Conform statisticilor Inspectoratului Şcolar, în judeţul Botoşani, dintr-un total de aproximativ 60.000 de preşcolari şi elevi înscrişi în sistemul de învăţământ, aproape 10% au măcar un părinte plecat la muncă în străinătate. Adică, 6.000 de elevi. Dintre aceştia, în jur de 1.000 au ambii părinţi plecaţi în străinătate şi se află în grija rudelor sau vecinilor.
Totodată, conform unei statistici dramatice, în luna decembrie a anului 2021, judeţul Botoşani s-a aflat pe locul doi la nivel naţional, din punct de vedere al numărului de copii care nu şi-au petrecut sărbătorile alături de părinţi.
Autorităţile şi specialiştii spun că este o realitate îngrijorătoare cu efecte greu de imaginat asupra unei generaţii întregi.
”De când m-am născut stau cu bunica”
Marius are 13 ani, locuieşte în satul Dumbrăviţa, judeţul Botoşani şi este unul dintre cei 1.000 de copii rămaşi în grija rudelor.
Este un copil timid şi sensibil, iar viaţa nu a fost blândă cu el. S-a născut fără tată, iar pe mama o vede doar o dată pe an. Mama nu l-a văzut nici măcar atunci când a făcut primii paşi sau când a spus primul cuvânt. Marius trăieşte de 13 ani cu un dor nestins. Mama a plecat la muncă în Italia, pe când el nu avea nici măcar un an. A fost lăsat în grija bunicii.
”Mama a plecat în Italia acum 13 ani. Lucrează la sere în Napoli, fiindcă aici nu avea din ce trăi. De când m-am născut stau cu bunica. Cel mai mare noroc al meu este bunica, fiindcă este blândă şi mă alină ori de câte ori mă simt trist”, spune Marius.
Bunica Elena a fost ca o mamă pentru Marius. L-a legănat, l-a învăţat să meargă, să vorbească şi are grijă de el ca de ochii din cap. „Sunt ca o a doua mamă. Îl iubesc din tot sufletul meu. Este un copil blând şi bun, dar necăjit, născut fără tată şi cu mama plecată. Tatăl i-a murit când fiica mea era însărcinată în luna a şasea. Viaţa la ţară este grea şi nu erau locuri de muncă. A plecat pentru copil, să-i facă o viaţă bună. Asta-şi doreşte să facă un om mare din el. De 13 ani munceşte acolo şi trimite mereu haine, bani şi tot ce-i trebuie”, spune săteanca.
Doar dorul nu i-l poate stinge. ”Îmi este dor de mama. Merg în vacanţa de vară în Italia să o văd. O sun ori de câte ori îmi este prea dor”, mărturiseşte Marius.
O întreagă infrastructură dedicată copiilor rămaşi acasă
Fenomenul copiilor rămaşi acasă fără unul sau chiar ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate a luat o amploare foarte mare mai ales în ultimii 10 ani. Cei mai mulţi sunt din mediul rural, acolo unde lipsa locurilor de muncă şi sărăcia sunt principalele cauze.
În multe comune a început să apară o infrastructură educaţională dedicată acestor copii lăsaţi în grija bunicilor. Mai ales că, aşa cum arată profesorii şi educatorii, riscurile sunt foarte mari. În primul rând bunicilor le este greu să-i ajute la teme, ceea ce duce la o contraperformanţă şcolară. În aceste condiţii apare şi abandonul şcolar.
„Sunt ajutaţi la teme fie de bunici, fie de surori, de fraţi. Vă daţi seama, până la un nivel se poate, dar după aceea nu-i mai pot ajuta, mai ales după clasa a V-a. Fără sprijin specializat probabil majoritatea acestor copii ar abandona şcoala la sfârşitul clasei a VIII-a”, spune Loredana Ianoş, un cadru didactic din Ibăneşti.
De altfel, în această comună au fost înfiinţate de aproape 10 ani două centre de zi, inclusiv pentru copiii cu părinţi plecaţi în străinătate.
”Aproape 20% dintre oamenii din cadrul comunităţii lucrează în străinătate cu contracte de muncă mai mult sau mai puţin sezoniere. Noi, prin centrele de zi, ne constituim într-o alternativă a familiei. Sunt ajutaţi să-şi facă temele, sunt consiliaţi”, spune Romică Magopeţ, primarul din Ibăneşti.
De altfel, inclusiv la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean este implementat un proiect, în parteneriat cu Asociaţia Societatea Naţională ”Spiru Haret”, prin care sunt ajutaţi să înveţe sute de copii cu părinţii plecaţi în străinătate.
”Este vorba despre un grup-ţintă format din 270 de copii. În paralel ne adresăm şi la 200 dintre reprezentanţii legali ai părinţilor. Copiii fac ore de matematică şi informatică cu cinci experţi din cadrul programului. Vor fi şi consiliaţi psihologic pentru a depăşi trauma despărţirii de părinţi”, spune Daniel Botezatu, responsabil de proiect.
Trauma despărţirii
Specialiştii în psihiatrie pediatrică spun că despărţirea de părinţi poate lăsa traume adânci copiilor. În special este vorba despre tulburări de anxietate, depresie şi tendinţe suicidale. În 2018, un adolescent de 17 ani, din Draxini, judeţul Botoşani, s-a sinucis de dorul părinţilor plecaţi în străinătate.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Reflectorul de Sud