Se apropie Crăciunul așa că în mod oficial în România s-a deschis sezonul de vizionat Singur acasă. Mai mult, după o așteptare de 24 de ani (sau 9, depinde pe cine întrebi) avem oficial un nou film Home Alone. Însă merită cel mai nou Singur acasă, al șaselea după unele socoteli, văzut? Uite o recenzie fără menajamente pentru ultimul titlu al francizei, denumit oficial Home Sweet Home Alone.
Pentru început, unele clarificări: Vorbim de Singur acasă 6, denumirea sub care a fost lansat în România, sau de un al patrulea Home Alone, așa cum îl privesc unii fani? Depinde pe cine întrebi. Personal mi s-a părut neinspirat modul în care a fost lansat în România, ținând cont că denumirea oficială a filmului e Home Sweet Home Alone.
De ce atâta tevatură legată de asta?
Mică istorie a Home Alone
Primele două filme, cele din 1990 și 1992 cu Macaulay Culkin, Joe Pesci și Daniel Stern în rolurile principale, sunt considerate „canonul” francizei de toți fanii.
Apoi am avut Singur acasă 3, în care personajul principal Kevin McCallister a fost înlocuit cu Alex Pruitt. Lansat 5 ani mai târziu, Home Alone 3 a fost considerat o uriașă dezamăgire atât de critici cât și de numeroși fani. Totuși, la box office a reușit să profite de pe numele primelor două filme, obținând încasări de aproape 80 de milioane de dolari la un buget de doar 32.
Treacă, meargă. Dar marea controversă e legată de următoarele două filme ale francizei: Home Alone 4: Taking Back the House (Singur acasă 4 în România) și Home Alone: The Holiday Heist (Singur acasă 5, la noi). Lansate în 2002, respectiv 2012, acestea au fost „filme de televiziune”, adică produse specific pentru a fi difuzate la televizor, nu în cinematografe.
Bun, dar noi în Româna le-am văzut la TV, așa că unde e problema? Trecând peste faptul că ele au fost produse pentru o anumită televiziune din State (ABC, în cazul de față) și noi le-am cumpărat apoi la mâna a treia, afară e arhicunoscut faptul că filmele de televiziune sunt producții slabe cu buget redus pe care producătorii nici nu le-ar putea vinde în cinematografe.
Altfel zis, e un șmen al producătorilor americani de a mai mulge niște bani de pe numele unei francize îndrăgite fără a respecta valori de producție de bază, ca să n-o zic chiar pe șleau că de pe urma realizării unor filme penibile. Un alt exemplu în acest sens e și franciza American Pie, care are 4 filme „canon” și alte 5 făcute de umplutură, doar că lansate direct pentru DVD, nu TV.
Așa da (FOTO: LMK / Landmark / Profimedia Images)
Ce aduce nou „Singur acasă 6”?
Nu ți-am împuiat capul cu istoria Home Alone doar de dragul grafomaniei, ci ca să fie clar de ce Singur acasă 6 e o dezamăgire atât de mare: ca valori de producție el s-ar fi vrut succesorul Home Alone 3 dar ca rezultat final s-a dovedit urmașul filmelor lansate pentru un public limitat din SUA.
Totuși, Sweet Home Alone sau Singur acasă 6, să-i zicem și așa de dragul marketingului mioritic, vine cu câteva lucruri noi.
În primul rând avem un nou protagonist, după cum era de așteptat, în persoana actorului britanic Archie Yates care îl joacă pe Max Mercer, mezinul familiei. Pentru prima dată protagonistul din Singur acasă e cu accent britanic ceea ce ar fi putut fi interesant dacă dialogul dintre el și mama sa, de asemenea britanică, nu ar fi fost pe alocuri neinteligibil fără subtitrări.
Din păcate Yates a căzut victimă uneia dintre noutățile pregătite de producătorii Singur acasă 6: protagonistul nu mai e un copil simpatic dar ștrengar ci un răzgâiat care te-ar face să ții cu hoții, dacă rolurile lor nu ar fi scrise atât de prost.
Aici intervine și a doua mare noutate din Home Sweet Home Alone: hoții nu mai sunt niște bandiți cu notorietate (sau chiar de calibru internațional, în Home Alone 3) ci un cuplu de oameni normali forțat de circumstanțe să recurgă la infracționalitate pentru familia lor.
O altă chestie care atrage atenția e că producătorii au încercat să pună accentul pe niște teme sociale: obezitatea în rândul copiilor, drama familiilor care riscă să își piardă locuința din cauza problemelor financiare, pierderea locurilor de muncă din cauza avansului tehnologic.
[embedded content]
Cât de reușit e noul Singur acasă?
Aș zice că deloc. Încă din primele 30 de secunde ale filmului maniera exagerată în care joacă actorii ce intră în scenă frapează prin ridicolul ei. Nu poți decât să te gândești „cine naiba se comportă așa în viața reală?”. Sincer nu îmi amintesc când am văzut ultima dată interpretări atât de jenante, parcă toți actorii au fumat ceva înainte de filmarea scenei și sunt pe altă planetă.
Chestia asta continuă pe tot parcursul filmului dar într-o altă manieră. De exemplu, tranziția în rolulurile de antagoniști ai celor doi soți prezentați în urmă cu doar câteva minute în ipostaza de familia tipică din suburbii e atât de bruscă încât zici că au băut ceva poțiune care i-a transformat din Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana în Prințul Întunecat și mama vitregă din Albă-ca-Zăpada.
Yates face notă discordantă pe alocuri dar rolul lui a fost scris pentru a fi enervant așa că e greu de empatizat cu el. Plus că și liniile sale de dialog au fost la fel de prost scrise ca și pentru restul actorilor.
Glumele sau replicile care se vor glume intră în mare parte (și în cel mai fericit caz) la categoria „cringe” și se chinuie tot filmul să îți fure un zâmbet măcar. Chestiile pe care le pățesc antagoniștii și majoritatea capcanelor sunt fie reciclate din anterioarele titluri ale francizei, fie groaznic de previzibile (deși filmul devine ceva mai tolerabil în ultima sa jumătate de oră).
În ceea ce privește temele sociale pe care vrea producătorii au încercat să le introducă, ele cam cad în cap. În primul rând sunt superficial abordate, ceea ce nu e neapărat de condamnat într-un film care se vrea totuși o comedie de Crăciun. Dar atunci pentru ce să te mai legi de ele în primul rând?
Apoi, ele par groaznic de depășite. Pe partea cu copiii care beau prea mult suc și îs supraponderali era mai de actualitate cea cu statul cu nasul în tablete și dispozitivele electronice. Chiar și pe cea despre care se discută zilele astea, cea a oamenilor cu probleme financiare, au abordat-o din perspectiva IT-istului care își pierde jobul din cauza serviciilor de stocare în cloud. Ce?
Singur Alone 6 pare mai degrabă scris pentru 2011, nu 2021.
Yates e singurul care joacă decent în film (FOTO: Disney+ / 20th Century Fox / AFP / Profimedia Images)
Merită văzut Home Sweet Home Alone?
Aș zice că depinde dar, în cazul în care nu ai tendințe sadomasochiste, nu chiar.
Totuși, el ar putea deveni obligatoriu pentru studenții de la actorie/regie de film drept exemplu de „cum să nu”. O altă categorie în rândul căruia ar putea face furori sunt cineaștii pasionați de filmele incredibil de proaste, o nișă care are suficient aderenți în jurul lumii.
Lansat pe 12 noiembrie el poate fi văzut pe platforma de streaming a Disney, deci doar cu VPN sau în cinematografe în România (sau pe platformele „alternative” de la noi). Niciuna din variante nu merită efortul.
La o lună și ceva de la lansare, Home Sweet Home Alone are un rating de 3,6/10 pe IMDB, de 35 din 100 pe Metacritic și de 16% pe Rotten Tomatoes.
Reflectorul de Sud