De ce într-o Românie educată profesorii ies în stradă…!

România educată este în mod cert guvernată de trei categorii:   profesori debutanți, aflați la limita existenței, capitaliștii veroși, ce au transformat  școala în SRL-uri și persoane fără vocație pedagogică, dar cu meritul de a fi clientelă politică.  

Luni, 22 mai profesorii sunt în grevă. Hai să vedem dacă gestul lor este justificat, însă după ce  mai întâi vom vedea care sunt revendicările sindicatelor din educație:

„Majorarea salariilor personalului din învățământ, în conformitate cu importanța socială a muncii prestate, plecând de la principiul salariul profesorului debutant să fie cel puțin egal cu salariul mediu brut pe economie, salarizarea întregului personal didactic de predare urmând să se realizeze în mod progresiv, în raport de funcție, studii, vechime și grad didactic;

Instituirea regulii indexării anuale a salariilor personalului plătit din fonduri publice, cu rata inflației;

Plata orelor suplimentare efectuate de personalul didactic auxiliar și nedidactic;

Acordarea sporurilor pentru condiții de muncă personalului din învățământ;

Acordarea drepturilor prevăzute în legislația în vigoare și contractele colective de muncă aplicabile (decontarea navetei, plata indemnizației de instalare, acordarea concediului de odihnă suplimentar, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat etc.);

Creșterea anuală a investițiilor în învățământ, pentru îmbunătățirea bazei materiale și a infrastructurii;

Renunțarea la aplicația EduSal și înlocuirea acesteia cu un program informatic de salarizare gestionat și administrat de Ministerul Educației“.

Vom porni în scurtul nostru excurs, de la o frază celebră a filmului Filantropica: „Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește de pomană!”  Replica e spusă de un lider interlop, unui profesor modest, umilit atât de școală, cât și de viața socială, care  în cele din urmă se înhăitează cu mafia cerșetorilor.

Pentru unii profesori sintagma  aceasta este mai adevărată ca niciodată, întrucât este imposibil să trăiești decent, să ai prestanță, ca profesor și să-ți mai cumperi și materiale didactice din salariul  de numai 2300 lei, cât are astăzi un profesor debutant.  Părerile sunt însă pro și contra, unele argumentate, altele, în stilul nostru mioritic, emise sub spectrul emoțiilor și  al  frustrărilor de tot felul.

Să fie clar, profesorii nu solicită doar salarii!  Revendicările lor ating mai multe planuri, căci pe lângă umilința salarială , mai este un tip de umilință ,  cea pe care sunt obligați să o îndure în relația cu elevii .

Pentru că sunt tot mai multe cazuri în care profesorii sunt  terfeliți, la propriu, atât  de elevi cât și de către un sistem legislativ extrem de restrictiv, ce nu le permite să aibă vreun fel de reacție ce i-ar putea deranja pe elevi și nu în ultimul rând, pe părinții acestora. În concluzie, toleranță cât se poate de multă și coerciție de catifea, iată  principiile de bază după care este guvernat sistemul nostru de educație.

Este adevărat că majorarea salariilor nu sunt justificate pentru toți educatorii, atunci când ecuația implică și calitatea actului de educație, prestația profesroului  la orele de curs, rezultatele de final ale elevilor etc.

Nu se pot solicita măriri, în  licee unde doar trei sau patru elevi iau BAC-ul, atunci când aceștia ajung în pragul examenului de capacitate și  nu sunt capabili să citească sau să înțeleagă un text.  Ba chiar  celebra poveste  Capra cu trei iezi, devine o adevărată teză de doctorat pentru mulți dintre ei.

Din păcate în școala românească de astăzi sunt foarte mulți analfabeți funcțional, iar pentru a-i putea alfabetiza în întregime pe aceștia este nevoie, hă-hă, ani mulți înainte de muncă intensă și răbdare…

Toți spun de peste două decenii  că sistemul de educație se află în metastază, dar nu se întreprinde nimic. Cine este de vină?  Cu siguranță politicul este direct responsabil de acest lucru, întrucât din teama de abandon școlar nimeni nu mai are voie să lase corigenți (repetenți, nici atât!), pentru că în continuare  se permit meditațiile  fără fiscalizarea acestora, măsurile juridice anunțate rămânând doar ”pro forma”.

Părinții încă se plâng de o anume presiune exercitată de  o parte dintre  profesori , ce folosesc orice fel de modalități pentru a-i obliga  să-i aducă pe copii la ei, la meditație. De ce acceptă? Pentru că  în felul acesta obțin siguranța   că ai lor copii nu vor fi persecutați cu notarea în catalog. De aia!

  De fapt sistemul nostru de învățământ  este divizat între capitaliștii sistemului, ce au transformat  școala în SRL-uri,  umiliții sistemului,  ce trăiesc greu din salariu, deși  fac performanță și, în sfârșit, dascălii mediocri,  persoane care nu au ce căuta în sistem, ei înșiși având nevoie  de încă multe ore de școlarizare, dar sunt tolerați, făcând parte din masa clientelei politice.

De ce într-o Românie educată,  profesorii ies în stradă, vă lăsăm  să judecați singuri!

(City ZEN) 

România educată este în mod cert guvernată de trei categorii:   profesori debutanți, aflați la limita existenței, capitaliștii veroși, ce au transformat  școala în SRL-uri și persoane fără vocație pedagogică, dar cu meritul de a fi clientelă politică.   Luni, 22 mai profesorii sunt în grevă. Hai să vedem dacă gestul lor este justificat, însă după ce […]