În Călan, primul furnal al Uzinei de Fier a fost construit din anul 1869 şi a fost pus în funcţiune în 1871, fiind unul dintre cele mai vechi de pe teritoriul actual al României.
GALERIE FOTO CU UZINELE ŞI RĂMĂŞIŢELE LOR
La sfârşitul secolului al XIX-lea, uzina de fier şi fontă avea două furnale, unul dintre ele fiind la acea vreme cel mai mare din ţară. Aici lucrau sute de oameni, stabiliţi în coloniile muncitoreşti de la Călan.
VIDEO Povestea celui mai vechi baraj al râului Strei, înfiinţat pentru Uzinele de fier din Călan
FOTO Uzina Călan în imagini de colecţie. Anii de glorie ai complexului metalurgic dispărut
Ilustratele de epocă arată întinderea uzinei metalurgice de pe valea Streiului şi numeroasele clădiri şi instalaţii care o ocupau. Calea ferată a cărbunelui, inaugurată în 1870 între Simeria şi Petroşani, traversa satul Călan şi ţinutul furnalelor sale, contribuind la progresul uzinelor.
O altă cale ferată îngustă era folosită pentru transportul materilor prime de la minele de fier din Teliuc şi Ghelari. La începutul secolului XX, pe râul Strei a fost construit un baraj pentru alimentarea uzinei, iar mai târziu, în anii interbelici, a fost inaugurată prima hidrocentrală de pe Strei, necesară alimentării centrului industrial.
Uzinele de fier la sfârşitul secolului XIX. Ilustrată.
Înainte de Al Doilea Război Mondial, uzina avea peste 700 de angajaţi şi se afla în proprietatea societăţii „Titan, Nădrag, Călan”, deţinută de industriaşii Edgar şi Max Ausnit.
Călan. Imagine de epocă. Ilustrată
După Al Doilea Război Mondial a fost naţionalizată, iar regimul comunist a transformat-o într-un combinat, care s-a extins treptat în deceniile următoare ajungând să ocupe pe o suprafaţă de peste 60 de hectare.
Uzina Călan în anii ’90. Ilustrată
Din anii ´50, pe celălalt mal al Streiului, s-a dezvoltat noul oraş Călan, care în prezent numără 11.000 de locuitori. Peste jumătate dintre muncitorii din Călan erau salariaţi ai Combinatului metalurgic „Victoria”, care producea fontă cenuşie, cocs, smoală, sobe Vesta şi calorifere. Alţii munceau la combinatul siderurgic din Hunedoara aflat peste dealuri, la 10 kilometri, la minele Ghelari şi Teliuc ori la fabricile şi abatoarele din Haţeg,
Rămăşiţe din uzinele Călanului. 2020. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
Declinului combinatului din Călan a început în anii ´80, iar după 1990 a devenit abrupt şi ireversibil. Combinatul Victoria Călan s-a dezintegrat după privatizările eşuate şi a ajuns în cele din urmă la fier vechi.
Combinatul Călan în 2003. Foto: Traian Manu
O suprafaţă de circa 40 de hectare a fostului combinat a fost ecologizată şi transformată într-un parc industrial. Alte zeci de hectare au rămas acoperite cu ruine şi dărâmături peste care natura şi-a intrat în drepturi.
Construcţie din secolul al XIX-lea. ADEVĂRUL
Furnalele Călanului au dispărut, la fel şi clădirile industriale de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care le deserveau. Cei care ajung în zona vechiului cimitir al Călanului, în vecinătatea căruia au fost înfiinţat primul furnal, mai pot vedea, ruinată, o clădire masivă din secolul al XIX-lea, ridicată din cărămidă, care deservea Uzinele de fier. Construcţia încă impozantă, una dintre puţinele rămăşiţe ale vechii uzine, ar putea fi uşor înscrisă pe lista monumentelor istorice din localitate, însă autorităţile nu au fost interesate de ea.
Clubul muncitoresc al Uzinei. ADEVĂRUL
La fel a fost şi cazul Casei de oaspeţi a Uzineler de Fier, a clădirii fostei hidrocentrale din Streisângeorhiu şi a Cubului muncitoresc al Uzinelor, monumente istorice lăsate să se ruineze.
Vă recomandăm să citiţi şi:
FOTO Istoria mocăniţei. Cum arăta în 1900 calea ferată a uzinelor Hunedoarei
Read More
Reflectorul de Sud