By:
On:
In: INVESTIGATII

Suceava pare departe de tot ce inseamna nevoia de reformare a Romaniei. In timp ce, de exemplu, in nudetul invecinat, Bistrita-Nasaud, presedintele de acolo al Consiliului Judetean, Radu Moldovan, a reusit sa asfalteze in proportie de 95 la suta tot judetul, a renovat zeci de scoli, a modernizat cu zeci de milioane de euro Spitalul Judetean, a pus la punct o strategie coerenta de atragere a turistilor, la Suceava lucrurile sunt inca in Evul Mediu.

Sucevenii sunt insa de vina, in primul rand, fiindca ei insista sa voteze baroni decrepiti si unsi cu toate alifiile precum Gheorghe Flutur, ei voteaza un aparat putred de corupt in frumtea judetului.

E calomnie? Cum sa fie calomnie cand mana dreapta a lui Flutur, fostul vicepresedinte al CJ Suceava, Cristinel Cretu, a fost prin in flagrant de catre procurorii DNA cum incasa o suma imensa de bani pe post de spaga, conditionand decontarea unor lucrari la cea mai importantă lucrare de modernizare drumuri județene din Suceava?

Impovarat de santajul politicului si disperat de gravele erori de proiectare si de creșterea insuportabila a prețurilor la materiale de construcții, constructorul Autotehnorom a renunțat la contract.

Au fost argumentele Autotehnorom intemeiate? Ba bine ca nu!

În esență, este vorba de două chestiuni foarte importante: lucrări care trebuie făcute și care nu sunt prinse în contract, fiind lăsate cumva în ”coadă de pește”, fapt care Autotehnorom nu îl poate accepta, și clarificarea modalității de constituire a garanției de execuție.

Pe 26 octombrie, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a admis în parte acțiunea Autotehnorom și a impus autorității contractante – Consiliul Județean Suceava, să clarifice/modifice documentația de atribuire în privința lucrărilor care nu fac obiectul contractului și în privința modalității de constituire a garanției de bună execuție, în termen de 15 zile de la primirea deciziei”.

Pana sa va zicem ultima gogomanie a lui Flutur, sa remarcam ceva trist si important: din martie si pana azi, daca proiectarea ar fi fost corect facuta si daca Consiliul Judetean Suceava ar fi fost un partener corect si interesat de cursul contractului, lucrarea ar fi fost deja in curs de finalizare.

Asa… sucevenii au ramas cu 75 de kilometri de drum care e mai rau ca o ulita de tara.

Caci Flutur a avut o atitudine razbunatoare mai mereu fata de Autotehnorom si fata de patronul firmei, Ioan Vasile Rîpan, sicanand compania si facandu-se ca greselile de proiectare ale drumului nu conteaza.

Va dati seama acum de ce, nu? Ioan Vasile Rîpan TREBUIA sa ii cotizeze lui Cristinel Cretu ca lucrurile sa se miste, iar Ioan Vasile Rîpan nu „intelegea” asta.

Cu tot cu interventia DNA, cu tot cu decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor care este clara ca apa, si chit ca sucevenii sufera ca nu pot merge pe drumuri de nivel european, lui Flutur nu i-a pierit tupeul de baron.

Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, a declarat, vineri, 28 octombrie, în ședința Consiliului Județean că ofertele pentru reluarea lucrărilor la drumul de pe axa Suceava-Iași vor fi deschise în 10 noiembrie, lucru care calca in picioare decizia CNSC.

Discutand despre execuția bugetară, Flutur a scos pe gura porumbelul:
„Aici suntem afectați de lucrarea de pe axa Suceava-Dolhasca. Pe 10 noiembrie așteptăm deschiderea ofertelor pentru ca să putem, sperăm noi, relua execuția lucrărilor la acest proiect foarte important”, a spus Flutur.
Sa nu fi stiut Flutur de decizia CNSC care a fost cu siguranta comunicata oficial si catre Consiliul Judetean Suceava? Haha, nu e chiar atat de prost, stia cu certitudine, dar Flutur a ales sa o ignore, declaratia sa fiind dovada clara ca are de gand sa altereze rezultatele licitatiei pentru reluarea lucrarilor.
Ei, acuma, stiti cum e… Poate ca asta e momentul pentru Flutur sa fie „curentat” de DNA. Ca nu numai ziaristii stau cu ochii cat cepele pe aceste evenimente…

Citeste pe larg

By:
On:
In: CREIERE

Există patru feluri de suveranitate prin care o țară își menține homeostazia necesară, reușind să facă față complicatului, asprului joc geostrategic al zilelor noastre. Patru feluri de suveranitate asupra cărora trebuie să ne aplecăm cu perseverență în perioada următoare, pentru a echilibra cît de cît balanța, dacă vrem să scoatem măcar parțial România din marasmul și bicisnicia în care ne aflăm.

În ordinea numerelor de pe tricou, nu neapărat în ordinea importanței, căci fiecare din ele este la fel de necesară pentru supraviețuirea acestei țări. (Care, fie vorba între noi, nici măcar nu știu dacă mai merită să mai supraviețuiască. Dar asta e deja altă discuție, mai cioraniană, pentru altă dată).

Suveranitatea militară.

Suveranitatea economică.

Suveranitatea juridică.

Suveranitatea ideologică.

ARMATĂ

Voi începe cu prima, căci e cea mai simplă de discutat. Suveranitatea militară.

De ce simplu? Pentru că nu vom fi niciodată în stare să fim cu adevărat suverani pe acest domeniu. Cu excepția Statelor Unite, a Chinei și a maxim încă vreo trei-patru țări pe globul ăsta, nu se poate așa ceva. Toate celelalte țări, cu excepția Coreei de Nord și a Iranului, sînt prinse într-o țesătură necesară de alianțe militare, fără de care sînt mai devreme sau mai tîrziu halite de hegemonii din proximitatea lor geografică.

Nu ne dorim să fim nici Coreea de Nord, nici Iran. Deci e simplu. Nu ne dorim să aspirăm la așa ceva. Doar să întreținem un echilibru cît de cît decent în inevitabila logică de tip „actorii lor și caii noștri”. Ei pun tehnologie și tancuri și portavioane și sateliți și rachete și bugete imense. Punem și noi niște militari destul de pricepuți, dispuși să-și dea viața pentru nobila cauză a meseriei lor.

Simbioza e gata. E un negoț cît de cît decent, ținînd cont de dimensiunile României și de capacitatea sa militară. Funcționăm deja după această simbioză. Și, datorită ei,sîntem de partea bună a istoriei, într-o alianță militară care ne asigură securitatea geostrategică, indiferent de ce ar spune intenșii zilelor noastre. E bine să fii în NATO. Punct. Să ducem discuția mai departe, unde cu adevărat ne doare.

ECONOMIE

Suveranitatea economică este de departe cea mai greu de realizat.

Singurul lucru pe care îl poate face România pentru a considera că și-a atins un scop mediocru, dar realizabil este să negocieze un pic postura de colonie economică. Ceva mai puțină plus valoare exportată înspre centrul imperiului, via paradisurile fiscale. Ceva mai multă taxare a multinaționalelor. O negociere incrementală, pas cu pas. Mai lasă ei, mai renunțăm noi. Am dezvoltat deja acest subiect într-un articol anterior, “Proiect de țară: de la 33% la 40% “. Just Google it.

Acestei strategii trebuie inevitabil să i se adauge și ceva eforturi protecționiste pentru a apăra firmele românești de behemoții internaționali, cu sediile în cele cinci – șase țări ce dețin supremația economică internațională. Vezi, pe această temă, lucrările economistului sud-coreean Ha-Joon Chang, Kicking Away the Ladder și The Bad Samaritans (aceasta din urmă tradusă și în română).

Problema suveranității economice nu este specifică României. N-am descoperit noi apa caldă, deși ne place să ne răsfățăm că sîntem unici și irepetabili, conform celebrei fraze miorlăite “ca la noi, la nimenea” Mai toate țările mici și medii se confruntă cu ea.

E o problemă deja bine conștientizată și exprimată de manieră din ce în ce mai formală la nivel instituțional. Dezbaterea despre extracția de plus valoare a multinaționalelor din aceste state cu putere economică limitată e prezentă de ceva timp și chiar este pe cale să obțină o primă soluție – parțială și imperfectă, dar mai bine decît nimic. Vezi discuțiile recente despre taxarea multinaționalelor la locul realizării plus-valorii.

Important este să și vrem. Deocamdată nu vrem. Ne complacem în rolul de slugă miloagă, ce nu protestează deloc atunci cînd plus-valoarea îi este extrasă din țară pe față, cu anasîna.

JUSTIȚIE

Suveranitatea juridică deține o poziție aparte în această discuție.

Pe de o parte, ea este de departe cea mai ușor de realizat. Încă stă în puterea noastră. Încă avem legiuitori. Încă avem Constituție. Însă, în mod paradoxal, ea de asemenea reprezintă și aspectul cel mai strigător la cer, atunci cînd analizăm nivelurile de slugărnicie existente în România.

Nu mai e nici o țară dintre cele asemănătoare României, dintre cele tributare relației asimetrice centru / imperiu – periferie / colonie, care să facă un asemenea sluj judiciar jegos în fața hegemonului.

Fiecare țară mică sau medie și-a construit în acest domeniu anumite scuturi de apărare, anumite table la fund. Și-a definit anumite strategii de autonomie instituțională, care se bazează în primul rînd pe autonomia juridică. Indiferent ce zice hegemonul, există o bucățică de suveranitate în interiorul acestor țări, bucățică protejată prin maniera în care justiția răspunde mai întîi intereselor naționale, și de-abia pe urmă celor imperiale. Unele țări au făcut asta mai pe față, precum Ungaria sau Polonia. Altele mai șerpește, cum ar fi de exemplu Spania.

Toate țările, cu excepția României.

Sîntem de groază în această privință. Reușim contraperformanța să cedăm chiar și mai mult decît ni se cere, cu o dezinvoltură tîmpă demnă de sindromul Stockholm. Chiar și mai mult decît o făceam în nemernicele vremi ale anilor ’50, cînd sovieticii își proiectau puterea în România cu legea în mînă, prin intermediul cozilor de topor băștinașe din sistem.

Sîntem de un entuziasm tembel în a închina țara în această privință. Mă apucă greața și furia numa cînd mă gîndesc cît de slugoi putem fi cînd vine vorba să dăm țara pe tavă la stăpîn pe bază de justiție aservită.

IDEOLOGIE

Suveranitatea ideologică e cheia de boltă a întregii discuții.

Toate eforturile societale se bazează pe voință și pe doctrină. Cînd spun “doctrină” și “ideologie”, mă refer la înțelesul cel mai larg al acestor termeni pe nedrept demonizați, cu mult dincolo de accepțiunea îngust politică ce le este atribuită de cele mai multe ori.

În mod formal, orice construct valoric stabil este rezultatul unui efort ideologic. Atunci cînd înveți să scrii cu dreapta, iară nu cu stînga, ești supus unui efort de îndoctrinare. Atunci cînd înveți să faci pipi la oliță și, mai apoi, să te strădui să direcționezi jetul cu precizie în interiorul recipientului, și nu în afara lui, și asta este tot urmarea unui efort ideologic al celor care te învață ce e bine și ce e rău.

Ca să nu lungim nepermis de mult ciorba exemplelor expresive, să o spunem pe scurt. Totul este ideologie pe lumea asta. Vezi în această privință esențiala lucrare a lui Berger and Luckmann, The Social Construction Of Reality, care rămîne la fel de actuală și azi ca și acum mai bine de cincizeci de ani, cînd a fost publicată.

Ideologia ne face să acționăm. În funcție de felul în care sîntem îndoctrinați, ne alegem viitorul. În orice privință, de la cele mai banale decizii cotidiene pînă la lucrurile extrem de importante.

În privința suveranității, substratul ideologic este esențial. Suveranitatea unei țări depinde în primul rînd de fidelitatea etnică și națională a cetățenilor săi. Dacă ei nu sînt îndoctrinați să își respecte țara, să își iubească țara, să o prefere altor țări, să se străduie să trăiască în ea, să construiască în ea cu fiecare gest, atunci degeaba faci orice altceva. Căci zidești în nisip.

Venerabila frază de lemn de pe vremea comunismului “să punem umărul la propășirea țării” dă seamă, cu retorica sa absolut lemnoasă, despre acest liant necesar. Degeaba ai strategii, degeaba ai resurse, dacă nu ai oameni care să țină cu țara lor, nu cu altă țară. Drept urmare, strădania de educare întru suveranitate ideologică subîntinde și alimentează toate celelalte eforturi pe care le avem în discuție: militar, economic, juridic.

EDUCAȚIE ȘI TEHNOLOGIE

Evident că în acest peisaj mai avem de discutat două subiecte: educație și tehnologie. Chiar dacă am menționat patru tipuri de suveranite, nu le putem ignora pe acestea. Patru, adică șase. Dar de fapt tot doar patru. Să vă explic.

Încep cu a doua, că e mai simplu de tratat – cel puțin în logica discursivă a acestui articol. Tehnologia ține de educație și de capital. O subsumăm acestor două domenii și trecem peste ea. Cînd rezolvi economia și educația, rezolvi și tehnologia.

În schimb, educația, dincolo de componenta sa ideologică, cea de îndoctrinare, merită o discuție aparte. Mă refer la educația de cunoaștere, cea rațională, nu cea valorică, adică ideologică. La resursele simbolice pe care le acumulăm pentru a putea să gestionăm mai bine complexitatea specifică societății dezvoltate.

Ei bine, o să spun acuma un lucru mare, aparent cretin și strigător la cer. Educația, o să rîdeți, poate fi compensată de ideologie. De fidelitate. Cum? Cum au făcut-o și alții înaintea noastră.

Nu ai școli bune în România? Evident că nu ai. Nu-i nimic. Îți trimiți elita copiilor în străinătate, să învețe carte acolo. Cum au făcut și pașoptiștii acum aproape două sute de ani. Cum au făcut și chinezii în ultimii patruzeci de ani. Cum se și întîmplă deja din ce în ce mai mult în România zilelor noastre.

N-ai școală de calitate, o compensezi prin import. Trimiți copii să bage carte în ei în Occidentul dezvoltat. Odată ce le ai asigurată fidelitatea națională, se vor întoarce înapoi să pună umărul, să țină cu țara lor. Nu toți, dar măcar o parte însemnată. Să dezvolte nuclee de complexitate educațională – fix cum au făcut și japonezii, și chinezii, și rușii înaintea noastră. Nimeni nu s-a născut cu centre de cunoaște complexă, cu universități faimoase în țară. Mai toate țările au împrumutat de undeva.

Evident că ce spun eu acum este o fantasmă de un patetism ridicol, e un science fiction de cea mai proastă calitate. N-o să vezi așa ceva. Tineretul zilelor noastre nu știe cum să fugă mai repede din țară. Îndeosebi elita intelectuală, ăia cu creier, cu potențial de creativitate și de pricepere.

Fără ideologie, fără fidelitate etnică și națională realizată prin strădanie de educație morală, adică de îndoctrinare, n-avem nici o șansă. De-aia mă tem că țara asta, pe termen mediu și lung, nu prea mai are nici o șansă în asprul, necruțătorul joc de-a realitatea.

DIFICULTĂȚI

De ce nu reușim să răzbatem în a consolida aceste aspecte de suveranitate? Care sînt piedicile puse acestei țări în care s-a întîmplat să ne naștem și în care ar cam trebui să trăim?

În privința suveranității militare, încă n-am a mă plînge. De departe e probabil singurul domeniu în care, în caz de ceva, militarii noștri să aibă curajul să-și dea viața pentru țară. Încă mai cred în această idee pe care mulți o consideră deja poezie. Sper să nu mă înșel. Sper ca viitorul apropiat să nu ne dea prilej să verificăm această ipoteză the hard way.

În privința suveranității economice, voi fi mai marxist decît prevede Codul Rutier și voi da un verdict simplu, pentru mulți simplist. Ne lipsește capitalul. De unde nu e, nici Dumnezeu nu dă. Sau, ca să continui pildele biblice, celui care are i se va da, iar celui care n-are i se va lua. De-aia spun că suveranitatea economică este, de departe, cea mai dificil de atins și că trebuie să ne propunem ținte realiste, parțiale. Doar o renegociere a vasalității economice pentru a obține termeni ceva mai buni pentru noi.

În privința suveranității juridice, piedica e simplă. Elita de putere a României. Atît cea vizibilă, adică clasa politică. Dar în egală măsură și cea ascunsă, adică Securitatea. Mă rog, pedanții ar protesta, spunînd că nici nu mai știm care e clasă politică și care e Securitate, prea sînt amestecate. Poate au și ei dreptate, mama lor de pedanți.

În privința suveranității ideologice, decideți voi cine e mai de vină în această privință. Elita de putere politico-securistică, ce a lăsat prea mult spațiu liber globaliștilor sorosiști, să ne spele pe creier întru slugărnicie? Sau poporul pe persoană fizică, ce a descoperit că e mai ușor să sacrifici indendența pentru un pumn de mărgele de sticlă, pentru Coca Cola and McDonalds, Netflix and chill, pentru pane et circenses, ubi bene ibi patria?

Decideți voi, că eu zău dacă știu.

Închei cu cuvintele nemuritorului Horea…

…Adică, de fapt, hai să nu ne amăgim, să nu păcălim oamenii cu istorie falsă. Că nu Horea a spus asta. Ci sînt doar decît numa niște cuvinte puternice scornite de Titus Popovici, cînd a scris scenariul filmului Horea (Mircea Mureșan, 1984). Titus Popovici, un ideolog de altminteri, un politruc, un lătrău. Unul din oamenii care au pus umărul la construcția doctrinei comuniste și la efortul de îndoctrinare a populației pe vremea aceea.

„Ce e rău în robie nu e atîta robia. Răul e că dacă trece prea multă vreme, omul se învață cu ea. Cu robia, cu frica, cu supunerea, cu sărumîna. Să fie batjocorit și să nu-i mai pese. Se-nvață ca pasărea cea proastă cu colivia, care uită și c-o știut zbura oarecîndva. Sau se teme să nu afle stăpînul că n-o uitat să zboare. Numai ca amu’, cu voie de la Împăratul, ori ba, am învățat că se poate!”

Nimic nou sub soare. Tot ideologie. Tot relație centru – periferie, imperiu – colonie. Și tot strădanie zadarnică.

Ghinion.

Citeste pe larg

By:
On:
In: Subiectele Zilei

Când a avut de ales între patrie și propria libertate, Vasile Dîncu a ales să-și salveze curul

Așa cum v-am obișnuit, Strict Secret nu e un site oarecare de investigații. Aici le dăm, nu le ținem la noi, așa cum face presa mainstream, căptușită de facturi de la partidele politice.

Noi știm de ce a plecat Vasile Dîncu din funcție: e un soi de abdicare jenantă, știți cum e, fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă. Ca să înțelegeți mai bine cum a ajuns să ia Dîncu această decizie, se cuvine să trecem succint prin patru puncte ale istoriei recente.

Daca vrei sa citesti mai departe, click AICI

Citeste pe larg

By:
On:
In: CREIERE

Toată lumea se gîndește zilele astea la prețurile energiei. Ideea dominantă este că principalul efect detrimental va fi la nivelul populației, la felul în care costul electricității și gazelor vor împovăra cheltuielile gospodăriilor în iarna care vine.

Foarte adevărat, evident. O să ne cam ardă la buzunar. Dar nu de acolo vine principala primejdie. Criza care urmează, comparabilă cu criza energetică din anii ’70, va fi lungă și își va face efectele îndeosebi pe partea economică, la nivel de firme.

România, cel puțin, e de departe cea mai puțin afectată țară din punct de vedere a creșterii prețurilor la energie în domeniul rezidențial. O să suferim, cum să nu. Dar simplul fapt că jumătate din gospodăriile României se încălzesc pe lemne va reprezenta o pavăză suficient de eficientă împotriva creșterii prețurilor la încălzire. Iată cum medievalitatea poporului român prezintă și părți bune, nu?

În schimb, recesiunea urîtă care deja își arată colții își va face efectul mult dincolo de iarna viitoare. Cel puțin doi-trei ani de zile vom sta sub efectul zăticnirii economice generată de reașezările de preț și mai ales de fluxuri de distribuție la energie.

Reverberațiile geopolitice ale acestei crize vor afecta toate societățile occidentale mult timp de aici încolo. Nu degeaba fac comparație cu criza petrolului din anii ’70, care a durat cel puțin șapte ani pînă cînd țările occidentale au reușit să-i neutralizeze efectele.

Germania e principalul motor economic al Uniunii Europene. De cînd am intrat în UE, am devenit din ce în ce mai dependenți de acest motor. Cînd Germania strănută, toată Europa răcește. Problema e că acum nu va strănuta, va face ditamai pneumonia. Deja sînt semne că industria germană horcăie.

Vremea energiei ieftine, obținută pe bază de înțelegeri geostrategice cu rușii, care să-i ofere o competitivitate necruțătoare în fața celorlalți, a trecut. A înțărcat bălaia. Hai cu solidaritatea, coană Merkel. Vă mai aduceți aminte cum erați voi, nemții, ai naibii de solidari cu noi, cînd luați doar voi gaz ieftin de la ruși și vă făleați cu ditamai priceperea de competitivitate și admonestați primitivii est-europeni că nu muncesc suficient de mult?

Uite așa ar trebui să fie și restul Europei cu voi acuma. Și grecii. Și românii. Și polonezii. Să vă batem obrazul că nu știți economie și că trebuie să faceți sacrificii. Hai, nu vă vindeți niște insule, ca să nu mai aveți deficit? Hai, nu strîngeți cureaua, că nu mai aveți economia suficient de performantă? Iaca să vezi acuma competitivitate nemțească, dacă s-a încheiat luna de miere cu Rusia.

Problema e că acest Schadenfreude, un sentiment cît se poate de nemțesc și de necesar, nu ne va ajuta la mare lucru. Dacă suferă Germania, vom suferi și noi. Căci ne-am dat legați de mîini și de picioare cînd am intrat în UE și sîntem dependenți economic de ea. În primul și în primul rînd economic.

Acum șomajul în România e la un nivel rezidual, în jur de 2,5%. Să vezi la anul. Să vezi peste doi ani. Să vezi efectul cumulat al creșterii șomajului intern, generat de închiderea de fabrici din România, peste care se va prăvăli și întoarcerea multor români din străinătate. Căci și ei își vor pierde locurile de muncă. Și occidentalilor n-o să le pese nici cît negru sub unghie de ei. Vor fi făcuți pachet de către deontologii capitalismului fără plasă de siguranță, să fie trimiși înapoi pe meleagurile medievale, că nu vor mai avea nevoie de ei.

E simplu. E logica necruțătoare a capitalismului colonialist. Cînd e bine și au nevoie de forță de muncă ieftină, ți-i suflă de sub nas. Cînd e groasă treaba, își trimit înapoi străinii să sufere de șomaj la ei acasă, să nu încarce asistența socială occidentală. Ghinion. Deontologie de cea mai bună calitate. Cum îi zice? Solidaritate. Da, da. Cum să nu.

Mare parte din economie se va bloca. În cel mai bun caz vom stagna. Mai probabil vom da înapoi. Costurile sociale vor crește puternic. De unde bani? Nyet energie ieftină, nyet profit. Rușii își vor redirecționa fluxurile energetice spre Asia. China și India vor beneficia de o competitivitate și mai ridicată în fața țărilor dezvoltate, din bazinul geostrategic NATO.

O să fie urît. Nu încălzirea în zona rezidențială va fi principala problemă. Nu iarna care bate la ușă va fi vîrful de criză. De-abia la anul pe vremea asta o să plîngem cu adevărat în batistă. Și nu va dura doar în 2023. Se va revărsa cu siguranță și în 2024.

Cine va fi la guvernare la anul, în 2023, să primească toate lichidele necesare? Bună întrebare, tovarășu’ sociolog. Ne mai gîndim. Îți răspundem la anu’. Pînă atunci, te rugăm noi, hai să nu mai discutăm pe subiectul ăsta.

Ce-o să avem noi în 2024, cînd va fi în continuare criză economică, iar lumea va fi fiartă de nervi și de draci pe cei de la putere, după doi ani de criză în care nu va funcționa asistența socială și săracii vor fi lăsați să sufere pe persoană fizică?

Și mai bună întrebare, tovarășu’ sociolog. Potolește-te, bre, cu întrebări de-astea incomode. Da, dom’le, știm că o să fie alegeri în 2024. Și de-alea, și de-alelalte. Știm foarte bine. Dar potolește-te cu prostiile astea. Stai dracu’ jos în banca ta și taci din gură, că nu ne place cum gîndești. O s-o rezolvăm. O să dăm bani la presă și o să fie bine.

Evident că o să fie bine. Nici nu mă gîndeam altminteri. Hai, că o să fie bine. Hai, că o să ne placă. Mamă, ce-o să ne mai placă…

Ghinion.

Citeste pe larg

By:
On:
In: pensii speciale
Numai vârfurile înalte ale Bucegilor au zăpadă de Anul NOU 2023 

 Guvernul propune adoptarea în procedură de urgență.

Proiectul nu are modificări privind pensiile militare față de cele din proiectul publicat pe site-ul Ministerului Muncii.

Dați  click pe       B871/2022

B871/2022

Proiect de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu

Număr de înregistrare Senat: B871/2022
Număr de înregistrare Camera Deputaților:
Adresa: E331/2022
Prima cameră: Senat
Tip inițiativă: Proiect de lege
Inițiatori: Guvernul României

Citeste pe larg

By:
On:
In: pensii speciale
Numai vârfurile înalte ale Bucegilor au zăpadă de Anul NOU 2023 

 Guvernul propune adoptarea în procedură de urgență.

Proiectul nu are modificări privind pensiile militare față de cele din proiectul publicat pe site-ul Ministerului Muncii.

Dați  click pe       B871/2022

B871/2022

Proiect de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu

Număr de înregistrare Senat: B871/2022
Număr de înregistrare Camera Deputaților:
Adresa: E331/2022
Prima cameră: Senat
Tip inițiativă: Proiect de lege
Inițiatori: Guvernul României

Citeste pe larg

By:
On:
In: solda de grad

 Pe site-ul MApN a fost publicat proiectul Hătărârii de Guvern privind actualizarea soldei/salariului de grad. In expenerea de motive este prezentată cam neprofesionist evoluția soldei de grad din 2009 până în prezent.

UPDATE

Dacă de la intrarea în vigoare a L 153/2017, în care la art. 7 al Anexei VI erau reglementate valorile soldelor de grad corespunzătoare salariului minim de 1450 lei, nu s-a mai dat nicio hotărâre de guvern de actualizare a soldei de grad, cum poți să scrii într-un document oficial că în prezent soldele de grad sunt mai mari decât cele din L 153/2017? 

    In expunerea de motive au modificat cu de la ei putere textul art. 38 alin(3) pentru a justifica majorarea soldei de grad cu 25% în anul 2018.

Alooo, se aude la Curtea de Conturi?

Citeste pe larg

By:
On:
In: decizii ccr, impozit pe pensii

 Incepînd de astăzi se suspendă dispozițiile OUG  nr. 130/2021, art. XXIV, privind CASS pe pensii.

In luna ianuarie 2021, pensionarii militari care si-au stabilit drepturile de pensie înainte de 15 09 2017 și toți pensionarii din sistemul public, care au plătit CASS pe veniturile mai mari de 4000 lei, vor primi pensii indexate scutite de plata CASS.

Citeste pe larg

By:
On:
In: actualizare pensii

Marcel Budăi a declarat la sfârșitul sedinței de guvern că inlăturarea inechităților în interiorul sistemului militar de pensii nu putea face obiectul acestui proiect de lege. A îndrumat ziariștii să se adreseze autorităților militare pentru a afla cum se va proceda.

Nu este adevărat ce susține ministrul Budăi despre înlăturarea inechităților din sistemul pensiilor militare. 
Simpla recalculare a pensiilor militare în plată și punerea în plată a cuantumului recalculat ar înlătura mai toate inechitățile prezente, am avea un calcul unic al pensiei militare și s-ar pune capăt pensionărilor anticipate ale militarilor. Dacă s-au putut recalcula pensiile magistraților… de ce nu se pot recalcula celelalte pensii de serviciu? 
 
Transcriptul Breifing-ului lui Budăi la finalul ședinței de guvern.
Dan Cărbunaru: Bună ziua, doamnelor și domnilor! Bine v-am regăsit la briefingul de presă al Guvernului României. Este ultima ședință de guvern din acest an și alături de noi se află membri ai cabinetului, care vor oferi detalii legate de deciziile pe care astăzi Guvernul le-a luat. Desigur, vă vor sta la dispoziție fiecare dintre domniile lor pentru răspunsuri la întrebările pe care veți dori să le formulați. Vom începe, așa cum am convenit, cum am anunțat, cu domnul ministru al muncii, domnul Marius Budăi, pentru a vorbi despre decizia pe care astăzi Guvernul a luat-o în privința sistemului de pensii. Mă refer la pensiile speciale. Domnule ministru, aveți cuvântul.
Marius Budăi: Mulțumesc frumos. Bună ziua tuturor și vă mulțumesc frumos pentru prezență! Astăzi, Ministerul Muncii. a propus Guvernului spre aprobare trei proiecte de acte normative, două hotărâri de guvern, una privitoare la normele de aplicare a celor două directive aprobate de România exact în 2019, când am avut președinția Consiliului Uniunii Europene, ce ține de echilibrul dintre viața profesională și viața particulară, și a doua privitoare la zilele libere de anul viitor și, bineînțeles, proiectul de lege care, așa cum au promis în spațiul public liderii coaliției, președintele PSD, Marcel Ciolacu, dar și premierul Nicolae Ciucă, că nu va fi vorba de o ordonanță de urgență, ci de un proiect de lege, adoptat în primă fază în Guvern, după care supus aprobării, dezbaterii, aprobării în Parlamentul României, așa cum este și normal. Prin proiectul de act normativ se ține cont de prevederile din cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență, din deciziile Curții Constituționale, care au fost elaborate pe parcursul anilor, privitor la sistemul de pensii, dar și de lipsa transparenței care a fost reclamată la perioada scrierii PNRR de către partenerii sociali, societatea civilă şi, bineînțeles, partidele de atunci, din opoziție. În decembrie anul trecut, după cum bine știți, a fost aprobat un memorandum în Guvern, în care toți miniștrii de resort au fost cuprinși în echipa de lucru a acestui proiect. Le mulțumesc în primul rând liderilor coaliției pentru înțelegere și le mulțumesc și colegilor miniștri pentru aportul dumnealor și al tehnicului din ministere la acest proiect de act normativ. Proiectul de lege, după cum știți, va fi depus de acum în Parlament și va fi supus aprobării odată cu începerea dezbaterilor cu data de 1 februarie. Liniile principale sunt următoarele: în primul și în primul rând, ajustarea prin reducerea cheltuielilor cu pensiile și indemnizațiile stabilite și plătite în baza unor legi speciale. Mă refer la cele șase categorii de legi, două în domeniul justiției – navigatorii, Curtea de Conturi, diplomații și, bineînțeles, pensiile militare. Reducerea cheltuielilor se va face prin ajustarea procentului de calcul de la 80 la 65% în majoritatea cazurilor, excepție făcând magistrații care au protecția deciziei Curții Constituționale. Însă și aici este o ajustare, o dată de vechimea necesară în magistratură, strict în magistratură, dar și o reducere a cheltuielilor, astfel încât toate pensiile vor fi recalculate și nu va mai exista după aprobarea acestui proiect și publicarea lui în Monitorul Oficial și după scurgerea termenului de 6 luni de zile necesar recalculării prevăzut în lege, nicio pensie nu va mai depăși venitul în calcul. De asemenea, la baza de calcul a veniturilor nu vor mai fi luate în calcul veniturile care nu au caracter permanent. Mă refer la acele prime acordate, în unele cazuri, în ultimele 6 luni sau la câștiguri de drepturi salariale care se acordau în ultima lună. Mai mult de atât, nu se mai ia în calcul doar ultima lună, ci pe o perioadă de 12 luni dacă vorbim de magistrați din ultimii 10 ani. Și tot de la 6 la 12 luni pentru sistemul militar, în ultimii 5 ani. De menționat, că toți miniștri de resort sunt co-inițiatori. Co-inițiator nu este doar Ministerul Muncii, pentru că reglementările în vigoare care duc, de exemplu, către sistemul militar nu puteau să fie inițiate decât de ministerele de resort. În justiție, la fel, pentru personalul navigant – Ministerul Transporturilor, sau pentru diplomați – Ministerul Afacerilor Externe. Toți acești miniștri, care au fost prinși și în memorandumul la care am făcut referire la început, au semnat ca și co-inițiatori acest proiect. Un impact bugetar pozitiv nu există în acest proiect, deci va fi doar impact suplimentar prin reducere de cheltuieli, am spus de modul de calcul. De asemenea, pentru magistrați nu se vor mai permite perioade asimilate. Perioada minimă asimilată care se va permite după publicarea proiectului de act normativ în Monitorul Oficial va fi de minim 20 de ani, care va crește gradual, an de an, până la 25 de ani, urmând ca an de an să scadă perioadele: 20 cu 5 asimilați, după care 21 cu 4 și așa mai departe, până ajungem la strict 25 de ani. Vechimea minimă, o altă prevedere din jalonul din PNRR, s-a egalat cu vechimea minimă din sistemul de pensii publice, şi anume la 15 ani. Şi dau exemplul auditorii Curţii de Conturi, care aveau posibilitatea ca o vechime între 4 şi 14 ani să benficieze de același drept, acum trebuie să aibă minim 15 ani, funcționarii publici parlamentari la fel, de asemenea şi diplomaţii. La diplomaţi a existat şi o creştere a vârstei de pensionare şi la personalul navigant la fel, astfel încât să aliniem pe cât posibil în România vârsta de pensionare cu vârsta standard din sistemul public de pensii. În mare, acestea sunt prevederile, deci se reduc cheltuielile, nu se mai asimilează vechime, se egalează stadiul minim de cotizare cu stadiul minim de cotizare din sistemul public, astfel încât vom avea şi o iesire graduală următoare la pensie pentru aceste persoane care vor trebui să îndeplinească aceste condiţii. Asta înseamnă că inclusiv prin ieșirea mai târziu la pensie şi a beneficia de acest drept prevăzut de legi cu caracter special, va fi o economie la bugetul de stat. Vreau să menționez că pe toată perioada acestui an am fost într-o strânsă legătură cu reprezentanți ai Comisiei Europene, cu specialiști de la Washington de la Banca Mondială. Inclusiv acum două zile a sosit de la Banca Mondială un raport preliminar, un studiu de impact preliminar care așa cum arată proiectul, există reduceri, vor exista ulterior adoptării reduceri de cheltuieli. Cu Comisia Europeană am stabilit ca inclusiv pe perioada lunii ianuarie, atunci când nu există sesiune parlamentară, să avem discuții finale, astfel încât odată cu intrarea în dezbaterile de la 1 februarie să fie totul foarte, foarte clar. Eu vă mulțumesc frumos pentru atenție și dacă aveți întrebări, vă stau la dispoziție.
Dan Cărbunaru: Mulțumesc, domnule ministru. Vă rog!
Reporter: Bună ziua, domnule ministru. Referitor la pensiile magistraților, există chiar foști magistrați care spun că această lege ar putea să pice la CCR dacă va fi sesizată Curtea, deoarece ați introdus acea prevedere privind recalcularea pensiilor magistraților și pentru foștii magistrați. Asta înseamnă că legea ar urma să se aplice retroactiv, ceea ce nu ar fi chiar legal.
Marius Budăi: Există avizul Consiliului Superior al Magistraturii, care combate această teză și, mai mult decât Consiliul Superior al Magistraturii, care asigură independența sistemului, am spus… dacă nu am spus, cu alte dăți cu siguranță v-am comunicat că, inclusiv la elaborarea acestui proiect, au fost prezenți toți din toate sistemele, nu numai miniștrii, ci și specialiștii și mai ales ne-am asigurat că asigurăm – scuzaţi-mi repetiţia – independența, în principal în sistemul juridic, în sistemul de justiţie, dar şi a tuturor celorlalte sisteme. Avizul CSM face referire foarte clar la acest subiect și arată că proiectul, așa cum este scris acum, nu are risc de neconstituționalitate.
Reporter: Și aș mai avea încă o întrebare referitoare la vârsta de pensionare.
Marius Budăi: Iar vizavi de retroactivitate, îmi cer scuze, vizavi de retroactivitate, proiectul nu produce efect retroactiv pentru că nu se recuperează veniturile deja încasate. Nu, vorbim de un drept care va fi stabilit de acum încolo în baza prevederilor legale pe care atât Guvernul, cât și Parlamentul au dreptul constituțional de a interveni.
Reporter: Și despre vârsta de pensionare, în analiza Băncii Mondiale, dacă nu mă înșel, era acolo prevăzut să crească această vârstă de pensionare etapizat cu 6 luni pe ani, timp de 5-10 ani, până când s-ar ajunge la 65 de ani. Cum este, până la urmă, în forma adoptată astăzi?
Marius Budăi: Pentru cei, de exemplu, pentru magistrații care au între 20 și 25 de ani de vechime și nu au vechimea completă, a crescut vârsta de pensionare brusc de la 60 la 65 de ani, iar vârsta de pensionare gradual va crește, prin ceea ce v-am explicat vizavi de nepermiterea asimilării profesiilor și începerea acelei vechimi minime de cel puțin 20 de ani, după care, gradual, câte un an, de la an la an, vom ajunge la 25, asta înseamnă și o împingere în sus a vârstei de pensionare.
Reporter: Mulțumesc.
Marius Budăi: Mulțumesc frumos!
Reporter: Bună ziua. Domnule ministru, aș vrea să ne explicați puțin. Deci, practic, de când această lege intră în vigoare, vârsta de pensionare pentru magistrați crește automat de la 60 la 65 de ani…
Marius Budăi: Doar pentru cei care nu au o vechime de 25 de ani, am explicat acum colegii. Vorbim de acele persoane care au vechimea între 20 şi 25 de ani, pentru acele persoane, după care, treptat, în funcție de perioada lucrată strict în magistratură, da, ca și procuror sau judecător, va fi o perioadă de minim 20 de ani, după care asta înseamnă iarăși o creștere a vârstei de pensionare, pentru că până acum se permiteau asimilări mai mari, după care treptat, an de an, crește acest stagiu până la 25 de ani obligatoriu strict în magistratură. La elaborarea – și cu asta închid, vreau să mai fac o mențiune – la elaborarea acestui proiect de act normativ pe lângă cele precizate anterior și adică consultări, discuții, Banca Mondială, Comisia Europeană și toate cele precizate, s-a ținut cont și de legislația europeană în fiecare domeniu legiferat prin această lege.
Reporter: Am văzut recent, președintele Klaus Iohannis a semnat 20 de decrete de pensionare în rândul magistraților într-o singură zi. Ne-am putea aștepta la plecări din sistem, până când legea o să intre în vigoare, până la 1 februarie, când ajunge în dezbatere în Parlament, de exemplu.
Marius Budăi: Mulțumesc frumos pentru această întrebare. Eu cred că acest proiect de act normativ, una din grijile principale pe care le-am avut împreună cu colegii mei miniștri, dar și cu specialiștii din cadrul ministerelor, a fost ca să nu dezechilibrăm instituțiile statului. Exact acest lucru propune și acest proiect. Şi dacă o să observați, eu vă spun ceea ce mi s-a comunicat din sistemul de justiție de către specialiștii de acolo, au fost foarte multe discuții publice și eu am preferat să nu mă angrenez în aceste discuții, câteodată poate spre supărarea dumneavoastră, dar nu am vrut să induc în spațiu public elemente care nu erau conforme cu realitatea. Discutăm astăzi pe un proiect deja aprobat, un proiect care este adus și care a fost adus la cunoștință sistemului judiciar și deja, din spusele celor din sistemul judiciar, pensionările au scăzut foarte mult, numărul celor care solicită.
Reporter: Domnule ministru, dacă această lege este atacată la Curtea Constituțională și are într-adevăr un viciu de neconstituționalitate, am putea să vedem că România pierde banii din Planul Național de Redresare și Reziliență?
Marius Budăi: Dacă această lege va fi atacată la Curtea Constituțională, în primul rând trebuie să să așteptăm decizia curții și să vedem motivarea. Nu pot să mă pronunț eu acum despre ce motivare, ce se va scrie și care va fi decizia Curții Constituționale. Noi suntem în strânsă legătură, nu avem nici un pericol, v-am comunicat anterior că inclusiv Comisia Europeană a spus să nu ne grăbim cu acest proiect și să finalizăm acest proiect până la următoarea cerere de rambursare de cheltuieli din cadrul PNRR, cerere de finanțare. Şi atunci suntem în această perioadă. Ce o să fie, dacă o să fie atacat sau nu, vedem decizia Curții Constituționale, vedem motivarea și procedăm ca atare, astfel încât să nu punem în pericol implementarea PNRR, bineînțeles.
Reporter: O singură întrebare. S-a discutat în ultima perioadă despre salariul minim voluntar, să permiteți firmelor să crească cu 450 de lei salariile între 3.000 și 5.000 de lei și să scutiți 200 de lei. Nu l-am văzut azi pe ordinea de zi acest proiect și aș vrea să vă întreb dacă mai există această discuție cu sindicatele și patronatele.
Marius Budăi: A fost această discuție cu sindicatele și patronatele, a fost prezidată de domnul prim-ministru. Avem în continuare aceste discuții. Îmi pare rău că nu este domnul ministru de finanțe aici, este o chestiune de oportunitate fiscală, nu este o chestiune care ține de Ministerul Muncii, dar ca cel care convoc și care prezidez Consiliul Naţional Tripartit atunci când nu este prim-ministrul, vă spun că suntem în strânsă legătură cu partenerii sociali. S-a făcut într-adevăr această propunere și probabil într-un act normativ ulterior o să regăsim și această propunere.
Reporter: /…/
Marius Budăi: Ordonanțe de urgență, nu știu dacă colegii de la Ministerul de Finanțe au o abilitare în ianuarie să dăm o asemenea ordonanță de urgență pe codul fiscal, dacă nu, imediat, în luna februarie.
Reporter: Bună ziua, domnule ministru! În cazul pensiilor militare, v-aș întreba cum va rezolva noua lege situația pensionarilor militari care așteptau o serie de actualizări, acele, hai să zicem, ajustări și să se ajungă la același plan? Pentru că sunt pensionari militari care din urmă nu aveau recalculate, legat de soldă și de toți acei indicatori, cum se va ajunge la o soluție echitabilă pentru pensionarii militari care deja au pensii și care așteptau aceea…
Marius Budăi: Ceea ce dumneavoastră mă întrebați va face obiectul unui alt act normativ. Nu puteam să introducem în acest proiect această reglementare și nici nu este rolul ministrului muncii sau Ministerului Muncii acest subiect. Trebuie să vină propunerea de la ministerele de resort, să o discutăm. Bineînțeles, suntem coaliția politică care susține Guvernul, să luăm decizia și să procedăm ca atare. Dar, obiectul acestei propuneri legislative care va merge în Parlament la adoptare nu era acesta.

Reporter: Și nu aveți niciun orizont de timp. Deci, undeva, la un moment dat.

Marius Budăi: Sunt aspecte pe care trebuie să le discutați cu miniștrii de resort. Vă repet, eu nu fac decât să implementez ce au scris alții în PNRR, incorect din punctul meu de vedere, pentru că aceste legi nu sunt ale Ministerului Muncii. Inclusiv pensiile militare sunt pensii care sunt stabilite și plătite în baza Legii 223/2015, care n-are nicio legătură cu Ministerul Muncii.
Reporter: Mulțumesc!
Marius Budăi: Mulțumesc și eu!
Reporter: Bună ziua! Există o întrebare în acest moment și în spațiul public, de ce prin reforma pensiilor de serviciu nu au fost trecute pe contributivitate?
Marius Budăi: Ele au parte de contributivitate și tocmai am spus, adineauri, că ne-am folosit la elaborarea acestui proiect – tot ceea ce înseamnă, că vorbim de pensiile militare, de reglementările NATO și de existența acestor tipuri de pensii de serviciu, pentru că eu a fost tot timpul că pensiile militare nu sunt pensii speciale, de existența acestui tip de indemnizații, de pensii de serviciu și în statele Uniunii Europene. Toate acestea au fost în coroborare directă cu prevederile europene. Parte de contributivitate există.
Reporter: Va crește vârsta de pensionare și pentru militari și cei din MAI?
Marius Budăi: Nu este prevăzut în acest proiect, deoarece pensiile din sistemul public, din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională au trecut deja printr-o primă reformă în anul 2015 cu legea menționată anterior, după care, în anul 2017, prin Ordonanța 57 și 59, a fost modificat sistemul de calcul. Deci, au fost deja în reformă aceste pensii, iar pentru cei care se pensionează mai devreme, vorbim de cei care merg în teatrele de operații, de cei care sunt în teren și care beneficiază de condiții deosebite de muncă.

Citeste pe larg

By:
On:
In: Schengen

 Ultima parte a unui articol publicat în Piața Financiară.

Ce e de făcut?

Reacția autorităților și politicienilor din România a fost de a se lepăda de orice responsabilitate pentru eșecul înregistrat de România, în 8 dec.2022, și aruncarea întregii răspunderi asupra guvernului austriac. Mai mult, pe fondul unor înțelese nemulțumiri din partea populației românești, alimentată masiv în ultimii ani de discursuri politice manipulative, această atitudine publică a fost ghidată pe un teren al isteriei populare, desigur vizând guvernamentalii din Austria. Aceasta fără a se ține seama de faptul că la o viitoare încercare de accedere a României în Spațiul Schengen, guvernul de la București va avea nevoie de votul guvernului Austriei și a celorlalte state votante care, de-acum încolo, se vor uita mult mai atente la reacțiile politicianiste ale liderilor români. Ar fi fost mai util și sănătos se analizeze critic modul cum guvernanții României au abordat subiectul pregătirii și convingerii mediului european pentru ca țara noastră să fie acceptată în Spațiul Schengen. Și să se insiste pe întărirea încrederii tuturor europenilor față de statul român, guvernul lui și liderii politici ai acestuia.Conduita șmecherească, neo-fanariotă a politicienilor de la București este deja cunoscută în detalii de statele membre ale Spațiului Schengen, iar escamotările guvernanților români în privința politicilor europene sunt deja înregistrate nu doar la Bruxelles, ci și în capitalele statelor europene, fiind principalul motiv pentru care România și românii nu pot beneficia deplin de aderarea la Uniunea Europeană. E imperios necesar ca procesul decizional european al României să intre pe făgașul normalității, implicând competențe reale, instituții sănătoase și direcții clare conectate integrării europene.

Întărirea capacității de negociere la nivelul Uniunii Europene s-a dovedit iarăși că trebuie luată în seamă, ceea ce nu s-a făcut nici după recentul episod al PNRR, însemnând că liderii României nu vor (sau nu pot) să extragă învățămintele bune nici după multiple greșeli și eșecuri. De altfel e dovedit că guvernele de la București nu au reusit să gestioneze adecvat nici succesul aderării la Uniunea Europeană!

Nu voi propune eu o “foaie de parcurs” pentru următoarea etapă a reînscrierii țării noastre în. cursa pentru intrarea în Spațiul Schengen, deoarece aceasta este datoria guvernului României. Dar, nici nu pot trece peste observația, care este la îndemâna oricărui cetățen al României, că guvernul de la București a performat mediocru ca stat membru al Uniunii Europene, în ultimii 16 ani. Poate ar fi bine să ia lecții de la guvernul croat, dar și de la altele, care și-a stabilit serios niște obiective (ex. Euro, Schengen), strategii realiste, programe de aplicare a acestora și le-a urmat consecvent, trecând peste obstacolele corupției și crizelor diverse, negociind permanent în Bruxelles și celelalte capitale europene până la atingerea țelurilor pe care și le-a fixat în proiectul național de dezvoltare accelerată a Croației.

Aceasta în timp ce politicienii români doar simulează adoptarea unor strategiiși programe pe care le așează imediat pe rafturile din arhivă și izbucnesc în campanii nervoase și iraționale, luând profil de victime închipuite, atunci când se ivește un context întâmplător care i-ar putea aduce în prim-planul politicii naționale și europene. Câte strategii și programe de aplicare a acquis-ului Schengen au fost elaborate la București, iar noi suntem încă tot în afara Spațiului Schengen?! Câte strategii și planuri de aplicare a măsurilor pentru adoptarea Euro a aprobat guvernul român, iar România pare că se tot îndepărtează de zona Euro?! Oare sunt acestea atitudini politice care pot susține credibilitatea liderilor, guvernului și statului român în relația partenerială cu instituțiile europene și statele membre ale Uniunii Europene? Răspunsul este dat și de felul în care sunt priviți liderii politici și România peste tot în spațiul european și nu numai. Recentul episod Schengen, cu opoziția Austriei, Olandei și probabil încă vreo câtorva state membre, a developat o fotografie care spune…mai mult decât o mie de cuvinte! Ceea ce ar trebui să facă să sune clopotul (nu doar clopoțelul) pentru actualii și viitori lideri politici români!

Nu este deloc greșit ca loicuitorii României să aibă aspirații tot mai mari. Dimpotrivă, pentru a recupera întârzierile în procesul de dezvoltare și a fi deplin convergenți cu lumea evoluată, ar trebui să avem ambiții și mai înalte. Dar acestea să fie bine ghidate de lideri și instituții dedicate total realizării așteptărilor populare.

Prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană ne-am asumat să intrăm cât mai repede în Spațiul Schengen, suma bugetului european destinată nouă prin Facilitatea Schengen fiind substanțială. Așa că trebuie să urmăm această cale: SCHENGEN ȘI IAR SCHENGEN!

Citeste pe larg

By:
On:
In: evenimentele din 1989

Hotărârea de condamnare la moarte a lui Ceaușescu nu putea fi pusă în executare decât dacă expira termenul de 10 zile de declarare a apelului, adică după  04 01 1990. 

Executarea abuzivă a soților Ceaușescu, fără o hotărâre judecătorească executorie,  a fost actul care a marcat compromiterea justiției postrevoluționare.

Este neadevărată și penibilă afirmația procurorului Dan Voinea că hotărârea a devenit executorie după ce „avocații” lui Ceaușescu au refuzat să declare apel.

Dacă Voinea a putut să-l acuze pe Ceaușescu, cine putea să-l împiedice să prevină crima din 25 decembrie 1989?

Dispozițiile Codului de Procedură Penală din anul 1968 în baza cărora a fost judecat și trebuia executat Ceaușescu. 

Art. 416. 

Hotărârile primei instanţe rămân definitive:

1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;

2. la data expirării termenului de apel:

a) când nu s-a declarat apel în termen;

b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;

3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;

4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:

a) când nu s-a declarat recurs în termen;

b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;

5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;

6. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4.

Citeste pe larg