„AUR Giurgiu caută consilier local. Se oferă scaun, indemnizație și libertatea de a ridica mâna la ședințe!”

Anatomia unui scaun gol: Cum a inventat AUR Giurgiu „Consilierul Invizibil”

Politica giurgiuveană oferă din nou momente greu de egalat, iar de această dată protagonist este AUR Giurgiu, partid care, după ce a promis să schimbe sistemul și să răstoarne vechile metehne ale clasei politice, pare să fi descoperit că uneori cea mai mare provocare nu este lupta cu adversarii, ci găsirea propriilor oameni.

Demisia lui Bogdan Bratu a lăsat formațiunea fără un vot important în Consiliul Local Giurgiu, vot pe care cetățenii l-au acordat partidului prin scrutin. În teorie, lucrurile ar trebui să fie simple: pleacă un consilier, vine următorul de pe listă. În practică însă, AUR Giurgiu pare să se confrunte cu o situație pe care puțini și-ar fi imaginat-o: lipsa unui înlocuitor dispus sau capabil să ocupe funcția.

Ironia este cu atât mai mare cu cât vorbim despre un partid care și-a construit imaginea pe mobilizare, patriotism și disponibilitatea de a lupta pentru „interesul național”. Astăzi însă, lupta pare să se poarte cu propriile liste de candidați.

Între timp, fostul lider Bogdan Bratu și-a încercat norocul într-o nouă formulă politică, orientându-se către PSD. Numai că, așa cum spune o veche vorbă românească, socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg. Rezultatul? Un peisaj politic local în care fiecare încearcă să-și găsească locul, iar alegătorii privesc spectacolul cu interes.

În aceste condiții, nu ar fi exclus ca în perioada următoare să vedem și un anunț de recrutare care să sune cam așa:

„Angajăm urgent consilier local pentru municipiul Giurgiu. Cerințe minime: să dețină buletin valabil, să știe unde se află Primăria și să poată aproba sau respinge proiecte prin ridicarea brațului. Experiența nu este obligatorie. Oferim scaun deja încălzit și indemnizație conform legii. Rugăm seriozitate.”

Dincolo de glumă, situația este una rar întâlnită în politica românească. Timp de peste trei decenii, partidele s-au luptat pentru fiecare funcție disponibilă cu o determinare care ar putea constitui material de studiu pentru sociologi și politologi. Au existat conflicte interne, excluderi spectaculoase și negocieri purtate până târziu în noapte, toate pentru un loc la masa deciziilor.

La Giurgiu însă, AUR pare să fi reinventat regulile jocului. Funcția există. Indemnizația există. Scaunul există. Lipsește doar omul.

Până la rezolvarea situației, ședințele Consiliului Local merg înainte, proiectele sunt dezbătute și votate, iar locul rezervat reprezentanților AUR rămâne gol. Un simbol discret, dar extrem de sugestiv, al distanței dintre marile declarații politice și realitatea administrativă de zi cu zi.

Rămâne de văzut cât va dura această criză de personal și dacă partidul va găsi în cele din urmă un supleant dispus să preia mandatul. Până atunci, AUR Giurgiu oferă una dintre cele mai interesante lecții ale politicii locale: înainte să schimbi sistemul, trebuie să reușești să completezi schema de personal.