torilor (Page 5)

Recent, a trecut aproape nebăgată în seamă probabil cea mai importantă știre a momentului.

Americanii au anunțat că, pentru prima dată de cînd se chinuie de mai mult de jumătate de secol, au reușit să obțină un cîștig energetic net de pe urma unei reacții de fuziune.

Adică fix inversul reacției de fisiune, spargerea atomului, pe care s-a bazat pînă acum producția de energie nucleară. În loc să spargă atomii, fuziunea îi lipește și, teoretic cel puțin, rezultă mai multă energie din proces decît bagi.

Exact procesul care se întîmplă în soare, cînd marea reacție stelară lipește atomi mici și rezultă atomi mai mari, plus o cantitate uriașă de energie.

Pînă acum, toate încercările oamenilor de a replica procesele din miezul unei stele au fost unele eșuate, din cauza imperfecțiunilor tehnologice. Ce băgau era mai puțin decît ce scoteau, energywise.

Dacă știrea se confirmă (s-a mai clamat de-a lungul vremii că i-au dat de cap, ca pe urmă să rezulte că de fapt că nu le-a ieșit), este de departe cea mai importantă veste a zilelor noastre. Asta deschide calea în deceniile viitoare către o producție de energie total diferită de cea de pînă acum.

Mai ales din punct de vedere al amprentei de carbon. E un soi de Sfîntul Graal al ecologiștilor. În sfîrșit putem să producem energie fără să eliberăm carbon în atmosferă și să ducă la dezechilibre de mediu – efect de seră, încălzire globală, schimbări climatice.

Asta e vestea bună. Doamne ajută să iasă, căci ar fi cu siguranță cea mai mare veste a ultimei sute de ani.

Vestea proastă e că lumea nu știe fizică. Și că încurcă efectele carbonului cu principiul al doilea al termodinamicii.

Da, așa este. Desprinderea de producerea de energie pe bază de hidrocarburi e o veste foarte bună pentru mediul înconjurător. Deztemnițarea carbonului din adîncile temnițe subterane în care zace el acum și eliberarea sa sub formă preponderent de dioxid de carbon (mai e și metanul, altă discuție) contribuie imens la efectul de seră, deci la încălzirea globală.

Dar lumea nu înțelege că *orice*, cu accent pe *orice* cu litere groase, bolduite, producere de energie contribuie la încălzirea planetei. Căci așa zice principiul al doilea al termodinamicii, pe care încă n-am reușit să-l învingem. Că de-aia e principiu, să stea neclintit în fața fantasmelor noastre.

Eliberezi energie în sistem? În mod inevitabil, ea va ajunge în cele din urmă să se convertească în mod rezidual în căldură.

Înlocuiești miile de termocentrale pe cărbune cu reactoare eficiente pe bază de fuziune nucleară? Ghinion. Tot căldură produci, mai devreme sau mai tîrziu.

Ce face căldura? Face cald. Produce încălzire globală. Da, efectul de seră va fi mai temperat. Dar tot va fi.

Indiferent cum dezvoltăm societatea, întru bunăstare și complexitate, e inevitabil să avem nevoie să folosim energie, nu contează din ce sursă. Indiferent ce fel de energie folosești, ea se scurge în mediul înconjurător la fel de inevitabil sub formă de căldură.

Deci nasol. Deci afirmații de-astea entuziaste precum cea recent întîlnită într-un articol din vestita noastră presă deontoloagă

„Această energie de fuziune ar putea contribui într-o zi la reducerea schimbărilor climatice, dacă se va reuşi ca această tehnologie să fie extinsă la nivel comercial în următoarele decenii„

sînt doar vise frumoase. Fantasme de-ale entuziaștilor tembeli care se duc după fentă, după orice comunicat intens de presă.

Da, o să renunțăm la hidrocarburi. Da, o să trăim într-un paradis al energiei nucleare, al fuziunii. Marele vis al inginerilor.

Însă va fi un paradis al naibii de cald, cît timp băgăm forjă și folosim energie, să fie bine, să nu fie rău. Pe tot cuprinsul planetei, mii de mici sori artificiali vor izbi atomi mici în atomi mari, generînd și folositoarea energie drept produs secundar. Iar rezultatul tot căldură va fi în cele din urmă. Adică încălzire globală. N-o să mai eliberăm carbon în atmosferă. O să convertim forțele nucleice tari și slabe în căldură.

Care e soluția? Una simplă. Cea propusă de dragii de tefelei care urăsc și conservatorii știrbi, în particular, și draga de omenire în general. Mai puțini oameni pe planeta asta. Mai puțină nevoie de energie. Oricum se va întîmpla. Ați auzit de tranziția demografică? N-ați auzit. Lasă, că a auzit ea despre voi.

În rest, cît timp vom face pui și vom fi mulți și vom dori să fie bine, să nu fie rău, să avem parte de bunăstare și de complexitate, asta nu va fi posibil decît pe bază de energie. Care, odată eliberată în sistem, se transformă inexitabil, inexorabil și inoxidabil în căldură. Fix marele dușman al tefeleilor ideologi din zilele noastre.

Deci beți încet, căci conține fizică. Adică termodinamică.

Adică ghinion.

Recent, a trecut aproape nebăgată în seamă probabil cea mai importantă știre a momentului.

Americanii au anunțat că, pentru prima dată de cînd se chinuie de mai mult de jumătate de secol, au reușit să obțină un cîștig energetic net de pe urma unei reacții de fuziune.

Adică fix inversul reacției de fisiune, spargerea atomului, pe care s-a bazat pînă acum producția de energie nucleară. În loc să spargă atomii, fuziunea îi lipește și, teoretic cel puțin, rezultă mai multă energie din proces decît bagi.

Exact procesul care se întîmplă în soare, cînd marea reacție stelară lipește atomi mici și rezultă atomi mai mari, plus o cantitate uriașă de energie.

Pînă acum, toate încercările oamenilor de a replica procesele din miezul unei stele au fost unele eșuate, din cauza imperfecțiunilor tehnologice. Ce băgau era mai puțin decît ce scoteau, energywise.

Dacă știrea se confirmă (s-a mai clamat de-a lungul vremii că i-au dat de cap, ca pe urmă să rezulte că de fapt că nu le-a ieșit), este de departe cea mai importantă veste a zilelor noastre. Asta deschide calea în deceniile viitoare către o producție de energie total diferită de cea de pînă acum.

Mai ales din punct de vedere al amprentei de carbon. E un soi de Sfîntul Graal al ecologiștilor. În sfîrșit putem să producem energie fără să eliberăm carbon în atmosferă și să ducă la dezechilibre de mediu – efect de seră, încălzire globală, schimbări climatice.

Asta e vestea bună. Doamne ajută să iasă, căci ar fi cu siguranță cea mai mare veste a ultimei sute de ani.

Vestea proastă e că lumea nu știe fizică. Și că încurcă efectele carbonului cu principiul al doilea al termodinamicii.

Da, așa este. Desprinderea de producerea de energie pe bază de hidrocarburi e o veste foarte bună pentru mediul înconjurător. Deztemnițarea carbonului din adîncile temnițe subterane în care zace el acum și eliberarea sa sub formă preponderent de dioxid de carbon (mai e și metanul, altă discuție) contribuie imens la efectul de seră, deci la încălzirea globală.

Dar lumea nu înțelege că *orice*, cu accent pe *orice* cu litere groase, bolduite, producere de energie contribuie la încălzirea planetei. Căci așa zice principiul al doilea al termodinamicii, pe care încă n-am reușit să-l învingem. Că de-aia e principiu, să stea neclintit în fața fantasmelor noastre.

Eliberezi energie în sistem? În mod inevitabil, ea va ajunge în cele din urmă să se convertească în mod rezidual în căldură.

Înlocuiești miile de termocentrale pe cărbune cu reactoare eficiente pe bază de fuziune nucleară? Ghinion. Tot căldură produci, mai devreme sau mai tîrziu.

Ce face căldura? Face cald. Produce încălzire globală. Da, efectul de seră va fi mai temperat. Dar tot va fi.

Indiferent cum dezvoltăm societatea, întru bunăstare și complexitate, e inevitabil să avem nevoie să folosim energie, nu contează din ce sursă. Indiferent ce fel de energie folosești, ea se scurge în mediul înconjurător la fel de inevitabil sub formă de căldură.

Deci nasol. Deci afirmații de-astea entuziaste precum cea recent întîlnită într-un articol din vestita noastră presă deontoloagă

„Această energie de fuziune ar putea contribui într-o zi la reducerea schimbărilor climatice, dacă se va reuşi ca această tehnologie să fie extinsă la nivel comercial în următoarele decenii„

sînt doar vise frumoase. Fantasme de-ale entuziaștilor tembeli care se duc după fentă, după orice comunicat intens de presă.

Da, o să renunțăm la hidrocarburi. Da, o să trăim într-un paradis al energiei nucleare, al fuziunii. Marele vis al inginerilor.

Însă va fi un paradis al naibii de cald, cît timp băgăm forjă și folosim energie, să fie bine, să nu fie rău. Pe tot cuprinsul planetei, mii de mici sori artificiali vor izbi atomi mici în atomi mari, generînd și folositoarea energie drept produs secundar. Iar rezultatul tot căldură va fi în cele din urmă. Adică încălzire globală. N-o să mai eliberăm carbon în atmosferă. O să convertim forțele nucleice tari și slabe în căldură.

Care e soluția? Una simplă. Cea propusă de dragii de tefelei care urăsc și conservatorii știrbi, în particular, și draga de omenire în general. Mai puțini oameni pe planeta asta. Mai puțină nevoie de energie. Oricum se va întîmpla. Ați auzit de tranziția demografică? N-ați auzit. Lasă, că a auzit ea despre voi.

În rest, cît timp vom face pui și vom fi mulți și vom dori să fie bine, să nu fie rău, să avem parte de bunăstare și de complexitate, asta nu va fi posibil decît pe bază de energie. Care, odată eliberată în sistem, se transformă inexitabil, inexorabil și inoxidabil în căldură. Fix marele dușman al tefeleilor ideologi din zilele noastre.

Deci beți încet, căci conține fizică. Adică termodinamică.

Adică ghinion.