Mda… Nu-i așa că întotdeauna v-ați dorit timp mai mult? Desigur, dacă ați fi avut timp, altfel v-ar fi fost viața. V-ați fi bucurat de ea, v-ați fi crescut copiii mai bine, ați fi telefonat mai des părinților să le spuneți că îi iubiți, v-ați fi întâlnit cu prietenii din liceu, l-ați fi ascultat cu atenție pe colegul care vă spune că are o problemă. Dacă ați fi avut timp, ar fi fost altceva… Ați fi învățat mai mult, poate că aveați șansa să vă depășiți condiția. Poate că azi ați fi condus un Mercedes, nu un Logan. Poate că aveați apartament cu trei camere și nu cu două. Dar v-a lipsit timpul. Mai aveați nevoie de atât de puțin ca azi să zâmbiți satisfăcuți și să vă doară la brișcă. Așa a fost să fie. „Timpul nu are răbdare” și “Timpul nu se mai întoarce” sunt două expresii care ne urmăresc, nu-i așa?
Unii se bucură de timp, ei au timp. Sau fac în așa fel încât să tragă de el, ca la fotbal. Simulează, se tăvălesc pe teren, se răzgândesc să bată cornerul și se scobesc în nas până vine un coleg, protestează, urlă spre arbitru, se iau la harță cu un adversar, mai potrivesc mingea o data. Lungesc timpul pentru că au nevoie de el și, mai ales, știu ce să facă cu el. Este o perversitate să tragi de timp, ai nevoie de o inteligență negativă să câștigi timp. Timp, timp, timp… Știți de ce este necesar să tragi de timp? Pentru că timpul diminuează amintirile, tasează reacțiile, leneveșteadversarul sau îl toacă mărunt, psihic și fizic. Timpul, cu cât este mai lung, aduce uitare. Asta e cheia!
Au trecut aproape 100 de zile de când Putin a invadat Ucraina. La începutul războiului, ecranele televiziunilor de pe tot globul s-au îngălbenit, curgeau imagini cu ororile pe care rușii le făceau în Ucraina. Atacuri cu aviația, cu tancurile, cu rachete, oameni călcați în propriile mașini cu tancul, alarmele care sunau înfiorător la Kiev, școli lovite de bombardamente, imagini cu oamenii care se adăposteau în metroul din capitala Ucrainei, aparițiile lui Zelenski… La noi au fost aduși generali la televizor, cu toții am învățat numele orașlor din Ucraina, ne-am amintit brusc că există și români acolo. Apoi au început să curgă refugiații – reporteri frenetici transmiteau de la punctele de frontieră, popii s-au înființat și ei acolo cu o vorbă bună, români de bine au venit într-un suflet să transporte, să hrănească și să cazeze bieții ucraineni alungați din casele lor de Armata Roșie. Au trecut 100 de zile! Putin atacă în continuare, mor oameni și de o parte și de cealaltă. Cad bombe în continuare, sirenele sună sinistru, orașe sunt rase de pe fața pământului. Bântuie rusul și sora lui, foamea, în Ucraina. Refugiații continua să ne treacă granița, dar noi nu îi mai vedem, de parcă durerea de început de război e mai cool. Reporterii frenetici nu mai sunt în vamă, desi dramele sunt poate mai mari. Acum 100 de zile fugeau din Ucraina cei care puteau, oameni cu cheag, cu ceva bani puși de-o parte, oameni care își permiteau să facă asta – să facă plinul la mașină și să vină în România, să se cazeze singuri la hotel, înainte de a lua primul avion către Vest. Au trecut 100 de zile de la începerea războiului, oamenii mor la fel, bombele sunt aceleași, tancurile au aceeași putere, Putin este tot la Kremlin. Emoția privind războiul pare că s-a încheiat cu o mondenitate, acum câteva săptămâni, mizeria de concurs politico-muzical – Eurovision. Până și Macron, care vorbea cu Zelenski la telefon de parcă trebuia să îl țină treaz zi și noapte, nu mai sună la Kiev. Marketing politic se face atunci, la început… A trecut timpul, ne-am obișnuit cu războiul la ușă, ignorăm suferința semenilor noștri. Am început să uităm până și noi, ăștia simpli, mai aplecați spre aproapele nostru. În Ucraina, timpul trece, gazul trece, Putin rămâne. Timpul și-a făcut treaba!
Înainte de război, aveam pandemie cu coronavirus! Vă amintiți? Hai, că nu au trecut decât 100 de zile. Covid, ATI, booster, Arafat, proști, precauți, spitale care explodează, mască la muncă, mască pe stradă, mască la metrou, saci negri, morga aglonerată, mască la biserică, fără nunți, fără botezuri, cu izolare, cu izolete, cu carantină, fără vacanțe, cu școală online. 100 de zile au trecut, atât. Știți că încă mor români de Covid, că sute de oameni se îmbolnăvesc zilnic, că sute de oameni, inclusiv copii, sunt intubate, iar șansele lor de supraviețuire sunt minime? A trecut timpul, pare că a trecut și Covidul care ne-a mâncat doi ani din viață, ne-a schimbat, ne-a înstrăinat, ne-a însingurat. A trecut, gata! A trecut pe naiba, la toamnă s-ar putea să se întoarcă cu tot alaiul de restricții…Uităm prea repede. Timpul și-a făcut datoria!
Când au început să vină facturile groazei la curent electric și gaze? Când au început să crească prețurile alimentelor, când s-a antrent atât de bine ROBOR-ul, precum un săritor la înălțime? Mai știți când s-au făcut cozi la benzină și motorină după ce au apărut prețuri de 11 lei pentru un litru? Sper că vă amintiți că atunci era aproximativ 7 lei pe litru, dar un zvon a făcut ca pentru puțin timp să iși amintească de Ceaușescu inclusiv cei născuți după 1989. Se întâmpla la începutul anului! De atunci, românii au tot strâns cureaua, iar hoții de la PSD și morții de la PNL s-au dat cu curul de pământ că vor rezolva problema. Trece timpul, nu mai uitați ce au făcut ăștia! Țineți-i minte, pentru Dumnezeu! Au frecat-o cu o lege de compensare și plafonare a prețului la curent electric și gaze care a rezolvat problema precum rezolvă cancerul frecția Diana. Au promis vouchere pentru pensionari și încă nu a primit nimeni, au promis un ajutor de 700 de lei și nu l-a primit nimeni. Cu gândul la prețul de 11 lei pe litrul de benzină și motorină, românii nu spun nimic acum, când plătesc 9 lei pe litru. Hoții de la PSD și morții de la PNL trag de timp pe banii și pe viața noastră. După ce și-au angajat la stat, tot pe banii noștri, zeci de mii de rude, lingăi și panarame, au spus că nu mai fac angajări. Adevărul e că au avut timp să o facă până acum. Parcă văd că oamenii vor primi acele vouchere (4 lei pe zi) și acele 700 de lei și vor fi mulțumiți. De ce credeți că politicienii, mai ales abrambureii care au fost miniștrii educației, au evitat introducerea educației școlare? Ca românul să creadă în continuare că banii pe care uneori îi primesc ca ajutoare, ca mită elecorală, pică din cer și nu sunt din banii care le-au fost furați însutit de-a lungul timpului. Timpul lucrează pentru dictatori, pentru manipulatori și pentru hoți! Pentru ei, timpul și-a făcut datoria.
Pentru tine, timpul nu are răbdare și nici nu se întoarce!