„Parada Dunării”, un lux pe o plajă uitată. Cine a îngropat Canalul Cama și șansa Giurgiului de a renaște la Dunăre?

Pe 27 iunie, Dunărea va deveni scena unui spectacol grandios. Parada Ambarcațiunilor, eveniment transfrontalier organizat în parteneriat cu autoritățile din Ruse, va aduce pe fluviu sute de ambarcațiuni, demonstrații nautice și focuri de artificii.

Pentru câteva ore, navigația pe Dunăre și traficul pe Podul Prieteniei vor fi restricționate, iar privirile tuturor se vor îndrepta spre apă.

Numai că, dincolo de strălucirea motoarelor de mii de cai putere și de spectacolul atent regizat, realitatea de pe malul românesc este cu totul alta.

Principalul punct de desfășurare a evenimentului va fi plaja de la Insula Mocanu, o limbă de pământ de o frumusețe rară, aflată chiar la porțile Giurgiului, la granița cu Bulgaria. Cu o biodiversitate impresionantă, specii rare de păsări, vegetație luxuriantă și o plajă cu nisip fin, insula ar fi putut deveni, fără exagerare, „Copacabana de pe Dunăre” pentru sudul României.

În schimb, astăzi este un spațiu abandonat, neamenajat și aproape uitat.

Este adevărat că, fiind o zonă inundabilă inclusă în aria protejată a Dunării și în siturile Natura 2000, obținerea avizelor de mediu și a drepturilor de construire presupune un adevărat maraton birocratic. Însă aceste dificultăți nu pot justifica decenii întregi de pasivitate administrativă.

Prea mult timp, autoritățile au privit Dunărea ca pe o graniță incomodă sau ca pe o sursă de probleme, nu ca pe o oportunitate uriașă de dezvoltare economică și turistică.

Au existat proiecte și propuneri. În cadrul Euroregiunii Danubius Giurgiu–Ruse s-a discutat despre introducerea Insulei Mocanu într-un circuit de ecoturism modern. Planurile prevedeau pontoane plutitoare de acostare, trasee ghidate pentru observarea păsărilor, refugii ecologice din lemn și amenajarea controlată a plajei sălbatice. Valoarea estimată a unor astfel de investiții, prin programe de finanțare transfrontalieră, era cuprinsă între 500.000 și un milion de euro.

Nimic nu s-a concretizat.

Mai grav este că restricțiile impuse de legislația europeană au fost transformate, adesea, într-o scuză convenabilă pentru a nu se face nimic. În realitate, normele de protecție a mediului permit dezvoltarea unei infrastructuri ușoare și ecologice – piste din lemn, pontoane mobile, amenajări reversibile –, cu condiția existenței unor proiecte serioase și a unui management competent.

În spatele acestui eșec se află o responsabilitate împărțită.

Factorii politici care au condus orașul au preferat să lase proiectele să se împotmolească în hârtii și dispute interminabile. Echipele tehnice din subordine au certificat rapoarte și au trecut cu vederea greșeli majore de proiectare. Funcționari și manageri de proiect au validat etape care ridică și astăzi semne de întrebare.

La rândul lor, firmele de construcții implicate au livrat, potrivit numeroaselor acuzații formulate de-a lungul timpului, lucrări de mântuială, subdimensionate sau executate doar parțial, ajungând ulterior în litigii prelungite cu municipalitatea. Ani întregi, șantierele au rămas blocate, iar ambițiile de dezvoltare s-au transformat în ruine administrative.

Nici Uniunea Europeană nu a acceptat decontarea integrală a unor lucrări, invocând nereguli constatate în procedurile de achiziție și execuție.

Astăzi, când Giurgiu se pregătește să găzduiască o paradă spectaculoasă a ambarcațiunilor de lux, întrebarea rămâne aceeași: cine răspunde pentru faptul că un proiect cu potențial uriaș a fost transformat într-un port-fantomă și într-o oportunitate ratată?

Un asemenea dezastru administrativ nu ar trebui acoperit de artificiile unui eveniment festiv. El ar trebui să scoată la lumină vinovații, eventualele sancțiuni și recuperarea prejudiciilor, acolo unde acestea există.

Iar dacă sunt implicați bani europeni proveniți din proiecte transfrontaliere, opinia publică are dreptul să știe dacă au fost sesizate instituțiile competente – de la Direcția Națională Anticorupție până la Parchetul European – pentru verificarea unor posibile fraude, falsuri în declarații privind vizitele în teren, nereguli la recepția lucrărilor sau alte abateri care ar fi putut compromite definitiv șansa Giurgiului de a valorifica una dintre cele mai frumoase porțiuni ale Dunării.

Pentru că adevărata întrebare nu este cât de spectaculoasă va fi parada din 27 iunie.

Ci de ce, după ce se sting focurile de artificii, Giurgiul rămâne tot pe malul unei promisiuni eșuate.

(Jurnal)

Articolul „Parada Dunării”, un lux pe o plajă uitată. Cine a îngropat Canalul Cama și șansa Giurgiului de a renaște la Dunăre? apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.

Pe 27 iunie, Dunărea va deveni scena unui spectacol grandios. Parada Ambarcațiunilor, eveniment transfrontalier organizat în parteneriat cu autoritățile din Ruse, va aduce pe fluviu sute de ambarcațiuni, demonstrații nautice și focuri de artificii. Pentru câteva ore, navigația pe Dunăre și traficul pe Podul Prieteniei vor fi restricționate, iar privirile tuturor se vor îndrepta spre […]

Articolul „Parada Dunării”, un lux pe o plajă uitată. Cine a îngropat Canalul Cama și șansa Giurgiului de a renaște la Dunăre? apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.