pensii speciale (Page 5)

Nicio intrervntie din partea structurilor asociative din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

Potrivit legii adoptate de Parlament, cuantumul pensiilor magistratilor se calculeaza/recalculeaza prin actualizarea bazei brute de calcul  la nivelul  magistratilor in activitate. 

Spre deosebire, pensiile militarilor nu se recalculeaza si nu se actualizeaza niciodata la nivelul celor in activitate. La stabilirea dreptului de pensie, baza bruta de calcul pentru militari se indexeaza cu indicele lunar de consum.

 Dosar nr. 1727A/2023 

Referitor la Dosarul nr. 5/ICCJ/2023 aflat pe rolul Î.C.C.J. 

Termen de soluționare a sesizării principale: 26 iulie 2023 

DOMNULE PREȘEDINTE AL CURȚII CONSTITUȚIONALE, 

Subscrisul, Sindicatul Național al Grefei Judiciare „DICASTERIAL”, CUI:
18291085, cu sediul în Timișoara, str. Eugeniu de Savoya, nr. 2, jud. Timiș, reprezentat
convențional de Societatea Civilă Profesională de Avocați ”CUCULIS & ASOCIAȚII”,
societate reprezentată prin avocat-partener, Penciu Mădălin-Adrian, având domiciliul
procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor procedurale, în temeiul prevederilor
art. 158 din Codul de procedură civilă, la sediul profesional situat în Strada Vaselor, nr.
16, sector 2, București, e-mail: madalin@indrumari-juridice.eu, număr de telefon/fax:
031.412.48.88/0 – căi de comunicare la care rugăm a fi citaţi şi a ne fi comunicate toate
actele de procedură, atât prin fax cât și prin e-mail, confirmând disponibilitatea efectivă și
permanentă a celor două mijloace de comunicare pentru scutirea rezervelor financiare și de
timp, persoana desemnată cu primirea actelor de procedură fiind doamna Tănase Mioara, 

CERERE DE INTERVENȚIE – AMICUS CURIAE 

În cadrul dosarului format pe rolul ONORATEI CURȚI, ca urmare a sesizării
Curţii Constituţionale a României din data de 29.06.2023, ora 13.00, de către Înalta
Curte de Casație și Justiție, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu prevederile art.
27 lit. b din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, precum și în temeiul art. 146
lit. a) din Constituția României și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, republicată, pentru efectuarea controlului
constituţionalităţii, înainte de promulgare, în ceea ce privește Legea pentru
modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (PL-x nr. 244/2023), asupra
neconstituționalității proiectului de lege propus spre promulgare, în temeiul
dispozițiilor art. 77 alin. 3 și art. 146 lit. a) din Constituția României, vizând  neconstituționalitatea dispozițiilor PL-x nr. 244/2023, indicând motivat, în cele ce urmează,
încălcările aduse prevederilor constituționale de modificările legislative propuse prin
proiectul de lege indicat anterior. 

Controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare sau controlul de
constituţionalitate a priori este reglementat de dispoziţiile art. 146 lit. a) teza întâi din
Constituţie şi de art. 15-18 din Legea nr. 47/1992. Curtea Constituţională se pronunţă asupra
constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie [potrivit art. 25 lit. c) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară]. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite pentru sesizarea
Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare. 

Având în vedere și faptul că la data de 29.06.2023, ora 13.00, Înalta Curte de
Casație și Justiție, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. b
din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, precum și în temeiul art. 146 lit. a) din
Constituția României și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu participarea unui număr de 87 de
judecători, cu respectarea cerinţelor de cvorum prevăzute de lege, a DECIS, în
unanimitate, prin Hotărârea nr. 4/29.06.2023, sesizarea Curţii Constituţionale a
României pentru controlul constituţionalităţii, înainte de promulgare, în ceea ce privește
legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de
serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (PL-x nr. 244/2023). 

Este esențial a se cântări contextul juridic, politic, național și instituțional în care
această propunere legislativă, concretizată în proiectul de lege PL-x nr. 244/2023, este
realizată, anume în interesul atingerii condițiilor impuse prin Planul Național de Redresare
și Reziliență, la Partea II, la componenta 8 privind Reforma fiscală și reforma sistemului de
pensii.
Astfel, în ceea ce privește refoma sistemului de pensii, se propune un număr minim
de măsuri concrete ce sunt necesar a fi implementate, printre care:
– reducerea semnificativă a posibilităților de pensionare anticipată, introducerea unor
stimulente pentru extinderea vieții profesionale și pentru creșterea voluntară a vârstei
standard de pensionare până la 70 de ani, în conformitate cu creșterea speranței de viață și
egalizarea vârstei legale de pensionare pentru bărbați și femei la 65 de ani până în 2035; 

– revizuirea pensiilor speciale pentru a le alinia la principiul contributiv;

 – stimulente pentru amânarea pensionării;
– recalcularea pensiilor aflate în plată conform prevederilor noului cadru legislativ,
prin utilizarea noii formule de calcul, în vederea corectării inechităților existente în sistem,
până în trimestrul 4 al anului 2023 (Q4 2023). 

Se mai prevede, în Partea II, la componenta 8 privind Reforma fiscală și reforma
sistemului de pensii că: În ceea ce privește problematica pensiilor de serviciu și speciale,
acestea vor fi reformate pe baza unor soluții care să vizeze corectarea inechităților dintre
beneficiarii acestor categorii de pensii și beneficiarii din sistemul public de pensii din punct
de vedere al aspectului cotributivității, luând în considerare și jurisprudența Curții
Constituționale. 

Analizând aceste cerințe, care în opinia noastră ar fi trebuit să stea la baza expunerii
de motive pentru proiectul de act normativ, se observă ignorarea vădită a măsurilor necesar
a fi implementate, în ansamblul lor, în propuneri de acte normative complementare.
Această analiză trunchiată a măsurilor prevăzute în componenta 8 privind Reforma
sistemului de pensii se confirmă și prin Nota de Informare a Ministerului Muncii și
Solidarității Sociale – Privind adoptarea și implementarea unor măsuri necesare pentru
îndeplinirea jalonului 215 aferent reformei sistemului de pensii din cadrul Planului Național
de Redresare și Reziliență – indemnizațiile/pensiile de serviciu, inclusiv pensiile militare.
Potrivit acestei Notei de Informare – “În cadrul Planului Național de Redresare și
Reziliență în componența „Reformei sistemului public de pensii” este adresată și
problematica indemnizațiilor/pensiilor de serviciu. Conform jalonului 215, până la
sfârșitul trimestrului IV 2022 trebuie întreprinse demersurile necesare pentru finalizarea
„cadrului legislativ pentru reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale”.  

Conform PNRR
acestea vor fi reformate pe baza unor soluții care să vizeze corectarea inechităților dintre
beneficiarii acestor categorii de pensii și beneficiarii din sistemul public de pensii din punct
de vedere al aspectului contributivității, luând în considerare și jurisprudența Curții
Constituționale. Noul cadru legislativ nu va permite crearea unor noi categorii de pensii.
Întrucât pensiile de serviciu reglementate prin statute profesionale sunt considerate
contrare fundamentului regimului de pensionare, prin noua reglementare se intenționează
să se introducă noi criterii și condiții concrete de exercitare a dreptului la pensia de
serviciu, care au ca efect o redimensionare a cuantumului acestora. Noua redimensionare  a cuantumului pensiilor de serviciu nu va echivala cu exproprierea beneficiarilor de pensii
de serviciu. Recalcularea pensiilor de serviciu nu echivalează cu o restrângere a unui drept
constituţional, ci se impune pentru restrângerea cheltuielilor bugetare.” 

Din analiza, atât a considerentelor Notei de Informare a Ministerului Muncii și
Solidarității Sociale, cât și a Notei de Fundamentare a PL-x nr. 244/2023, se observă selecția
trunchiată, necoordonată în ansamblul măsurilor ce trebuie adoptate, a unor condiții
apreciate în mod greșit ca fiind obligatorii în cadrul Planului Național de Redresare și
Reziliență.
Astfel: 

– cu privire la posibilitățile de pensionare anticipată – Reforma sistemului public de
pensii prevede reducerea semnificativă a posibilităților de pensionare anticipată și nu
eliminarea acestor posibilități,
– cu privire la introducerea de stimulente pentru extinderea vieții profesionale și
pentru creșterea voluntară a vârstei standard de pensionare până la 70 de ani – Reforma
sistemului public de pensii prevede introducerea și acordarea acestora, pe când în cadrul
PL-x nr. 244/2023 nu se prevede acordarea unor stimulente pentru creșterea voluntară a
vârstei de pensionare corelativ cu majorarea imperioasă a vârstei de pensionare a
categoriilor profesionale vizate. 

– cu privire la acordarea de stimulente pentru amânarea pensionării, Reforma
sistemului public de pensii nu prevede acordarea acestor stimulente doar în situația în care
amânarea pensionării s-ar realiza în mod voluntar, pe când PL-x 244/2023 nu prevede în
nici un mod contracararea efectelor negative pe care introducerea modificărilor legislative
le-ar produce cu acordarea obligatorie a unor stimulente, atât pentru amănarea pensionării în
mod voluntar, dar și pentru creșterea obligatorie a vârstei de pensionare. Din contră, PL-x
nr. 244/2023 introduce un sistem de penalizare (în loc de stimulare a creșterii vârstei
de pensionare sau a demersului de amânare a pensionării) prin sintagmele de genul
micșorării “cu 1% din baza de calcul, pentru fiecare an care lipsește din vechimea
integrală”. Or, stimularea se realizează în mod pozitiv, prin acordarea de beneficii, nu
în mod prohibitiv sau punitiv, prin aplicarea de penalizări, reduceri, micșorări,
impozitări, etc., așa cum prevede PL-x nr. 244/2023. 

– cu privire la revizuirea pensiilor speciale pentru a le alinia la principiul contributiv,
Reforma sistemului public de pensii prevede revizuirea pensiilor speciale doar în privința
caracterului contributiv, nu și în privința caracterului suplimentar, pe când în cadrul
PL-x nr. 244/2023 se elimină implicit caracterul suplimentar al pensiilor speciale,
urmărindu-se doar alinierea la pricipiul contributiv. Or, reforma sistemului public de pensii
nu prevede eliminarea caracterului suplimentar al pensiilor speciale, ci doar alinierea la
principiul contributivității. De altfel, în PL-x nr. 244/2023 nici nu se realizează în concret
alinierea la principiul contributiv, ci, din contră, se observă tocmai nerespectarea
principiului contributivității, dar și aplicarea unui sistem de penalizare a categoriilor
profesionale care până la apariția modificărilor legislative ar fi obținut sau ar fi fost
îndrituite la obținerea pensiilor speciale/de serviciu.

 – cu privire la recalcularea pensiilor aflate în plată conform prevederilor noului cadru
legislativ, prin utilizarea noii formule de calcul, în vederea corectării inechităților existente
în sistem, Reforma sistemului de pensii prevede recalcularea pensiilor având la bază
principiul contributivității, pe când PL-x 244/2023 nu vizează “corectarea inechităților”
pentru viitor, ci, prin introducerea unui nou impozit, se urmărește penalizarea categoriilor
profesionale care au beneficiat de pensii speciale/de serviciu până la intervenirea
modificărilor legislative. 

De altfel, scopul declarat al PNRR în materia Reformei sistemului de pensii vizează
necesitatea ca pensiile speciale să fie reformate pe baza unor soluții care să vizeze
corectarea inechităților dintre beneficiarii acestor categorii de pensii și beneficiarii din
sistemul public de pensii din punctul de vedere al principiului contributivității, luând în
considerare și jurisprudența Curții Constituționale.
Astfel, principala modificare pe care reforma sistemului de pensii o urmărește este
reformarea pensiilor speciale doar sub aspectul contributivității, ceea ce nu echivalează
cu eliminarea pensiilor speciale sau cu neacordarea de stimulente beneficiarilor sau
potențialilor beneficiari ai acestei categorii de pensii, în anumite condiții.
Având în vedere motivele indicate supra, dar și Nota de Fundamentare a PL-x nr.
244/2023, sesizarea de neconstituţionalitate priveşte actul normativ în întregime, prin
raportate și la rațiunile pentru propunerea acestor modificări, indicând atât vicii de
neconstituţionalitate de natură extrinsecă, cât şi intrinsecă. 

 Sub primul aspect, a fost avută în vedere existența următoarelor motive de
constituționalitate extrinsecă:

 – Caracterul eterogen al legii și nesocotirea principiului unicității reglementării.

 Încălcarea art. 1 alin. (5) privind principiul legalității coroborat cu art. 147 alin. (4) din
Constituția României referitor la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. 

– Încălcarea prevederilor art. 75 alin. (1) cu referire la art. 73 alin. (3) lit. l) din
Constituția României, prin nerespectarea ordinii de sesizare a celor două Camere ale
Parlamentului.
– Încălcarea art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție sub aspectul clarității și
previzibilității normei juridice. 

– Încălcarea art. 1 alin. (5) raportat la art. 133 alin. (1) din Constituție prin
nesolicitarea avizului Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce constituie, în mod
implicit, o încălcare a art. 1 alin. (3) privind statul de drept.
II. De asemenea, instanța supremă a constatat că se impune examinarea următoarelor
motive de neconstituționalitate intrinsecă:

 – Încălcarea art. 124 alin. (3) prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție
referitoare la independența justiției, la statul de drept, precum și la principiul separației și
echilibrului puterilor. 

Ne alăturăm deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție de sesizare a Curţii
Constituţionale a României pentru controlul constituţionalităţii, înainte de promulgare, în
ceea ce privește Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul
pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (PL-x nr. 244/2023). 

i. Așadar, din prisma caracterului eterogen, legea pentru modificarea și completarea
unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu are un caracter „profund eterogen”,
vizând statute profesionale diferite, proiectul de act normativ neavând la bază nicio
documentare sau fundamentare, fiind adoptat în procedură urgentă.
Acest caracter se întrepătrunde cu nesocotirea principiului unicității reglementării în
materie, prevăzut de art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 24/2000, unde se prevede că un act
normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care
sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act. Astfel, încălcarea principiului unicității reglementării s-a realizat în condițiile în care
reglementările din materii conexe nu erau indispensabile realizării scopului urmărit de lege,
scop care, de altfel, nu este unic, întrucât vizează pensiile de serviciu pentru mai multe
categorii de beneficiari, modificarea vârstei de pensionare, precum și modificarea Codului
Fiscal.
De altfel, legea ce formează obiectul sesizării aduce modificări și/sau completări
explicite asupra mai multor acte normative, respectiv: Legea nr. 53/2003 – Codul muncii,
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, dar și implicite, prin norma cuprinsă la
art. 11 din lege, care constituie temei de abrogare a unor dispoziții legale cuprinse în alte
acte normative, inclusiv în Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de
specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea. 

Revenind la viteza cu care acest proiect de lege a trecut prin filtrul celor două
Camere, se consacră un simulacru al dezbaterii propunerii de act normative, ceea ce înlătură
garanțiile pe care puterea legislativă trebuie să le acorde procesului de adoptare a legilor.
Modificarea și completarea unui număr însemnat de acte normative ce reglementează
situații juridice diferite, prin intermediul unui singur act normativ, este incompatibilă cu
principiile legalității și cel al statului de drept prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5) din
Constituție, precum şi cu deciziile obligatorii ale Curții Constituționale, potrivit dispozițiilor
art. 147 alin. (4) din Constituție.
Ne raliem opiniei Înaltei Curți de Casație și Justiție, exprimate în cuprinsul Hotărârii
Secțiilor Unite cu nr. 4/29.06.2023, prin care se apreciază că: În aprecierea caracterului
eterogen al unei legi trebuie avute în vedere criteriile stabilite cu valoare de principiu de
către instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 61 din 12 februarie 2020,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 5 iunie 2020,
considerentele 75-76, prin care s-a reţinut că: „(…) actul normativ analizat nu are un
obiect de reglementare clar, unic şi bine definit pentru că acesta nu modifică un singur act
normativ, ci modifică mai multe dispoziţii din diverse acte normative, eterogene ca obiect
de reglementare.
Chiar dacă cele mai multe modificări din cuprinsul legii analizate au vizat
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, se poate constata că celelalte modificări
şi completări operate în corpul legii nu sunt conexe şi indispensabile acesteia, ci ele se  alătură, ca modificări şi completări ale diverselor acte normative vizate, modificărilor şi
completărilor aduse ordonanţei de urgenţă antereferite, astfel că scopul actului normativ
analizat nu este unic, ci multiplu subsumat fiecărui domeniu reglementat. (….).
Astfel, Curtea ajunge la concluzia că modificările şi completările operate prin legea
criticată nu permit nici stabilirea obiectului său unic de reglementare şi, implicit, nici
determinarea relaţiei de conexitate cu celelalte materii normate. Astfel, legea nu are un
singur domeniu de reglementare, ci mai multe, fiecare domeniu păstrându-şi
individualitatea.
Or, o lege nu poate viza decât un singur domeniu de reglementare, precum şi
domenii aflate în conexitate directă cu acesta. (…).” 3 Or, „Modificarea şi completarea
unui număr atât de însemnat de acte normative nu pot fi realizate pe calea unei singure
legi, lege care nu reprezintă nici măcar o încercare de codificare în materie, ci una care
exprimă diferite opţiuni legislative în domenii eterogene în sine. Este adevărat că, potrivit
art. 74 din Constituţie, deputaţii, senatorii şi Guvernul pot prezenta, după caz, propuneri şi
proiecte de legi organice şi ordinare, indiferent de domeniul avut în vedere, însă este de la
sine înţeles că propunerea/proiectul de lege trebuie să vizeze relaţii sociale omogene. În caz
contrar, s-ar ajunge la situaţia inadmisibilă ca printr-o/printr-un propunere/proiect de lege
să se reglementeze relaţii sociale variate cu sau fără legătură între ele, iar legea astfel
adoptată să nu reflecte unitate normativă şi un scop unic.”
Dintr-o altă perspectivă, Curtea Constituţională a statuat că iniţiativa legislativă
trebuie să vizeze relaţii sociale omogene, pe care să le reglementeze în mod unitar. În caz
contrar, s-ar ajunge la situaţia inadmisibilă ca printr-o lege să se reglementeze relaţii
sociale variate, fără legătură între ele şi fără ca actul normativ astfel adoptat să reflecte o
unitate normativă şi un scop unic. Examinarea Legii pentru modificarea şi completarea
unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind
Codul fiscal (PL-x nr. 244/2023) din perspectiva jurisprudenţei Curţii Constituţionale
conduce la concluzia că au fost încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie
referitoare la principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, coroborate cu cele
ale art. 147 alin. (2) din Legea fundamentală.
Astfel, legea analizată reglementează printr-un singur act normativ, sub pretextul
unei reforme legislative, modificări de substanţă asupra regimului juridic al pensiilor de
serviciu stabilite prin 7 legi diferite, individuale, referitoare la statutul categoriilor
profesionale vizate prin prezentul demers normativ, precum şi modificarea regimului de  impozitare a venitului din pensie, prevăzut de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Intervenţiile legislative vizează statute diferite, cum sunt cel al judecătorilor şi procurorilor,
personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe
lângă acestea, precum şi cel care funcţionează în Institutul Naţional de Expertize
Criminalistice, al auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi, al membrilor
Corpului Diplomatic şi Consular, personalului aeronautic civil, funcţionarului public
parlamentar, militarilor, precum şi modificarea regulilor fiscale cuprinse în Legea nr.
227/2015, ceea ce duce la concluzia că legea analizată nu are un obiect unic de
reglementare, ci mai 4 multe, iar fiecare domeniu asupra căruia s-au efectuat modificările
legislative îşi păstrează individualitatea, neexistând vreo legătură de conexitate între
acestea.
Or, modificarea şi completarea unui număr însemnat de acte normative ce
reglementează statute profesionale diferite, precum şi a regulilor de impozitare a
veniturilor din pensii prevăzute de legislaţia fiscală, prin intermediul unui singur act
normativ, care nu are pretenţia de a codifica regimul juridic al pensiilor de serviciu, este
incompatibilă cu principiile legalităţii şi al statului de drept, prevăzute de art. 1 alin. (3) şi
(5) din Constituţie, precum şi cu deciziile obligatorii ale Curţii Constituţionale, potrivit
dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, în condiţiile în care puterea obligatorie este
ataşată atât dispozitivului, cât şi considerentelor şi care se impun cu aceeaşi forţă tuturor
subiectelor de drept.

 ii. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 75 alin. (1) cu referire la art. 73 alin. (3)
lit. l) din Constituția României, prin nerespectarea ordinii de sesizare a celor două Camere
ale Parlamentului.
Trimiterile pe care proiectul de act normativ le face cu privire la o multitudine de legi
pentru care propune modificări legislative fac dificilă și chiar viciată procedura legislativă
de adoptare, în privința regulilor care stabilesc ordinea de sesizare a celor două Camere ale
Parlamentului.
Astfel, pentru pensiile magistraților, ordinea de sesizare este dată de dispozițiile art.
75 prin coroborare cu cele ale art. 126 din Constiuție, camera decizională fiind Camera
Deputaților, iar prima Camera sesizată fiind Senatul.
S-a realizat, astfel, o coroborare nelegală a prevederilor constituționale, o adăugare la
lege și o prorogare de atribuții și competențe ale celor două Camere, reunindu-se atât norme I
care aparțin categoriei de legi pentru care Camera decizională este Camera Deputaților, cât
și norme care aparțin categoriei de legi organice pentru care Camera decizională este
Senatul. Astfel, s-a derogat nepermis de la dispozițiile constituționale care stabilesc criteriile
de partajare a competenţelor celor două Camere şi care impun respectarea ordinii de sesizare
în funcție de obiectul de reglementare și de caracterul fiecăruia dintre actele normative
vizate, lege organică, respectiv ordinară.

 iii. În privința încălcărilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție sub aspectul clarității și
previzibilității normei juridice, este relevant a stabili, din punct de vedere istoric, parcursul
reglementărilor aplicabile personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și
al parchetelor de pe lângă acestea și al altui personal asimilat.
Alături de principiul previzibilității (predictibilității) legii, este încălcat și
principiul încrederii legitime, principii dezvoltate în jurisprudența CEDO și a Curții de
Justiție a Uniunii Europene. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat
importanţa asigurării respectării cerinţei de previzibilitate a legii, instituind în acest
sens şi o serie de repere pe care legiuitorul naţional trebuie să le aibă în vedere pentru
asigurarea acestor exigenţe.
Prin Decizia nr. 141/2020, Curtea Constituţională a stabilit următoarele:
«În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „în România,
respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, Curtea, având în
vedere dezvoltarea jurisprudențială cu privire la acest articol, constată că acesta cuprinde
anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de asigurarea interpretării unitare a legii,
de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și
accesibilitatea legii), de principiul securității juridice care consacră securitatea juridică a
persoanei, concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe
constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația
constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, chiar prin respectarea
neretroactivității legii, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și libertăților
fundamentale».
Referitor la principiul securității juridice, Curtea observă că prin Decizia nr. 404
din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai
2008, instanța de contencios constituțional a statuat că, deși nu este în mod expres consacrat
de Constituția României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social și cele ale art. 1 alin. (5) cu
privire la principiul legalității, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în jurisprudența sa.
Referitor la același principiu, instanța de la Strasbourg a reținut că unul dintre
elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor
juridice (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunțată în Cauza Androne împotriva României,
paragraful 44; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu
împotriva României, paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
statuat că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate
și coerență rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea
pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții (Hotărârea
din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92;
Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful
33).
Așadar, Legea nr. 567/2004 a fost adoptată în urmă cu 19 ani, iar în vederea
modificării prevederilor acesteia, consultările efectuate în scopul elaborării prezentului act
normativ nu au fost efectuate cu toți participanții interesați prin reprezentanți ai categoriilor
profesionale vizate de lege, ignorându-se importanța și contribuția personalului auxiliar de
specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Nu s-a avut în vedere faptul că dreptul la pensia de serviciu a personalului auxiliar a
fost reglementat în cuprinsul art. 68 ind. 5 din Legea nr. 567/2004, text de lege care impune
îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru a beneficia de pensie de serviciu, respectiv o
vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate și împlinirea vârstei de 60 de ani, cerințe care
nu sunt impuse niciunei alte categorii de personal care beneficiază de pensie de serviciu.
Ulterior, reglementările referitoare la pensia de serviciu au fost eliminate prin Legea
nr. 119 din anul 2010, aceasta devenind pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar prin Legea
nr. 263/2010 s-a prevăzut abrogarea articolelor referitoare la dreptul la pensia de serviciu,
pentru ca, ulterior, în anul 2015, pensiile de serviciu să fie reintroduse prin dispozițiile art. 1
din Legea nr. 130/2015. În acest context normativ, este evident că o nouă eliminare a
pensiei de serviciu ar contraveni flagrant principiului predictibilității cadrului normativ şi
privează categoria noastră profesională de o minimă stabilitate financiară pe termen scurt şi
mediu. De altfel, adoptare intempestivă, netransparentă și fără consultarea partenerilor de
dialog social a unor măsuri pentru modificarea condițiilor de pensionare pentru grefieri,
afectează grav cariera personalului de specialitate – cea mai numeroasă categorie de
personal din cadrul Autorității judecătorești din România.
Respectarea principiilor privind previzibilitatea și claritatea legii rămâne, astfel, doar
un deziderat în situația proiectului de lege pentru modificarea și completarea unor acte
normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal. 

iv. Referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) raportat la art. 133 alin. (1) din Constituție
prin nesolicitarea avizului Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce constituie, în mod
implicit, o încălcare a art. 1 alin. (3) privind statul de drept.
Trebuie ținut cont de faptul că Legea pentru modificarea și completarea unor acte
normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227 /2015 privind Codul fiscal a
fost adoptată de Parlamentul Romaniei fără a se solicita un nou aviz din partea Consiliului
Superior al Magistraturii, întrucât prin forma adoptată s-a modificat substanțial continutul
actului normativ în discuție, din perspectiva reglementarii dreptului la pensia de serviciu a
personalului auxiliar de specialitate.
În acord cu aspectele invocate în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă
că un act normativ care modifică statutul personalului auxiliar de specialitate, parte
componentă referitoare la independența justiției din perspectiva dreptului personalului
auxiliar de specialitate la pensia de serviciu, face parte din categoria celor pentru care se
solicită în mod obligatoriu avizului Consiliului Superior al Magistraturii.
Desconsiderarea obligației de solicitare a avizului Consiliului Superior al
Magistraturii constituie o încălcare a art. 1 alin. (3) raportat la art. 133 alin. (1) din
Constituție, ceea ce constituie, în mod implicit, o încălcare a art. 1 alin. (3) privind statul de
drept, asa cum s-a lămurit în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale.
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 187 din 22.12.2022,
a fost avizat favorabil, cu observații, proiectul de Lege privind modificarea și completarea
unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, transmis Consiliului de către
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, însă forma finală a legii adoptate de Parlament
este fundamental diferită față de forma inițială a proiectului de lege, afectând substanțial
statutul personalului auxiliar de specialitate, motiv pentru care solicitarea unui nou aviz al
Consiliului se impunea în mod imperios.  Având în vedere că, înainte de sesizarea Parlamentului, Ministerul Muncii și
Solidarității Sociale a solicitat avizul Consiliului Superior al Magistraturii pe o formă
substanțial modificată de cea adoptată de legiuitor nu este îndeajuns pentru a corespunde
exigențelor de constituționalitate subliniate de Curtea Constituțională.
Or, avizul Consiliului Superior al Magistraturii și obligația corelativă de solicitare a
acestuia nu pot avea doar un caracter formal, ci trebuie să fie reale, astfel încât să poată
împlini spiritul reglementărilor legale și constituționale care impun solicitarea acestui aviz,
în scopul ca legiuitorul să aibă la dispoziție și punctul de vedere al garantului independenței
justiției. Pentru atingerea acestui deziderat este necesar ca punctul de vedere să vizeze
tocmai reglementările pe care autoritatea legiuitoare urmează să le adopte, cu atât mai mult
în situația în care forma finală adoptată de Parlament este total diferită de forma
inițiatorului.
Prin urmare, construcția noii reglementări în ceea ce privește pensia de serviciu a
personalului auxiliar de specialitate este total diferită de forma inițiatorului, realizându-se de
fapt o noua reglementare, pentru care, în mod evident, se impunea avizul Consiliului
Superior al Magistraturii.
Mai mult, solicitarea unui nou aviz din partea Consiliului Superior al Magistraturii se
impunea și din perspectiva respectării principiului cooperarii loiale între autoritățile publice,
constant recunoscut în jurisprudența Curții Constituționale și aplicat, în mod adecvat, de
autoritatea legiuitoare în alte situații în care punctul de vedere al Consiliului a fost solicitat
și cu privire la unele amendamente formulate în procedură parlarnentară.
Față de acestea, opinăm că omisiunea legiuitorului de a solicita avizul Consiliului
Superior al Magistraturii asupra noii forme a proiectului de Lege pentru modificarea si
completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015
privind Codul fiscal contravine dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) și art. 133 alin. (1) din
Constituție.

 În privința motivelor de neconstituționalitate intrinseci proiectului de lege: 

v. Apreciem că se aduce o încălcare și dispozițiilor art. 1 alin. (3), (4) și (5) din
Constituție, statul de drept fiind afectat în esența sa.
Proiectul încalcă flagrant normele de tehnică legislativă, cuprinzând articole ce nu
pot fi puse în aplicare din cauza impreciziei şi a caracterului confuz al acestora. De
asemenea, impune un sistem de pretinsă eșalonare care, însă, în realitate nu produce  consecințe practice, fiind, astfel, un text legislativ superfluu, inapt pentru a produce efecte
juridice.
Printr-o bogată jurisprudență, Curtea Constituțională a decis că normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, cât şi procedurile parlamentare constituie un
veritabil criteriu de constituționalitate, prin raportare la aplicarea art.1 alin. (3) și (5) din
Constituție.
În acest sens, instanța de control constituțional a constatat că, deși normele de tehnică
legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o
serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este
necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și
conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, aplicarea acestor
norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor
juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare.
De asemenea, stabilirea unor reguli clare în privinţa procedurii legislative, inclusiv la
nivelul Legii fundamentale şi respectarea reală, iar nu formală, a regulilor astfel stabilite
constituie o garanţie împotriva abuzului de putere al majorităţii parlamentare, aşadar, o
garanţie a democraţiei.
În modalitatea în care s-a procedat, arătăm că sunt încălcate și dispozițiile art. 26 din
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, potrivit căruia ,,Proiectul de act normativ trebuie să cuprindă soluţii legislative
pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi
sau situaţii juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime
efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări”.
În legătură cu legiferarea, în dreptul european a fost dezvoltat principiul încrederii
legitime, ce este încălcat în mod vădit prin felul în care a fost edictată norma
tranzitorie cuprinsă în proiect.
Principiul încrederii legitime a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Comunităţilor Europene (cauzele Facini Dori c. Recre, 1994, Foto-Frost c. Hauptzollant
Lübeck. Ost, 1987) și impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă.
De asemenea, principiul încrederii legitime impune limitarea posibilităţilor de
modificare a normelor juridice și stabilitatea regulilor instituite prin acestea. Încălcarea principiului supremației legii şi a Constituției, art. 1 alin. (5) din
Constituţie.
În esență, proiectul desființează de facto pensiile de serviciu ale personalului
auxiliar, la finalul aplicării legii acestea urmând să fie, în realitate, golite de substanță, atât
din perspectiva stabilirii vârstei de pensionare, cât şi din perspectiva cuantumului pensiei.
Scopul declarat, de altfel, chiar de către iniţiatori proiectului de act normativ fiind
alinierea, în timp, la sistemul pensiilor de asigurări sociale bazat (integral) pe
contributivitate.
Personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete beneficiază de dreptul de
pensie de serviciu, iar nu pensie specială, în fapt, fiind vorba despre o pensie ocupațională,
astfel cum este denumită în Uniunea Europeană. Rațiunea acordării acestui drept este
necesară, justificată și legală, pensia de serviciu pentru personalul auxiliar a fost acordată ca
o compensare pentru restrângerea unor drepturi și libertăți și instituirea unor interdicții și
incompatibilități prin statutul special care reglementează această categorie de personal,
direct proporțional cu activitățile specifice funcției – personalul auxiliar de specialitate
participă efectiv la înfăptuirea actului de justiție alături de magistrați.
Pentru personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete, pensia de serviciu a
fost acordată prin Legea nr. 567/2004 în perioada de preaderare a României la UE în
conformitate cu disp. art. 53 din Constituție, acestei categorii de personal fiindu-i restrâns
exercițiul unor drepturi și libertăți cetățenești, interdicții prevăzute în cuprinsul art. 77 din
această lege și în codul deontologic. 

Pensia de serviciu – denumită în legislaţia europeană pensie ocupaţională – are
o serie de caracteristici obligatorii ce o diferenţiează de restul pensiilor stabilite pe
baza contributivităţii. 

Esenţial, pensia de serviciu, după cum îi spune și denumirea, vizează „serviciul”
efectuat, perioada de timp în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și
parchetelor de pe lângă acestea este supus unor condiții deosebite de muncă. Pensia de
serviciu nu are în vedere vârsta persoanei, căci atunci nu se mai poate vorbi de o pensie „de
serviciu”, ci de o pensie în sistemul public de pensii.
Corelativ, cuantumul pensiei de serviciu are două componente, una contributivă şi
una suplimentară, ca fiind contraprestaţie pentru regimul specific, al incompatibilităţilor,
interdicţiilor, importanţei serviciului, în considerarea cărora a fost instituită.  Curtea Constituțională a României a statuat deja prin Decizia nr. 1237/06.10.2010 că
„pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport de pensiile speciale
acordate în regimul public de pensii”, tocmai din cauza interdicțiilor și incompatibilităților
impuse de lege magistraților, care sunt identice și pentru personalul auxiliar de specialitate
din instanțe și parchete. 

Pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente: pensie contributivă şi un
supliment din partea statului, acordat ca o compensare pentru privarea de anumite drepturi și
libertăți pe perioada în care persoana a desfășurat activitatea supusă unui regim special de
interdicții și incompatibilități. 

În trecut, pensia de serviciu pentru personalul auxiliar de
specialitate se calcula procent în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media
salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, din ultimul an anterior datei la
care se depune cererea de pensionare, însă, după apariția OUG nr. 59/2017, acest cuantum a
fost limitat la media ultimelor 12 salarii nete avute în plată înainte de pensionare.
Atâta vreme cât criteriul decisiv pentru recunoaşterea dreptului la pensie este vârsta
de pensionare, şi nu vechimea în funcţia respectivă, acest imperativ al pensiei de serviciu
este eliminat. Chiar dacă proiectul prevede o vechime minimă în funcţie, aceasta nu este
suficientă şi nici neaparat esenţială, de vreme ce devine irelevantă odată ce s-au depăşit cei
25 de ani prevăzuți de lege, criteriul final şi imperativ fiind vârsta de pensionare.
Având în vedere că în plată, media salarială a personalului auxiliar de specialitate
este de aproximativ 4500 lei, pensia de serviciu nu depășește acest cuantum, aspect ce poate
fi probat din datele Casei Naționale de Pensii Publice, de unde rezultă că pensia medie a
personalului auxiliar de specialitate din instanțe și parchete este de 4389 lei, un număr de
3849 beneficiari și doar 2479 lei sunt suportați din Bugetul de stat. În plus, lunar, grefierilor
li se rețin contribuții către stat într-un cuantum de 57,5% din venitul brut realizat.
Or, pensia de serviciu este recunoscută în raport de principiile legii generale privind
pensiile, vechimea minimă în funcţie fiind, practic, echivalentă ca valoare unui stagiu minim
de cotizare necesar pensionării în sistem contributiv. Dovada o constituie chiar faptul că
vechimea în funcţie este irelevantă în stabilirea cuatumului pensiei, având în vedere că,
indiferent dacă vechimea este de 25 de ani sau 35 de ani, modul de calcul este acelaşi.
Așadar, câtă vreme vechimea în funcţie nu mai este relevantă, înseamnă că
aceasta este ruptă de chiar esenţa rolului ei în stabilirea pensiei de serviciu………