Sa plecăm de la definiție.
OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.
Sa vorbești despre confiscarea marilor averi a unora, a unor oligarhi in cea de-a doua definiție dată de Dicționar, cea financiară, e un lucru simplu. E greu sa fii empatic cu unul putred de bogat. Și asta oriunde in lume, căci ăstora care lucrăm pe câteva sute sau mii de Euro pe lună nu ne plac ăia care, intr-un fel sau altul, au făcut munți de bani.
D-asta sarcina propagandei de a diaboliza “oligarhii” e simpla. Nu are nevoie nici de argumente, nici de temeiuri juridice. Ba nici măcar morale.
Propaganda va fi extrem de eficientă. Căci noi suntem predispuși să o acceptam. Ba chiar sa o îmbrățișăm cu toată convingerea.
Însă nu vă grăbiți! Nu va grăbiți să vă bucurați la comandă!
Acum să vorbim despre “oligarhii” ruși. Cu care mi-e imposibil și mie sa empatizez, oricât as încerca. Nu am cum.
Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să îmi pun întrebări.
De ce sunt confiscate averile “oligarhilor”?
Sunt ele produsul unor infracțiuni? Probabil… însă nu avem nicio hotărâre judecătorească ce ar stabili acest lucru.
Nu.
Și dacă au săvârșit infracțiuni, au furat ei de la noi? Sau de la europeni, americani, japonezi sau australieni? Avem vreo hotărâre judecătorească in acest sens?
Nu.
Au furat ei de la ruși? Probabil. Dar nici în acest sens nu există nicio decizie a unui Judecator.
Atunci, ce stă la baza acestor decizii a confiscării averii “oligarhilor” ruși?
O decizie… politică! Nu judecătorească. O decizie luată de niște politicieni și birocrati, nu judecători!
Și ce sta la baza acestei decizii de confiscare?
Presupunerea că acele bunuri apar respectivilor oligarhi – deși majoritatea aparțin unor companii in care oligarhii nu sunt direct acționari sau asociați.
Doar de propune că sunt ale oligarhilor.
Și de ce se confiscă presupusele bunuri ale oligarhilor ruși?
Presupunerea că aceștia îl susțin pe Putin, deși este cunoscut că acesta din urmă a pus joarda pe oligarhi pe care ii controla strict și pe care, in situația in care aceștia ascultau ordinele “Țarului”, intrau la pușcărie sau in mormânt.
Presupunerea ca aceștia susțin războiul din Ucraina. Deși acest război le-a stricat grav afacerile, singurele care contează pe șacalii ăștia financiari.
Toate deciziile de confiscare ale bunurilor și averilor oligarhilor sunt bazate pe presupuneri. Pe o prezumție de vinovăție generală și colectivă!
“Aceste măsuri “punitive” sunt tot atât de temeinice, justificate și logice precum destituirea artiștilor ruși din teatre și filarmonici, exmatricularea copiilor sau excluderea din cultură și biblioteci a operelor scriitorilor și compozitorilor ruși.
Segregarea instituționalizată, confiscările și arderea cărților au fost măsuri considerate juste și necesare doar de către… naziști și comuniști! Până acum!
Cert însă e faptul că aceste măsuri nu sunt rezultatul deciziei spontane și unanime a popoarelor vestului “civilizat”. Nu!
Aceste decizii sunt luate in spatele ușilor închise de către niște politicieni ai Politrucii și birocrații pe care ii controlează aceștia.
Adică de alți oligarhi, in prima accepțiune și definiție data de Dicționar. Ceea ce ne situează pe noi in plin regim oligarhic și in mijlocul războiului declanșat de oligarhii politici împotriva unor (doar a unora, deși alți oligarhi ne-au spoliat pe noi, cei din estul UE, de avuțiile naționale) alți oligarhi, de data asta financiari.
In plus, credeți că bunurile, averile fabuloase, vasele și vilele somptuoase vor intra in proprietatea popoarelor vestului democratic? Categoric nu.
Dan MV Chitic – Telegram