a proceda la efectuarea de verificări la o entitate publică în situaţia în care aceasta a făcut obiectul unor verificări anterioare, mai ales în contextul în care apreciază că verificările iniţiale au fost incomplete. În plus, Raportul de control nr. 4263501 din 25.09.2020 a fost emis în urma unei misiuni distincte dispuse de Plenul Curţii de Conturi şi care a avut ca scop verificarea unor aspecte sesizate în petiţii formulate ulterior emiterii Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020.

24. Un alt motiv de nulitate invocat de reclamantă se referă la exercitarea în mod nelegal de către Curtea de Conturi a funcţiei normative, în sensul impunerii unui mod de calcul a pensiei militare de stat, în condiţiile în care nu are atribuţii în acest sens, subrogându-se unităţilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în atribuţiile de normare, contrar art. 60 alin. (4) din Legea nr. 223/2015 şi contrar art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015.

25. Instanţa reţine că prevederile legale invocate de reclamantă aveau, la data de 30.06.2017, următorul conținut: „(4) Procedura de actualizare prevăzută la alin. (1) se stabilește prin ordin comun al conducătorilor instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, emis în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” (art. 60 alin. (4) din Legea nr. 223/2015) şi respectiv „Principiile de bază ale sistemului pensiilor militare de stat sunt următoarele: (…) e) principiul autonomiei, bazat pe organizarea, conducerea și administrarea, de sine stătătoare, a sistemului pensiilor militare de stat de către instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale” (art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015).

26. Prin emiterea Raportul de control nr. 4263501 din 25.09.2020 şi a Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 Curtea de Conturi nu a exercitat o funcție normativă, ci şi-a realizat funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi: „Curtea de Conturi exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea și administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității” .

27. Reclamanta nu poate considera că principiul autonomiei prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015 ar excepta-o de la acest control şi nici că ar putea acorda drepturi de pensie suplimentare celor stabilite de lege, aceasta cu atât mai mult în contextul în care, în aplicarea Ordinului comun nr.31/M.##/999/8148/237/###/221/2016 din 12.02.2016, casele de pensii ale MAI, MApN şi SRI au aplicat metodologii de calcul diferite, stabilind drepturi de pensii diferite pentru pensionarii celor trei case de pensii sectoriale.

28. Instanţa nu va primi motivul de nulitate care se referă la folosirea incorectă a terminologiei „pensie actualizată” în Decizia nr.XII/5/22.10.2020, reclamanta susținând că, în contextul în care aceasta nu este definită de art.3 al Legii nr. 223/2015, pârâta ar fi trebuit să folosească sintagma „drepturi de pensie rezultate în urma actualizării pensiei militare de stat”. Instanța constată că art.30 din Legea nr. 223/2015 folosește tocmai această expresie: „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28.” Mai mult, reclamanta însăși a utilizat în actele comunicate pensionarilor militari sintagma „pensie actualizată”. (de ex în decizia #########.08.2018 depusă la fila 181 vol.1 al dosarului ####/2/2020). Prin urmare acest motiv de nulitate va fi respins.

29. Reclamanta a mai criticat Decizia nr.XII/5/22.10.2020 susținând că pârâta a echivalat nelegal termenii „majorare”, „indexare” şi „actualizare”, arătând că art.14 alin.2 din O.U.G. nr.57/2015 ar reglementa instituția juridică a majorării pensiilor militare de stat prin derogare de la prevederile art.59 alin.1 din Legea nr.223/2015 care reglementează indexarea pensiilor militare de stat.

30. Această critică nu poate fi primită. Din chiar prevederile art.14 alin.2 din OUG nr.57/2015 rezultă că majorarea de 5% din 2016 a fost acordată sub regimul juridic al indexărilor, care erau reglementate prin art.59 alin.1 din Legea nr.223/2015: „Prin derogare de la prevederile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în anul 2016 pensiile militare de stat se majorează cu 5%.” Prin urmare, în mod greşit reclamanta susţine teza că majorarea de 5% nu ar fi inclusă în pensia actualizată şi nu ar fi supusă plafonului prevăzut de art.30 din Legea nr. 223/2015.

31. Motivul de nulitate referitor la interpretarea nelegală, în cadrul Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, a articolului 30 din Legea nr. 223/2015 nu este întemeiat. Art.30 din Legea nr. 223/2015 prevede că „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28”. Prin urmare, în mod greşit reclamanta a adăugat cuantumul majorării acordate în 2016 peste plafonul de 85% prevăzut de art.30 din Legea nr. 223/2015. Aplicarea corectă a legii ar fi impus includerea majorării de 5% din anul 2016 în calculul plafonului de 85% stabilit de art.30 din Legea nr. 223/2015.

32. Nu poate fi primită susţinerea reclamantei potrivit căreia „plafonarea de 85% se aplică doar pensiilor stabilite, recalculate şi actualizate potrivit Legii nr. 223/2015, şi nu şi pensiilor militare majorate printr-o normă juridică distinctă”, respectiv majorării reglementate de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Instanţa reţine că derogarea stabilită de art.14 alin.2 din O.U.G. nr.57/2015 se referă doar la cuantumul (procentul) indexării pensiei militare la 1.01.2016, care a fost de 5% şi care astfel nu a fost stabilit potrivit algoritmului art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015. Art.14 alin.2 din OUG nr.57/2015 nu are semnificația acordării unui drept nou, distinct faţă de cele prevăzute de Legea nr.223/2015. În plus, dacă majorarea de 5% ar fi reprezentat un drept diferit de indexarea prevăzută de art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015, nu ar fi fost introdusă ca „derogare” de la art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015 ci printr-un text legislativ distinct.

33. În concluzie, instanţa consideră că excluderea majorării de 5% aferentă anului 2016 de la calculul pensiei militare supuse plafonării potrivit art.30 din Legea nr. 223/2015 este lipsită de fundament, fiind corecte constatările Curţii de Conturi din Decizia nr.XII/5/22.10.2020 potrivit cărora reclamanta a acordat nelegal drepturi de pensie prin actualizarea pensiilor la 30.06.2017 cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art.30 din Legea nr.223/2015.

34. Motivul invocat de reclamantă referitor la faptul că „paguba constatată de Curtea de Conturi este una estimativă şi nu una certă” nu poate fi primit faţă de prevederile art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 potrivit cărora „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.” Din acest articol rezultă că revine reclamantei obligaţia de a stabili cuantumul exact al prejudiciului, iar nu pârâtei.

35. Împrejurarea menționată de reclamantă potrivit căreia Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020 este emisă în data de 23.10.2020 este lipsită de orice semnificație şi nu este de natură să atragă nulitatea acesteia, fiind vorba, cel mai probabil, de decalajul între data adoptării deciziei şi data redactării, sau de o eroare materială, niciuna dintre situaţii nefiind de natură să producă vreo vătămare reclamantei.

36. Nu va fi primit motivul de nulitate potrivit căruia Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020 nu ar ţine cont de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, reclamanta susţinând că în cuprinsul actului s-ar face confuzia între noțiunile de „indexare” de la art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, „actualizare” utilizată la art. 60 alin. (1) din acelaşi act normativ şi instituţia de „majorare” de la art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Am arătat anterior în sentinţă că pârâta a avut în vedere semnificaţia legală corectă acestor termeni, nefiind încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, iar interpretarea acestor termeni de către Curtea de Conturi nu reprezintă o adăugare la lege, astfel cum s-a susţinut prin acţiune.

37. De asemenea, nu va fi reţinută nici susţinerea reclamantei potrivit căreia actul contestat ar crea discriminări între aceleaşi categorii de beneficiari de drepturi de pensie militară de stat însă cu vechimi diferite. În acest sens, se observă că plafonarea prevăzută de art.30 din Legea nr. 223/2015 trebuie aplicată fără distincţie tuturor pensiilor militare, acesta fiind şi sensul Deciziei Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020.

38. ##### în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa constată că nu pot fi reţinute în cauză motivele de nulitate invocate de reclamantă în legătură cu Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020, motiv pentru care acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia tardivităţii.
Respinge cererea formulată de reclamanta #### DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, cu sediul în Bucureşti, #### ###### ########## ### #, sector 4, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în Bucureşti, #### ### ######## ### ##-24, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la CAB Secția a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pronunțată azi, 19.04.2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

Preşedinte, Grefier,
######-######### #### ##### #### #######