EXCLUSIV De ce nu scăpăm prea curând de vizele pentru SUA. Explicaţiile unui specialist în imigrare

Ridicarea sistemului de vize pentru SUA în cazul cetăţenilor români reprezintă un vis la peste 30 de ani de la Revoluţie, cu atât mai mult cu cât pentru cetăţenii mai multor ţări est-europene nu mai există astfel de oprelişti. Aşa cum se ştie, vizele pentru SUA, sunt menţinute din cauza ratei mari de refuz. Totuşi, au existat în ultimii ani o serie de discuţii, iar unii oficiali americani au promis că se va face o excepţie pentru România în aşa fel încât vizele ar putea fi ridicate. În realitate, şansele ca acest lucru să se întâmple în viitorul apropiat sunt practic nule, din motive obiective.

Românca Dana Bucin e avocat specializat în imigrări în SUA şi a fost declarată cel mai bun avocat al anului 2019 în statul Connecticut. Ea este şi consul onorific al României în Connecticut şi a avut mii de cazuri complicate de rezolvat, salvând mii de străini de la deportare, inclusiv români. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Dana Bucin a explicat de ce nu se va face excepţie în cazul României şi ce de făcut pentru a ajunge totuşi într-un orizont de timp rezonabil să circulăm fără vize în SUA. 

Adevărul: Românii continuă să aibă nevoie de vize în SUA, în timp ce alţi europeni, de exemplu vecinii noştri maghiari, nu au nevoie. Când ar putea şi românii să scape de vize?

Dana Bucin: Atâta timp cât rata de refuz a vizelor pentru cetăţenii români depăşeşte 3%, nu putem spera. Dacă nu mă înşel, rata de refuz a depăşit 10% în ultimul an, în prezent e 10,14%. Aş spune că nu există altă cale decât prin autoresponsabilizarea românilor să facă ceea ce trebuie. Altfel spus, cei care ştiu care ştiu că riscă să nu obţină viza să apeleze la avocaţi specializaţi în imigrări sau să renunţe. 

Totuşi, s-a tot vorbit despre o excepţie de la această regulă în cazul României, iar de curând secretarul Departamentului de Securitate Internă a SUA, Alejandro Mayorkas, a anunţat că se ia în calcul adăugarea ţării noastre în programul Visa Waiver. Vedeţi posibil un asemenea scenariu?

Excepţia de care se vorbeşte trebuie să o împingi  în legislaţie, în Congres, ca să facă o excepţie specific pentru România, ceea ce e foarte greu. Tot ce înseamnă imigrare, trece prin patima asta – toată lumea e emoţională, trece prin amendarea legii de imigrare, care este cea mai grea treabă pe care o poţi cere.

Excepţia se dă ori prin Congres, prin lege nouă, ori prin latura executivă, Departamentul de Securitate Internă, dar am vorbit cu ei acum două săptămâni. Pentru a ne acorda o excepţie, conform legii date de Congres, ei ar trebui să implementeze sistemul de Biometrical Exit Registration System. Adică amprente la ieşirea din SUA. Şi ar trebui să îl implementeze la 97% din aeroporturile americane, însă până acum cred că nu au ajuns nici la 25%.

Şi când s-ar putea întâmpla asta?

Când i-am întrebat care e probabilitatea să o facă până la 97% mi-au zis că până în 2025-2026 nu există nicio şansă. Că e vorba de fonduri, e vorba de muncă multă şi nu e o prioritate internă a lor să implementeze sistemul asta.

De asemenea, şi din cauza faptului că prezintă anumite probleme pentru  cetăţeanul american, căruia nu îi place să fie confundat. Că nu poţi să îţi dai seama cine e cetăţean şi cine nu, sunt anumite privacy concerns, că şi cetăţenii s-ar putea să fie afectaţi de acest Biometrical Exit Registration System, drept pentru care ar fi proteste. Că le afectează libertatea de american, că îi tot ia la amprente şi la poze. Ar obiecta americanul pe baza libertăţilor individuale. Deci nu e o prioritate acum şi dacă ar fi probabil cel mai repede prin 2025 ar fi.

Care sunt greşelile cele mai frecvente pe care le fac românii care vor să ajungă în America şi ce sfaturi aţi avea pentru ei?

Dreptul imigrării american este foarte complicat. 26 de tipuri de viză, peste 20 de tipuri de green-carduri, căi de a te legaliza, drepturi, obligaţii, constituţii. Oamenii nu înţeleg că de aceea se specializează avocaţii pe acest domeniu şi îşi fac singuri actele. Şi le fac prost.

Dana Bucin alături de fostul ambasador al SUA în România, Hans Klemm şi de ambasadorul României în SUA, Andrei Muraru

Majoritatea celor care îşi fac singuri actele le fac prost. Actele nu sunt constituite să fie intuitive pentru utilizator. Sunt constituite să fie uşoare pentru birocratul care se uită la ele. Ori tu, ca utilizator, nu ştii ce vrea birocratul de la răspunsul tău şi pui răspunsuri proaste. Ori nu ştii că există avocat, ori nu apelezi la avocat. E ca şi cum te-ar durea măseaua, în loc să te duci la dentist, te apuci tu să îţi faci ceva la ea şi poate că faci prost. 

Se pare că românul are o mentalitate foarte interesantă. Când auzi de preţurile pe care le iau traficanţii de persoane: 15.000 de dolari pe persoană, Doamne fereşte să le zic eu că îi costă 200 de dolari o consultanţă prin care le fac strategie de viaţă în America. Este ceva în mentalul românesc prin care nu vrei să dai 200 de dolari la un avocat care te povăţuieşte cum să faci pe cale legală, dar vine un şmecher şi zice: „hai, garantez eu că te trec, 15.000 de dolari.” Românul dă 15.000, cumva e mai atractiv. Probabil suntem noi mai obişnuiţi pe sub masă.

Unii vin la avocat cu coada între picioare şi îi costă şi mai mult acum ca să le curat cazul şi să le fac „pardoane”, procese care se fac pentru declaraţii frauduloase. E serioasă treaba. Cel mai bun şi mai ieftin mod de a imigra în SUA este să îţi iei un avocat de imigrare bun în mod preventiv. Nu când ai dat de belea.

Apoi, dacă vrei să te duci să lucrezi sau să imigrezi, nu aplica la viza de vizitator, ci la alt tip de viză. Şi vedem la ce fel de viză e cel mai bine. Dacă vrei să vii că turist, o altă treabă este: ai şansă? Că sunt alţi oameni care nu au şansa să obţină chit că îşi doresc. 

Care ar fi portretul românului cu şanse minime sau chiar deloc să primească viză?

În primul rând sunt şomerii. Ei nu vor obţine o viză. Şi mă gândesc şi la cei tineri şi necăsătoriţi. Şomer tânăr şi necăsătorit? Nu ai nicio şansă. În schimb, ai contract de muncă? Perfect. Eşti căsătorit? Asta denotă dorinţa de a reveni în ţară. Dacă eşti necăsătorit, eşti liber să imigrezi şi atunci asta naşte suspiciuni.

Dacă nu ai nicio legătură cu România, nu eşti nici înrolat la o universitate, nu eşti nici angajat cu carte de muncă, nu ai nici proprietăţi pe numele tău, nu ai nici familie – soţie, soţ, copii – atunci tu prezinţi un risc foarte mare de imigrare şi te vor refuza. Poate că ar trebui să te mai gândeşti înainte să aplici, pentru că strici statistica. Dacă totuşi vrei tu neapărat să vii, mai bine gândeşte-te să o faci cu un avocat, măcar să reuşeşti, să nu strici statistica degeaba.