Biblioteca Judeteana I.A. Bassarabescu
„ITINERARIILE UNEI VIEȚI: E.M. CIORAN; APOCALIPSA DUPĂ CIORAN”, autor Gabriel Liiceanu
„Adevărul e că am făcut totul ca să provoc judecăți false, ingenioase, și, ce-i drept, seducătoare, totuși false. Oamenii poartă de obicei o mască pentru a părea mai mari decât sunt; eu – ca să par mai mic.” (Emil Cioran către Gabriel Liiceanu, cel care a realizat singurul interviu românesc filmat cu Emil Cioran, interviu concretizat în apariția cărții „Itinerariile unei vieți: E.M. Cioran/…Apocalipsa după Cioran”, Editura Humanitas, 2011).
„[…] viziunea mea despre viață o găsiți și în budism care, după părerea mea, este religia cea mai profundă. Desigur, sunt prea incoerent ca să mă reclam dintr-o religie, însă, formulat astfel, fondul viziunii mele este același ca acolo. În acei doi sau trei ani de zile cât a durat teribila epocă de insomnii, am fost contaminat de negație și s-a declanșat în mine orgoliul de care v-am vorbit. Revendicarea lucidității, certitudinea inconsistenței, conștiința iluziei care domină viețile celorlalți – mi se trag, toate, din experiența insomniei trăită ca experiență capitală. Când m-am lăsat de filozofie, ca să spun așa, conștiința a fost problema care m-a intrigat cel mai mult. Și ideea că conștiința este o fatalitate a devenit obsesia mea. Interesul meu pentru filozofie a început cu această interogație și a sfârșit tot așa. Asta a fost problema esențială. Omul, în fond, este o ființă care veghează. Și insomnia este pedeapsa acestui instinct filozofic …[…]”
„[…] A existat tot timpul în mine un apel religios, de fapt mistic, nu religios. Îmi e imposibil să cred, dar în același timp mi-e imposibil să nu mă gândesc la credință. Tot timpul a existat în mine o tentație profundă de a crede, dar negația a fost mai mare decât orice. Am un fel de plăcere negativă și perversă a refuzului. M-am mișcat tot timpul între nevoia de credință și imposibilitatea de a crede. Din cauza asta m-au interesat atât de mult ființele religioase, sfinții, cei care având tentația au mers până la capăt. Eu a trebuit să mă resemnez, pentru că la urma urmei nu sunt făcut să cred. Temperamentul meu este de așa natură încât negația în mine a fost întotdeauna mai mare decât afirmația. Latura mea demonică, dacă vreți. Din cauza asta nu am putut niciodată să cred profund în ceva. Aș fi vrut, dar nu s-a putut. Și totuși …[…]”
Extrase din „Itinerariile unei vieți: E.M. Cioran/Apocalipsa după Cioran” (Editura Humanitas, 2011, pag. 101-102; 130-131)
https://youtu.be/P2T1sTW_DTY
youtube.com
Apocalipsa dupa Cioran (selectie)