Explicația pentru care pungile de chipsuri sunt pe jumătate goale. Puțini au luat în considerare acest aspect

La fiecare întâlnire cu prietenii, în fața TV-ului sau în timpul oricărui meci de fotbal, românilor le place să consume chipsuri. Gustarea, deloc sănătoasă dacă îi întrebăm pe nutriționiști, este extrem de apreciată datorită gustului savuros și texturii crocante. Deși mulți dintre noi obișnuim să le consumăm, puțini cunosc un aspect important despre ele și anume explicația pentru care pungile de chipsuri sunt pe jumătate goale.

Motivul pentru care pungile de chipsuri sunt pe jumătate goale

Pentru că din când în când ne place să ne răsfățăm cu o pungă de chipsuri, aceasta este gustarea pe care mulți o aleg atunci când își petrec timpul liber. Însă de fiecare dată când deschidem ambalajul acestora descoperim că pungile de chipsuri sunt pe jumătate goale. Deși ne grăbim să tragem concluzia că suntem păcăliți de producători, motivul ascunde o explicație cât se poate de logică. Spațiul gol din punga de chipsuri este lăsat special astfel pentru că astfel se protejează marfa.

Practic, atunci când pungile de chipsuri sunt manipulate, înainte de a ajunge pe rafturile magazinelor, riscă să sfărâme conținutul. Pentru a evita acest aspect și pentru a putea fi depozitate și în spații înguste, ambalajele sunt umplute doar pe jumătate. De asemenea, un alt aspect neașteptat este legat de cazul din interiorul pungilor. Ambalajele sunt umplute cu azot, iar această decizie are, de asemenea, un motiv întemeiat. Pentru că oxigenul ar fi afectat conținutul, modificând aspectul cartofilor, producătorii umplu pungile cu azot, care de altfel se găsește în proporție de 78% în atmosfera planetei noastre. Mai mult, azotul ajută alimentele să rămână proaspete.

Chipsurile, gustarea preferată a tuturor
Chipsurile, gustarea preferată a tuturor

Chipsurile, o gustare care a unit mai multe culturi

În ciuda faptului că chipsurile reprezintă o gustare considerată modernă, o rețetă similară cu cea de astăzi apare în cartea de bucate ”The Cook’s Oracle” a lui William Kitchiner, în anul 1817. Cartofii prăjiți felii și așchii erau menționați în ediția din anul 1822, unde se recomanda să ”cojiți cartofii mari, tăiați-i în așchii rotunde sau așa cum ați face cu o lămâie; uscați-i bine într-o cârpă curată și prăjiți-i în untură sau ulei”. De asemenea, și britanicii din 1825 vorbeau despre chipsurile realizate în bucătăria franceză. Acestea erau denumite ”Pommes de Terre frites”.

Pregătirea chipsurilor franțuzești este puțin diferită de cea din bucătăria americană. Feliile subțiri de cartofi erau prăjite în ”unt clarifiat sau untură de gâscă”. De asemenea, o serie de rețete vechi pentru chipsuri de cartofi se găsesc în cartea ”Virginia House-Wife (1824) a lui Mary Randolph” și în cartea ”N.K.M. Lee’s Cook’s Own Book” din 1832. Acestea amintesc în primul rând de William Kitchiner. Astfel, putem obseva că gustarea care are la bază cartofii feliați și prăjiți era apreciată încă din vremuri trecute, menționată de mai multe culturi gastronomice.

Read More
Reflectorul de Sud

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.