unirea

Sondajul mai relevă că aproape 15% dintre respondenții din Republica Moldova se declară etnici români, în timp ce circa 65% se consideră etnici moldoveni. proporția românilor fiind dublă în diaspora (aprox. 32%). 

Din punctul de vedere al limbii, 44,2% declară că vorbesc româna și 40% „limba moldovenească”, în timp ce în diasporă peste 70% indică limba română, ceea ce sugerează un trend lent, dar vizibil, de consolidare a discursului identitar românesc. 

Directorul iData, Mihai Bologan, remarca faptul că doar simpla declarație a Maiei Sandu a generat un plus de circa zece puncte procentuale în intenția de vot pentru unire, ceea ce arată cât de fluid și sensibil la agendă politică este acest electorat pro-unionist.

Tema unirii funcționează în prezent mai ales ca vector simbolic de identitate, apropiere și presiune pentru accelerarea sprijinului României și al UE, mai degrabă decât ca proiect imediat de politică publică. 

Declarațiile Maiei Sandu și ale liderilor de la București mențin subiectul viu, dar îl plasează într-o logică de etapizare: mai întâi integrarea europeană, apoi, eventual, o discuție practică despre unire „într-o Europă fără frontiere”.

Poziția Chișinăului, Bucureștiului și reacția Moscovei

Maia Sandu a descris în mai multe intervenții publice relația cu România ca „relație strategică”, subliniind că parteneriatul cu Bucureștiul și integrarea europeană sunt cele mai realiste garanții de securitate și dezvoltare pentru Republica Moldova în actualul context de instabilitate regională. În același timp, ea a insistat că aderarea la Uniunea Europeană reprezintă „cea mai realistă strategie de supraviețuire și dezvoltare ca parte a lumii libere”, precizând că fereastra de oportunitate trebuie exploatată acum, prin accelerarea negocierilor cu cele 27 de state membre. În termeni concreți, asta înseamnă reforme de justiție, lupta împotriva corupției și creșterea rezilienței instituționale în fața influenței ruse.

La București, linia oficială a rămas una de sprijin prioritar pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, fără a împinge agresiv agenda unionistă. 

„România este pregătită pentru unirea cu Republica Moldova, dacă și când cetățenii de peste Prut vor decide acest lucru”, a spus Dan, insistând că este „o chestiune care ține strict de cetățenii Republicii Moldova” și că, deocamdată, prioritatea asumată de Chișinău este parcursul european, nu schimbarea frontierelor.

Repondenții sondajului considera că proiectul unirii este realizabil in 4-5 ani.

Serghei Lavrov, ministrul rus de externe,aveertizează  că „planurile Republicii Moldova de a se uni cu România sunt distructive pentru statalitatea Republicii Moldovei”, semnalând că o eventuală reunificare ar fi privită de Kremlin ca o extindere indirectă a NATO și a influenței occidentale în ceea ce Rusia consideră spațiul său strategic, mesaj întărit și de ambasadorul rus la București intr-un interviu acordat Agenției TASS, in  care susține că România „nu are capacitatea” de a susține o astfel de unire și că narativul unionist este exploatat politic.

Impactul economic și social al unui eventual proiect de unire

 Sondajul Ates Research arată că moldovenii de peste Prut  leagă direct unirea de perspective de creștere a pensiilor și salariilor, acces facil la piața muncii din România și din spațiul UE, precum și de îmbunătățirea infrastructurii și a serviciilor publice. Specialiștii consultați de presa de la Chișinău și București atrag atenția însă că o eventuală aliniere rapidă a nivelului prestațiilor sociale din Republica Moldova la standardele românești ar avea un cost bugetar foarte ridicat, echivalent cu câteva puncte de PIB anual, care ar trebui acoperit printr-o combinație de creștere economică, fonduri europene și transferuri financiare de la bugetul României.

Dezavantajele cel mai des invocate de respondenți în sondaj sunt  pierderea suveranității și independenței, tensiunile interetnice și ruperea legăturilor cu Rusia.

Unificarea ar însemna accesul întregului teritoriu al actualei Republici Moldova la piața unică europeană, intrarea sub umbrela garanțiilor de securitate NATO și includerea în infrastructurile regionale de transport și energie finanțate de UE. 

Economiști și analiști citați de Euronews România subliniază că, dincolo de costurile inițiale, convergența economică ar putea fi accelerată de investițiile în infrastructură, de relocarea unor activități economice din România în est și de revenirea unei părți din diaspora moldovenească într-un spațiu comun românesc și european. 

Pentru a fi viabil, un astfel de scenariu ar necesita însă un pact politic larg, o strategie multianuală și garantarea explicită a drepturilor minorităților.

Războiul din Ucraina a transformat radical contextul în care este discutată unirea. Invazia rusă și anexarea ilegală a teritoriilor ucrainene au consolidat percepția, în rândul unei părți a opiniei publice moldovene, că neutralitatea constituțională nu mai reprezintă o garanție suficientă de securitate, alimentând, indirect, și opțiunile pro-unioniste și pro-europene. Maia Sandu a vorbit explicit despre faptul că o eventuală unire ar asigura un plus de securitate atât pentru Republica Moldova, cât și pentru România, dar a insistat că, în acest moment, obiectivul central rămâne integrarea europeană și consolidarea statului moldovean.

Analiștii de securitate din regiune consideră  că un proiect de unire, dacă ar fi lansat acum, ar avea un impact geopolitic comparabil cu extinderile NATO și UE din anii 2000, ceea ce l-ar transforma inevitabil în subiect de negociere – sau de confruntare – între marile puteri.

Pentru Uniunea Europeană, dosarul Republicii Moldova este astăzi prioritar în cheia extinderii spre est, dar nu include în mod explicit scenariul unirii cu România ca soluție rapidă. Parlamentul European a salutat progresele Chișinăului și a cerut accelerarea procesului de negocieri, mizând pe consolidarea internă a statului moldovean, nu pe o redefinire imediată a frontierelor. În această arhitectură, tema unirii joacă mai degrabă rolul unui „fundal istoric și identitar”, care legitimează apropierea accelerată dintre București și Chișinău, fără a se traduce deocamdată într-un calendar politic concret.

În acest cadru, tema unirii este astăzi mai mult decât un simplu simbol, pentru că se sprijină pe o bază sociologică în creștere și pe un context regional care îi dă greutate geopolitică; dar este mai puțin decât un proiect imediat realizabil, pentru că nu există încă un consens intern solid la Chișinău, nici o strategie asumată la București și în UE privind pașii concreți ai unui asemenea proces.

*****Sinteză realizată cu ajutorul unui flux de monitorizare de date asigurat de platforma de monitorizare media NewsVibe Romania.