Adrian Anghelescu
Muscalu Ionel
ESEU DESPRE NUMELE R(U)OMÂN/VALAH
(Dragan M. Stojanjelovic)
Păstrează numele poporului tău și fii mândru de el. Așa cum îți păzești ochii tăi, inima ta, sângele… și osul tău, tot așa păstrează-ți numele adevărat al poporului tău, pentru că împreună cu limba, cultura, obiceiurile și credința noastră, este cea mai tare stâncă și piatră din temelia identității noastre.Această piatră, care ne face să fim neclintiți înaintea oricărei furtuni și grindină, o stânca solidă care rezistă fulgerelor și tunetelor, cu secole în urmă, este numele R(U)OMÂN. Fiecare dintre noi are numele și prenumele său personal prin care este special și unic în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Cu toate acestea, există un singur nume, NUMELE mai presus de toate numele noastre, care ne leagă și ne face unul și singur printre națiunile și triburile pământului, în fața Dumnezeului viu și a tuturor oamenilor, prin timp și spațiu. Este numele R(U)OMÂN, un nume care, ca și sângele, care hrănește și conectează toate organele din corp, conectează și face vie ființa noastră etnică. Acest răsună din adâncurile secolelor prin mii și milioane de guri și voci care l-au grait public cu mândrie și sfidare sau în secret cu frică și rușine. În memoria ta colectivă, ecoul declarației „IO MI-S / SÎNT RUMÂN!” se aude încă clar de pe buzele strămoșilor, declarație care timp de secole a reprezentat o cetate și un scut invincibil al poporului nostru și al identității noastre.
Străinii, cei care au locuit lângă noi, printre noi sau care au crescut ca niște nori întunecați de-a lungul secolelor peste noi, de la Transnistria la Velika Morava au chemat poporul nostru Vlahii, Walachi, Volohi, Valachs, Olahi, Iflak etc. Acest nume pentru poporul nostru, dat de străini, prin diverse circumstanțe istorice, a pătruns în utilizarea oficială, în documentele și camerele domnitorilor români. Au rămas ca memorial al unui moment istoric pe sigiliile, hrisovele și monedele lor. Deși numele străine „valah” și „Valahia” au fost scrise pe documente oficiale ale altor țări și puterilor ai acestei lumi, aceste se refereau întotdeauna la poporul român și la Țara Românească. Acest lucru va fi confirmat de fiecare cunoscător onest al limbii, culturii, istoriei și al popoarelor de la Bosfor și Gibraltar, până în Islanda și Scandinavia. Și nu numai cuvântul viu al oamenilor cinstiți, ci și cuvântul scris care este moștenit în marile biblioteci și arhive lumii, vor depune mărturie despre adevărul etnonimelor R(U)OMÂN, de ambele părți ale Dunării și ale Carpaților. Un cuvânt viu și scris bazat pe adevăr și onestitate îți va spune, de asemenea, că „valah” ca nume pentru popor, se referă la români și că acest exonim este un sinonim la fel ca și numele pentru popoare: nemți-germani-deutch, unguri-maghiari, șchei-rați-sârbi, greci-eleni și așa mai departe la nesfârșit. Ei bine, dacă un Deutscher nu se declară niciodată „ich bin nemț”, ci spune mereu cu mândrie: „ich bin Deutscher”, dacă un grec își strigă mereu: „ειμαι ΕΛΛΗΝΑΣ!”, un maghiar își spune: „Magyar vagyok” iar raț, în secolele precedente, s-a numit sfidător și mândru: „Sunt sârb!”, de ce și tu, o R(U)OMÂNE, nu te numești vrednic de strămoși glorioși cu numele adevărat-R(U)OMÂN?
Cu toate acestea, poporul nostru, strămoșii noștri buni și glorioși, iobagi și păstori, tați și mamele ai neamului nostru, pentru noi au păstrat numele sfânt de RUMÂN și ca un ducat de aur care strălucește în întunericul secolelor, luminat de Soarele Dreptății, ne-a lăsat un gaj pentru a-l feri de rugina imoralității și decăderea trădării și atât de strălucitor, pur și prețios pentru a-l lăsa descendenților noștri ca moștenire. Strămoșii noștri, un popor harnic și blând din Munții Carpați, Nistru, Câmpia Panonica și Română, până la Velika Morava, Timiș și Tisa, nu știau nimic altceva decât de numele R(U)OMÂN. Străinii i-au schimbat numele și prenumele personale. L-au numit Vladimir, Ivan, Radovan, Radinka și Miladinka, pentru a șterge memoria de străbunicilor noștri Traian, Ion, Trailă, Șerban și Lupșa, pentru a stinge lumânarea pe care o aprindem pentru străbunicile noastre Flora, Oprița, Căla și Nița, dar nu au reușit să zdrobească numele care ne leagă și face unul cu sufletele și viețile nenumăraților noștri strămoși. Numele noastre de familie au modificat și vor să ne schimbe limba și istoria și să le facă străine de adevăr și de noi înșiși. Și acest lucru nu este suficient pentru ei, ci și numele care ne face să trăim ca națiune, ei vor să înlocuiască cu, pentru noi, numele străin „valah”, pentru a zdrobi fiecare rădăcină care hrănește și adapă neamul nostru cu viață. Ei știu foarte bine că suntem români, un popor străvechi ale cărui rădăcini ajung până timpuri străvechi, în zorii istoriei umane. Așa cum inundațiile scufundă pământul bun și fertil, tot așa din est și vest, din nord și sud, diferite torente scufundă pământul bun al poporului nostru, încercând să-l ia, însușindu-l și făcându-l al lor. Și în turme fără un păstor bun, iar au pus lupi din poporul nostru ca păcurari, îmbrăcați în piele de oaie care ascund urechile de lupi cu clăbățuri albe, răpind, rupând și frecând ultimul puls și amintirea noastră, în slujba altora, toate cu scopul de a ne face să fim alți și altui. Se joacă cu istoria, limba și numele nostru, cu scopul de a uita ceea ce am fost până ieri și de a deveni ceea ce nu am fost niciodată. De aproape două secole, ni se cântă un cântec de leagăn, un cântec care ne-a făcut să ne îndrăgostim de un vis în care națiunile și limbile se îneacă și dispar, un vis care costă supraviețuirea unui popor.
Este viu descedent străvechi și glorios al lui ROMANUS, în ciuda furtunii și tunetelor care au mugit pentru a înăbuși ecoul numelui glorios care încă răsună în memoria și ființa noastră colectivă. Acest nume este comun pentru toți strămoșilor noștri cunoscuți și necunoscuți, pentru noi și descendenții noștri. Ca un clopot bisericesc, mai puternic și mai pătrunzător ca oricând, răsună cu o chemare și un mesaj: FII MÂNDRI CĂ EȘTI R(U)OMÂN! La fel ca clopotele din turnurile înzestrărilor domnitorilor și boierilor noștri, ne invită la o adunare, astfel încât să putem fi toți unul în el, pentru că ne face ceea ce suntem, ROMÂNII. Prin urmare, atunci când un străin și un necunoscut te întreabă: „Cine ești și care este numele tău adevărat?”, cu mândrie și clar spune doar: „RUMÂN / ROMÂN!” și toată lumea va ști din ce neam te tragi și al cui sânge ești. Când cineva de-al tău, care rătăcește pierdut în întunericul ignoranței și înlănțuit de lanțuri de rușine și frică, te întreabă cine ești, spune cu demnitate și încredere în sine: „IO MI-S/SÎNT R(U)OMÂN!”, pentru că puterea cuvântului respectiv îi va lumina întunericul ca un fulger și îl va trezi din beție cu numele, cultura și istoria altcuiva. Când te vă scrie la recensământ, liber și bucuros să grăiește: „MI-S/SÎNT R(U)OMÂN!” Liber și fără teamă, permite-ți mii de strămoși să vorbească din ființa ta, cei care erau înlănțuiți de ignoranță și frică. Elibera o propoziție frumoasă și simplă, care te va defini în cel mai demn mod ca OM, ca persoană și ca membru al unui popor străvechi și care va răsuna în urechile, mințile și inimile străinilor. Nu-ți fie teamă că îl vei răni pe cel care îl aude din gura domnia ta, pentru că nu vei fi niciodată un patriot mai mare al țării în care trăiești, dacă ești un R(U)OMÂN mai mic. Eliberați numele R(U)OMÂN, care stă în tine legat cu lanțuri de minciuni, ignoranță, frică, rușine și umilință de sine, pentru că ce ai, și ce poți pierde. Ce ai capăta, ca să ți-l poată lua? Există mulți oameni, națiuni și neamuri în lume, multe limbi și culturi, dar există o singură națiune, limbă și cultură care se numește română și există un singur nume R(U)OMÂN!
(Anu Domnului 5 martie 2021, la Novi Sad)