Pandemia a închis tot şi oamenii au rămas fără locuri de muncă, fără obiceiurile care făceau parte din viaţa lor de zi cu zi. Totul a debutat cu starea de urgenţă, când vieţile tuturor au fost puse în aşteptare. Toate sectoarele ţării şi-au dat motoarele la turaţie minimă, iar domeniile care n-au reprezentat o prioritatea nici înainte au fost grav afectate. În această situaţie s-a găsit şi sectorul cultural. Teatre, muzee, galerii, concertre, totul a fost oprit, iar oamenii au încercat să supravieţuiască, unii reuşind mai bine decât alţii. Dacă pentru artiştii şi lucrătorii din domeniul cultural de stat soluţiile au fost la îndemână, cu simpla continuare a plăţii salariilor, integrale sau parţiale, domeniul cultural independent şi-a găsit cu greu locul în planurile de finanţare ale autorităţilor.
Ce înseamnă să fii artist independent în România şi, mai ales, cum a afectat pandemia un sector cultural oricum prea puţin vizibil, explică pentru „Weekend Adevărul“ Ruxandra Bălaşu, actriţă şi fondatoare a Teatrului Coquette din Bucureşti.
Acest punct cultural a apărut recent pe harta Bucureştiului, mai exact în 2014, cu gândul de a oferi artă, în diverse forme ale ei, adulţilor şi copiilor deopotrivă. De la înfiinţare şi până la venirea pandemiei, clădirea interbelică de pe Calea Călăraşi, unde teatrul îşi are sediul, a fost un adevărat hub cultural: piese de teatru, expoziţii, performance-uri, ateliere.
Închiderea sălilor de spectacol a fost un eveniment pe care nimeni nu-l luase în calcul, mai ales că nimeni nu ştia ce îi rezervă ziua următoare. „Era foarte greu să ne facem un plan. Lumea întreagă era fără un plan. Nimeni nu ştia cât o să ţină, cât de grav este. Noi jucasem cu o săptămână înainte de starea de urgenţă, chiar în preajma zilei de 8 martie, dar nu ne-am imaginat că nu vom putea face spectacolele de 1 iunie sau că nu vom putea deschide stagiunea în septembrie. Nu am crezut că tot anul va fi compromis şi că vom atârna de un fir de aţă, care e din ce în ce mai şubred“, spune fondatoarea Teatrului Coquette.
Mai mult rău decât bine
Pentru sectorul cultural independent, ajutorul de la stat a fost aproape inexistent. Cum s-a ajuns în această situaţie? Simplu: această ramură a culturii a fost şi ea aproape inexistentă în ochii autorităţilor. Dacă pentru alte domenii s-au acordat nu doar ajutoare financiare pentru ca oamenii să aibă din ce să trăiască, ci s-au realizat scheme de finanţare pentru ca locurilor lor de muncă să fie în siguranţă şi să aibă la ce se întoarce, pentru artişti, totul a rămas la nivel de plan.
Spre exemplu, în decembrie 2020, Guvernul a acordat ajutoare pentru plata chiriei firmelor care funcţionează în centre comerciale mari. Teatrele independente nu au primit un astfel de ajutor. „Doar se discută, atât se face în România. Din august 2020, mai mulţi membri ai Asociaţiei Teatrelor Independente din România încearcă să facă demersuri pe lângă autorităţile române pentru un sprijin. Dar ei nu ştiu cine suntem noi. Anul trecut, ministrul Culturii nu ştia dacă spaţiile noastre există fizic. Probabil că s-a gândit că suntem nişte companii itinerante, ca pe vremea lui Goldoni. Şi de atunci se tot discută şi nu se găseşte o formă de a da acest ajutor“, spune Ruxandra Bălaşu (foto)
În perioadele de relaxare a restricţiilor s-a încercat redeschiderea spaţiilor culturale, însă totul fără un plan pus la punct. Era clar, sau ar fi trebuit să fie, că sectorul independent care se întreţinea din încasări nu mai avea bani pentru punerea în scenă a noi spectacole. Condiţiile impuse pentru redeschidere, dar şi perioada scurtă pentru care a avut loc au făcut mai mult rău decât bine artiştilor. Rămaşi fără economii, mulţi s-au împrumutat pentru a da viaţă noilor evenimente, dar închiderea imediată n-a făcut altceva decât să-i lase pe artişti cu datorii. Alţii nici măcar nu şi-au permis acest lux, în această situaţie fiind şi Teatrul Coquette.
„Perioadele în care s-au deschis teatrele cred că au însumat împreună cam vreo două luni şi jumătate. După o pierdere de un an, un teatru independent nu se poate recupera în două luni şi jumătate. Când s-a propus redeschiderea teatrelor, s-au comportat ca şi cum erau la capacitate de 100% şi că totul revine la normal, fără nicio problemă. Realitatea era însă cu totul alta. Spre exemplu, deschiderea teatrelor din octombrie mai mult rău a făcut. A fost o măsură total negândită. Capacitatea de 30%, cu un metru şi jumătate între spectatori chiar dacă făceau parte din aceeaşi familie, pe noi, Teatrul Coquette, ne ducea să jucăm cu maximum 11 oameni în sală. Şi nu suntem singurii care n-ar fi avut posibilitatea să deschidă“, explică actriţa.
Artiştii independenţi, copiii nimănui
Cei zece oameni ai Teatrului Coquette s-au descurcat din economii şi din puţinii bani strânşi de pe urma unor spectacole online. S-au descurcat greu, însă au avut şi puţin noroc: proprietarul clădirii unde teatrul îşi desfăşoară actvitatea este o persoană înţelegătoare şi nu le-a cerut chirie în această perioadă, dar asta nu înseamnă că nu există datorii.
Problema este că se măsoară totul în bani şi în profit. Dar haideţi să vorbim despre o identitate culturală a unui popor. Să vorbim despre educaţia culturală, despre dezvoltarea unei gândiri. Câţi bani trebuie să aducă faptul că un copil află că pe lumea asta există şi teatru, deşi el trăieşte undeva în Ferentari şi nu vede decât seringi şi case fără ferestre? Eu nu ştiu să măsor.
Ruxandra Bălaşu, actriţă şi fondatoarea Teatrului Coquette
Sectorul cultural independent nu a primit niciodată vreun sprijin – nici bani de la buget, nici măcar vreo scutire de taxe. Şi nici nu şi-au dorit-o. Doar că situaţia este alta acum, în pandemie, când vorbim nu doar de viitorul unui domeniu, ci mai ales de viaţa unor oameni.
„Înainte de pandemie, nu am considerat că trebuie să fim scutiţi de taxe, nu am considerat că trebuie să fim altfel decât restul cetăţenilor. Dar acum, în pandemie, lucrurile trebuie regândite. Dacă o ţinem tot aşa, dacă vor continua să ne ignore şi să ne trateze ca pe nişte producători de ceva abstract, o să omoare sectorul cultural independent – şi nu sunt vorbe mari, credeţi-mă“, spune Ruxandra Bălaşu.
Din noiembrie se încearcă realizarea unei scheme de ajutor pentru sectorul cultural. A trecut jumătate de an şi, cu toate că la dezbateri au venit mai mulţi reprezentanţi ai artiştilor, autorităţile nu au găsit nici până acum varianta cea mai bună. Pe 26 martie, artiştii independenţi au organizat un protest, care a avut loc în mai multe oraşe din ţară, în Bucureşti desfăşurându-se în faţa Ministerului Culturii. Actori, muzicieni, scenografi, păpuşari şi-au lăsat recuzita pe treptele instituţiei, acuzând lipsa de ajutor din partea statului pentru acest sector. Nu le-a ascultat nimeni doleanţele, nu a ieşit nimeni să comunice cu ei. Iar schema de ajutor încă este aşteptată.
Cultura fără niciun viitor
Viitorul artei independente pare sumbru, chiar dacă pandemia va trece şi lucrurile se vor pune pe picioare din punct de vedere economic. Lipsa de viziune a autorităţilor şi importanţa exacerbată pe care o acordă banilor vor duce la îngroparea culturii din România. Acesta este un viitor pe care îl prevede şi Ruxandra Bălaşu: „Avem doar nişte dorinţe, dar în acest moment nu ştiu dacă vor ajunge în stadiul de planuri. E foarte greu, pentru că lucrurile sunt foarte nesigure în România, iar autorităţile se fac că nu ne văd. Este un domeniu la care nu s-au gândit până acum pentru că nu a adus bani. Problema este că se măsoară totul în bani şi în profit. Dar haideţi să vorbim despre o identitate culturală a unui popor. Să vorbim despre educaţia culturală, despre dezvoltarea unei gândiri. Câţi bani trebuie să aducă faptul că un copil află că pe lumea asta există şi teatru, deşi el trăieşte undeva în Ferentari şi nu vede decât seringi şi case fără ferestre? Eu nu ştiu să măsor. Dacă vrem să ne comparăm cu ţări precum Franţa sau Italia, care au o identitate culturală, ar trebui să renunţăm la măsuratul acesta în cifre“.
Actorii buni la toate
Juridic vorbind, artiştii independenţi sunt cei care nu lucrează pentru instituţiile statului. Cei care nu au un salariu lunar fix sau zile de concediu plătite. Ei lucrează de obicei pe contracte, bani pentru care plătesc la stat taxe şi impozite ca orice angajat. Ştim că arta este subiectivă, aşa că nu putem compara cele două sectoare culturale din punctul de vedere al calităţii sau al pasiunii.
Ce înseamnă un artist independent nu o poate spune mai bine decât însuşi unul. „Multă lume nu ştie, dar noi, actorii dintr-un teatru independent, suntem de toate: de la manager la producător, de la femeie de serviciu la luminist. De obicei, regizorul spectacolului este şi luministul, şi sunetistul – şi nu este nicio dramă. Nu spun asta pentru ca oamenii să ne plângă de milă. Genul ăsta de activitate te face să conştientizezi că ai multe resurse, te face să devii foarte meticulos şi atent la calitatea spectacolului. Poţi să faci atât cât îţi propui să faci şi cât eşti dispus să faci. Adică dacă regizorul stă la lumini, asta nu îl face un regizor mai slab“, spune Ruxandra Bălaşu.
Teatrele independente se autofinanţează, de obicei din biletele vândute şi donaţii. Este însă o muncă de organizare anevoioasă, care nu le permite să se relaxeze. Aşa se întâmplă şi în cazul Teatrului Coquette: „Teatrul nostru a avut marele noroc de a se autofinanţa, am avut capacitatea de a face în aşa fel încât să nu depindem absolut deloc de bani veniţi de la stat. Cum am reuşit? Făcând spectacole şi cu multă muncă. Deci doar din încasări. Chiar dacă avem o sală mică, noi am fost chemaţi la diferite festivaluri, am jucat în săli mai mari. De exemplu, noi am fost singura trupă de teatru din România care a participat la cel mai mare festival de teatru din Asia cu un spectacol mic, producţie proprie. Au fost dăţi, la început, când jucam cu şase oameni în sală doar ca să nu anulăm. Dar am avut o echipă de actori foarte pasionaţi şi am reuşit. Cum se ţine un teatru independent? Cu foarte multă muncă, cu foarte dăruire şi cu foarte multă disciplină“, încheie Ruxandra Bălaşu.
În noiembrie 2020, cu puţin timp înainte de alegerile parlamentare, ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu şi ministrul Muncii Raluca Turcan anunţau, cu surle şi trâmbiţe, o schemă de ajutor pentru sectorul cultural în valoare de 100 de milioane de euro. Conform comunicatului de presă de la acea dată, postat pe site-ul oficial al ministerului: „Beneficiarii eligibili sunt entităţi de drept privat: organizaţii neguvernamentale şi societăţi comerciale (atât IMM-uri, cât şi întreprinderi mari) care au desfăşurat activităţi în ultimii doi ani conform raportului de activitate asumat de reprezentantul legal al solicitantului în unul dintre următoarele domenii culturale: artele spectacolului (teatru, muzică, dans), artele vizuale (pictură, sculptură, film, fotografie), patrimoniu, carte, audio-vizual, educaţie culturală. Aceştia trebuie să fie înscrişi la data depunerii proiectului în Registrul Sectorului Cultural gestionat de Institutul Naţional de Cercetare şi Formare Culturală (INCFC), instituţie în subordinea Ministerului Culturii“.
De atunci a trecut o jumătate de an, s-au discutat mai multe variante ale schemei de ajutorare, însă niciuna nu a fost pusă în aplicare. În acest timp au avut loc mai multe dezbateri între membri ai guvernului şi reprezentanţi ai domeniului cultural, dar nu s-a găsit nicio variantă de compromis. Schemele de ajutor nu au fost cuprinse în bugetul de stat, ci au fost plasate Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă, iar de aici banii pot fi accesaţi mai târziu decât a prevăzut ministerul.
Procentul salvator
Variantele propuse pentru schema de ajutor a sectorului cultural independent au un numitor comun: 20%. Acest procent reprezintă ajutorul oferit din suma pe care artiştii au pierdut-o în 2020 faţă de 2019. Cea mai controversată şi contestată dintre propuneri este cea în care se cere ca artiştii să facă parte din Organisme de Gestiune Colectivă (n.r. – organisme care colectează drepturile de autor pentru artişti, cum ar fi difuzarea melodiilor la radio). Nu toţi artiştii au, însă, astfel de contracte. Argumentul pe care l-a invocat Bogdan Trîmbaciu, directorul Unităţii de Management a Proiectului din Ministerul Culturii, este că doar astfel pot demonstra că sunt artişti: să aibă o înregistrare oficială ca artist.
Singura formă de ajutor care a fost dată artiştilor este o indemnizaţie lunară de 4.072 de lei, din care cei care o încasează sunt obligaţi să restuie statului 40% , bani pentru taxe şi impozite. Această indemnizaţie este acordată doar persoanelor fizice care lucrează pe drepturi de autor sau contracte de prestări servicii şi, conform ministrului Culturii, acordarea acestor bani a fost prelungită până la 30 iunie 2021.
Pandemia înlocuieşte arta cu depresia
Pandemia trece de situaţia financiară şi ajunge în cele mai intime gânduri ale oamenilor. Aşa se întâmplă şi în cazul artiştilor din sectorul cultural independent. Grijile, nesiguranţa zilei de mâine, lipsa de ajutor, dar şi faptul că nu pot activa în domeniul ales cu pasiune fac un mediu propice instalării depresiei. Actorul István Téglás şi interpreta de jazz Luiza Zan vin în ajutorul acestor artişti. O dată pe săptămână, un psihoterapeut şi un psihiatru vor participa la o discuţie online, în cadru privat, şi vor încerca să-i ajute pe cei afectaţi de pandemie, să le ofere un sprijin celor care se simt vulnerabili din punct de vedere emoţional. „Actul artistic era un fel de supapă, iar acum, prin pierderea lui, se accentuează şi pierderea stimei de sine“, a declarat István Téglás într-un interviu acordat iqads.ro. Nimic mai adevărat, căci, iată, lipsa artei din viaţa artiştilor a dus şi la gesturi extreme. Ciprian Nemesiu, actor în trupa de improvizaţie Freeze, şi-a pus capăt zilelor pe 8 martie. Spectacolele programate de el şi colegii lui au fost anulate din cauza noilor restricţii impuse de rata de infectare şi se pare că acest lucru a fost pentru actor picătura care a umplut paharul.
Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii: „Se poartă discuţii cu privire la identificarea sursei de finanţare a schemelor de ajutor de stat“
În condiţiile în care pandemia a intrat în vieţile noastre de mai bine de un an şi şansele să scăpăm de ea curând par mici, Guvernul nu a găsit încă bani pentru a ajuta sectorul cultural. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu subliniază că schema de ajutor a fost făcută, însă deocamdată nu au fost identificate sursele de finanţare.
„Weekend Adevărul“: Domnule ministru, se poate găsi o modalitate de ajutorare a artiştilor independenţi care nu fac parte dintr-un Organism de Gestiune Colectivă? Adică pentru cei care nu pot demonstra, printr-un SRL sau PFA, că trăiesc din drepturi de autor.
Bogdan Gheorghiu: În acest moment, suntem în discuţii pentru a identifica cea mai bună modalitate de ajutorare a artiştilor prin intermediul Mecanismului SURE (n.r. – un un program prin care Uniunea Europeană oferă împrumuturi ţărilor afectate de pandemie). Încă din starea de urgenţă, împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, am asigurat o indemnizaţie reprezentând 75% din salariul mediu brut pe ţară pentru persoanele fizice care obţin venituri exclusiv din drepturi de autor şi drepturi conexe, măsura fiind accesată de peste 3.000 de beneficiari. De indemnizaţie au beneficiat şi persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale, profesiile liberale, măsura fiind prelungită până la data de 30 iunie 2021.
Cum ar putea Ministerul Culturii să ajute artiştii care realizează artă tradiţional românească, bătrânii meşteşugari care îşi câştigau traiul din vânzarea unor produse precum ii, vase de ceramică? Există un plan de susţinere a artei tradiţionale, în condiţiile în care nu s-au putut organiza târguri?
Instituţiile muzeale din subordinea Ministerului Culturii organizează, periodic, astfel de evenimente care să promoveze arta, manufactura şi meşteşugul tradiţional românesc, chiar şi în perioada pandemiei, cu respectarea tuturor măsurilor de siguranţă. Trebuie să fim conştienţi că un număr foarte mare de evenimente, târguri sau acţiuni legate de promovarea artei tradiţionale se organizează la nivel local, pe întreg teritoriul ţării, iar Ministerul Culturii nu poate interfera în gestionarea activităţii primăriiilor şi a consiliilor judeţene. Poate, însă, şi chiar este o prioritate a mandatului meu, să iniţieze parteneriate cu autorităţile locale pentru dezvoltarea şi conservarea patrimoniului imaterial.
„Ministerul Culturii a asigurat susţinere financiară pentru artişti“
Există o dispunere a banilor care merg către organizaţiile independente care să vizeze şi oamenii din spatele scenei? Cum îi cuprinde schema de ajutor pe lucrătorii din industria spectacolelor, precum electricienii, luminiştii, maşiniştii?
Da. În cadrul schemei de minimis elaborată de Ministerul Culturii sunt incluse şi codurile CAEN ale activităţilor conexe sectorului cultural.
În vederea asigurării bugetului de aproximativ 100 de milioane de euro, necesar pentru implementarea planului financiar dedicat sectorului cultural din România, se poartă în prezent discuţii la nivelul Guvernului cu privire la identificarea sursei de finanţare a schemelor de ajutor de stat.
Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii
Sunt organizaţiile de cultură independente ajutate, finanţate şi de autorităţile locale?
Fiecare unitate administrativ teritorială poate dispune alocarea de fonduri către operatorii cultural independenţi. Cadrul normativ este reglementat încă din 1998, prin Ordonanţa 51 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale.
Credeţi că s-ar putea aloca un procent anume din banii call-urilor de proiecte, cele deschise de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN), spre exemplu, doar către organizaţiile culturale independente?
Principul de finanţare al AFCN a fost întotdeauna acela de a susţine proiectele organizaţiilor culturale independente, ei fiind de cele mai multe ori beneficiarii acestor finanţări. Competiţia are rolul de a păstra şi garanta calitatea proiectelor propuse şi apoi realizate cu sprijinul AFCN. Totodată, Ministerul Culturii a finanţat exclusiv iniţiativele venite din partea mediului independent prin programul ACCES Online 2020.
Dacă soluţii la nivel general, care să mulţumească pe toată lumea, se gă
esc greu acum, de ce proiectele pe care le lansează Ministerul Culturii nu sunt remunerate, ca un mic ajutor dat artiştilor? De pildă, câştigătorii proiectului OpenGov Influencer nu sunt cu nimic ajutaţi, în condiţiile în care ei creează animaţii, clipuri video.
OpenGov Influencer este o iniţiativă a Guvernului pe care o sprijinim şi poate fi considerată o măsură complementară a celor derulate de Ministerul Culturii. Cu câteva excepţii, Ministerul Culturii a asigurat prioritar susţinere financiară pentru artişti.
În căutare de soluţii
Pe site-ul ministerului, ultima informaţie legată de schemele de ajutor financiar dedicate sectorului cultural este din 8 martie, cu precizarea unei viitoare dezbateri înaintea definitivării. S-a ajuns la un rezultat final? Şi dacă da, care este acesta şi când se pot aştepta artiştii la un ajutor?
Ministerul Culturii a definitivat cadrul general care stabileşte condiţiile de acordare a sprijinului financiar. În vederea asigurării bugetului de aproximativ 100 de milioane de euro, necesar pentru implementarea planului financiar dedicat sectorului cultural din România, se poartă în prezent discuţii la nivelul Guvernului cu privire la identificarea sursei de finanţare a schemelor de ajutor de stat.
Care este poziţia dumneavoastră faţă de protestul artiştilor care a avut loc pe 26 martie?
Suntem conştienţi că sectorul cultural, alături de HORECA, este unul dintre cele mai afectate sectoare din cauza măsurilor luate de autorităţi pentru combaterea pandemiei. Tocmai pentru a veni în sprijinul artiştilor, Ministerul Culturii a lansat schemele de ajutor şi de minimis pentru sectorul cultural. De-a lungul timpului, specialiştii care lucrează la aceste scheme au avut întâlniri cu reprezentanţii sectorului cultural pentru a găsi, împreună, soluţii aplicate pentru fiecare domeniu din acest sector. În mandatul meu, ministerul va fi întotdeauna un partener de dialog deschis pentru toate categoriile de lucrători din domeniul culturii.
Planuri pentru normalitate
În condiţiile în care evenimentele organizaţiilor independente erau realizate în cea mai mare măsură din încasările şi sponsorizările activităţilor deja întreprinse, există un plan pentru a ajuta şi această ramură culturală să se redeschidă?
AFCN a susţinut şi susţine în continuare organizaţiile independente şi pe această cale vreau să insist pe faptul că sesiunea a doua de finanţare pentru anul 2021 este deschisă până la finalul lunii aprilie. Totodată, organizaţiile independente, asemeni oricăror altor antreprenori culturali, vor fi eligibile pentru accesarea fondurilor prin schema de ajutor de stat sau de minimis, în funcţie de capacitatea financiară, pe care Ministerul Culturii o va implementa.
Cum vedeţi ieşirea din criza provocată de pandemie pentru sectorul cultural?
Prin spectatori şi vizitatori. Reluarea activităţii cu publicul este o prioritate pentru mine. Avem nevoie atât din punct de vedere social, cât şi economic de cadrul necesar ca activităţile culturale să se desfăşoare fără întrerupere. Pentru a asigura această predictibilitate, la Ministerul Culturii avem un grup de lucru realizat cu sprijinul premierului Florin Cîţu. Lucrăm atât la normele de siguranţă pentru sectorul cultural, împreună cu cei din HORECA şi cu reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi ai Ministerului Economiei, cât şi la normele pentru programul pilot care să ne confirme eficacitatea acestora. Expertiza sanitară este asigurată de domnul dr. Cristian Oancea şi de domnul dr. Victor Costache.
Care sunt planurile financiare pe care le aveţi în vedere pentru posibila redeschidere a sectorului cultural din 1 iunie?
În primul rând, avem nevoie de măsuri sanitare coerente ca operatorii culturali să-şi poată desfăşura activitatea. În al doilea rând, suntem în plin proces de realizare a metodologiei privind proiectul-pilot care va avea loc atât la Opera Naţională din Bucureşti, cât şi la Teatrul Naţional Bucureşti şi urmează să realizăm şi un deviz estimativ al costurilor.
Read More
Reflectorul de Sud