Ar supravieţui SUA unui război civil? Semnele de rău augur în America de azi

Se vorbeşte azi de „divorţ naţional” sau declararea unui război de-a dreptul pentru a-i pedepsi pe conaţionali recalcitranţi. Interesul morbid pentru războiul civil printre americani nu mai este unul iraţional, având în vedere semnele actuale şi tot ce s-a petrecut în 2021 în termeni de evenimente precursoare privind declinul politic – dezbinare în sânul elitelor, o pierdere a legitimităţii puterii, înfrângeri militare peste graniţe şi o criză economică căreia nu i se întrevede un sfârşit.

Este plauzibil un scenariu al tulburărilor interne, sunt premise ale unui divorţ naţional sau cum se mai numesc prevestirile unui război civil?

Întrebarea necesită o analiză a unor preconcepţii privind imposibilitatea producerii unui conflict intern suficient de grav încât să dea naştere unei crize politice la scară naţională.

Un prim aspect are legătură cu impresia că participanţii la dezbatere au o sete de sânge abia disimulată – după insurecţia de la Capitoliu şi uciderea veteranei armatei SUA Ashley Babbit şi valul distructiv de proteste din oraşele americane faţă de violenţa poliţiei, care au indicat o celebrare pe faţă a violenţei faţă de inamicul celeilalte tabere şi în sens larg un semn periculos de polarizare a societăţii.

Din această asumpţie izvorăşte o alta – că un război civil ar fi înăbuşit rapid de o armată avansată cu atâtea capacităţi de luptă care i-ar asigura o victorie uşoară. Dezechilibrul de forţă nu poate avea alt deznodământ indiferent de numărul nemulţumiţilor.

 Este o preconcepţie periculoasă pentru că pierde din vedere faptul că armata americană nu are inerent conceptul unui inamic intern – este o forţă destinată luptei cu altă naţiune.

Spre deosebire de războiul din societăţile primitive care nu distinge între soldaţi şi civili în măsura în care e vorba de un inamic de combătut, societăţile civilizate o fac – europenii au fost adesea şocaţi de sălbatici precum nativii americani şi alte popoare indigene care „nu joacă după reguli”.

Or, într-un război contrainsurgent american probabil că populaţia s-ar comporta la fel ca aceşti sălbatici – motiv pentru care toate armele avansate nu doar că ar fi inutile, ci şi contraproductive, riscând să ucidă nevinovaţi.

Apoi, armata SUA are doar 1,3 milioane de personal militar activ din care o minoritate mică sunt de fapt forţă combatantă care să fie şi dispusă să-şi asume această sarcină contra populaţiei civile.

Faptul ce cântăreşte în balanţă într-un eventual război civil este puternica dezbinare între zonele rurale şi metropolelor de coastă, or forţele armate ar trebui să recruteze chiar din rândul zonelor pe care ar trebui să le disciplineze. America  Roşie (republicană) este suprareprezentată în armată, un factor puţin probabil să se modifice – motiv pentru care SUA nu doar că ar avea puţin soldaţi dar nici nu s-ar putea baza pe ei să se îndrepte împotriva alor lor.

În sfârşit mai este şi cel mai masiv elefant din dulap – uciderea accidentală a unor civili americani care într-o ţară unde victimele au multiple mijloace de apărare nu ar rămâne nerăzbunate – autorii ar fi aflaţi rapid. 

Exemplul Irlandei de Nord unde IRA a atacat soldaţi şi chiar a asasinat comandanţi şi politicieni arată ce dificilă poate fi lupta cu un inamic care nu luptă în uniformă.

Deci care ar fi probabilitatea unui război civil în America în viitorul apropiat sau mai îndepărtat? Semnul prevestitor cel mai evident nu este aniversarea de 250 de ani, în 2026, şi care reprezinta durata medie de stabilitate a imperiilor înainte să pornească pe o cale a destrămării ci semnele de boală accentuată ale corpului politic.

Armata SUA este erodată de 20 de ani de încercări eşuate de reconstrucţie a naţiunilor în timp ce ofiţerii superiori sunt tot mai înstrăinaţi de nemulţumirile interne oglindind aceeaşi falie culturală, economică şi socială care otrăveşte societatea civilă.

Legitimitatea elitei a fost zguduită repetat în timp ce încrederea în procesul electoral  scade rapid în rândul unor segmente largi ale votanţilor. America de azi este o mlaştină bolnavă de credinţe, crezuri, predicatori şi profeţi -de la „Q” – oficialul cu acces de securitate – la scientismul vaccinal şi forme variate de pseudognosticism referitor la persoanele transgender.

Un student la istorie ar putea recunoaşte semnele ca familiare – Franţa în anii 1780 cu scientismul şi mesmerismul său, Rusia în anii 1910 şi 1980 cu profeţii şi predicatorii ei proclamând stranii noi credinţe.

Dar cea mai grăitoare criză este cea a lanţurilor de aprovizionare care nu înseamnă lipsa unor produse de pe rafturi şi care poate provoca haos în economie – prin penuria de componente pentru utilaje agricole şi metale pentru producătorii de maşini.

Cu cât se prelungeşte criza cu atât economia va suferi mai mult şi reformele necesare vor fi mai dureroase odată ce elitele vor realiza pericolul. 

Războaiele civile au un teren propice  în momentul în care elitele care îşi pierd din legitimitate iau măsurile necesare după ce au lăsat decenii de -a rândul problemele să se tot acumuleze. Este un moment de maximă vulnerabilitate a unui stat când pericolul unor dezastre interne creşte corespunzător –  şi pare că în această direcţie se îndreaptă America, scrie bloggerul şi scriitorul sudez Malcom Kyeyune în UnHerd.