Proiecţiile electorale pentru primăvara viitoare arată partidele din opoziţia unită umăr la umăr cu partidul de la guvernare Fidesz – pentru prima dată rezultatele scrutinului din Ungaria sunt incerte şi ar „putea fi ultima şansă” spune principalul contracandidat al premierului maghiar Gergely Karácsony, primarul Budapestei.
„Cred că ne îndreptăm către un punct fără de întoarcere în care va fi practic imposibil să înlocuim guvernul prin alegeri”, a remarcat Péter Krekó, directorul Political Capital Institute din Budapesta.
„Dacă pierdem acum, ar putea urma consecinţe majore”, spune Karácsony, subliniind că obiectivul opoziţiei nu este pur şi simplu înlăturarea lui Orbán sau restaurarea democraţiei în Ungaria din perioada de dinainte de 2010 – deşi atunci, observă el, ţara a fost „cea mai liberă”, asta nu a împiedicat turnura autocrată.
„Acel sistem nu a furnizat suficiente protecţii democratice. Nu vrem să ne întoarcem la sistemul de dinainte de 2010. Vrem să mergem înainte şi să creăm un sistem nou”, a spus Karácsony.
Opoziţia maghiară s-a unit în decembrie, dar iniţiativa e veche de un deceniu. În 2011, Karácsony era parlamentar din partea partidului liberal ecologic şi susţinea că doar unirea forţelor din opoziţie poate da o şansă învingerii lui Orbán. De la revenirea la putere ca premier, în 2010, Orbán s-a apucat să retraseze harta electorală în favoarea partidului său.
Karácsony s-a ocupat de sondaje de opinie electorale şi campanii politice, fiind specializat în ştiinţe politice, deci a fost mereu în poziţie favorabilă să înţeleagă cum îşi poate calcula şansele împotriva oponentului său.
Karácsony i-a dezvăluit lui Yasmeen Serhan, autorul editorialului din The Atlantic, că opoziţia a început să ia în considerare mai serios să treacă dincolo diferenţele politice – pe care nu le-a putut depăşi aproape un deceniu – abia în 2018, când premierul lui Orbán îşi apropriase deja sectoare vaste ale puterii.
Apoi, în 2019, au venit alegerile municipale care au fost un test şi un „bun laborator pentru un experiment al coaliţiei”, spune Karácsony. Totodată, aceste alegeri locale l-au propulsat şi pe el pe scena politică, astfel încât acum e considerat principalul candidat în cursa pentru premier din partea opoziţiei.
Prieteni şi aliaţi ai lui Karácsony din Budapesta spun că el este opusul lui Orbán venind din tabăra ecologistă de stângă şi având alt electorat – intelectualitatea versus alegătorii rurali care formează baza electorală a premierului maghiar.
Orbán este un iliberal care conduce cu mână forte şi politica sa se defineşte prin seria schimbătoare de inamici – migranţi musulmani, comunitatea LGBTQ, miliardarul George Soros şi Bruxellesul. Karácsony, mai tânăr cu 12 ani, este un progresist cu viziune prietenoasă faţă de mediu, ce predică consensul şi compromisul.
Este şi un politician nou, faţă de Orbán, care este o faţă veche şi familiară.
Nu este însă suficient să fii anti-Orbán ca să câştigi, mai ales dacă eşti singur – o opoziţie unită poate fi o alternativă viabilă.
Perspectiva nu exista în 2018, spune Gábor Tóka, consultant avansat la Central European University şi editorul Vox Populi, un blog despre alegerile din Ungaria.
„Dacă votai contra Fidesz, votai pentru o totală incertitudine”, spune el.
Voturile în favoarea opoziţiei unite ar fi mai mult decât unul împotriva actualului premier – ar fi pentru a pune printre priorităţi depăşirea greutăţilor economice provocate de pandemie şi remedierea „nedreptăţilor sociale din ultimii 12 ani”, spune Karácsony.
Dar înainte trebuie depăşite nişte obstacole care s-ar putea dovedi insurmontabile pentru opoziţie – şi anume controlul mediei, al banilor publici şi reconfigurarea sistemului electoral printre care redesenarea hărţii electorale şi extinderea drepturilor de vot pentru etnicii maghiari din ţările învecinate, majoritatea votanţi ai Fidesz.
Deşi Ungaria nu foloseşte mijloacele clasice ale autoritarismului arestând opozanţi şi jurnalişti şi reprimând violent protestele, nu este nicio democraţie liberă în mod autentic, fiind ceea ce unii experţi numesc „autocraţie soft „ sau „competitivă” în care alegerile sunt libere cu subminarea capacităţii opoziţiei de a concura cu şanse depline.
Un al doilea pas după o victorie ar fi menţinerea coaliţiei şi formarea unui nou guvern, în timp ce inversarea abuzurilor antidemocratice şi consolidarea unor protecţii ar cere o supermajoritate parlamentară – o sarcină monumentală.
Această „supermajoritate” i-a permis lui Orbán să adopte schimbări radicale, inclusiv rescrierea constituţiei, blindarea curţii constituţionale a ţării cu loialişti şi instalarea aliaţilor în posturi cheie, cum ar fi banca centrală, procuratura şi agenţia de supraveghere a presei. Fără o supermajoritate proprie, opoziţia „nu va avea nicio şansă să înlocuiască candidaţii Fidesz în aceste organisme publice”, a spus Krekó. „Acest tip de stat paralel destul de eficient poate bloca multe iniţiative ale următorului guvern”.
Karácsony este conştient de dificultatea acestor sarcini dar spune că obstacolele nu sunt insurmontabile pentru că supermajoritatea lui Orbán nu are în spate o „legitimitate socială autentică” şi, odată ce aceasta cade, structurile de influenţă se „vor prăbuşi ca piesele de domino”.
Viktor Orbán a transferat controlul a aproape o duzină de universităţi de stat, precum şi miliarde de euro în fonduri publice, către fundaţii private conduse de aliaţii săi, într-o încercare aparentă de a-şi consolida influenţa în cazul în care partidul său pierde puterea.
„Acestea nu sunt semnele unui regim care este sigur de victorie”, a spus Michael Ignatieff, preşedintele Universităţii Europei Centrale.
În ultimele şase luni, potrivit sondajelor agregate de Politico, Fidesz şi Opoziţia Unită au mers umăr la umăr, trecând în faţă alternativ. La începutul anului, erau cot la cot, cu câte 47% din intenţiile de vot. La începutul lunii iulie, Fidesz conducea cu 48% faţă de 46% Opoziţia Unită.
Read More
Reflectorul de Sud