Date fiind forma şi modul cum a fost lucrat toporul, se presupune că acesta i-a aparţinut unui mare şef de trib sau unei persoane de vază.
Regretatul profesor Ion Nania, în monografia sa „Mozăceni, o veche aşezare din fosta ţară Vlaşca”, menţionează că descoperirea, pe Valea Mozacului, a unui toporaş cu gaură pentru introducerea cozii, lucrat din gresie dură, pe care sunt săpate trei cuvinte latine „SVI MI PIE” (în traducere: „Pentru mine, cu evlavie”), ar fi „un document mai valoros decât Columna lui Traian”, argumentând că “acest obiect este unicat pentru întreaga arheologie, întrucât arată clar că literele alfabetului getic timpuriu sunt mai “evoluate” decât cele etrusce şi latine, iar citirea se face de la stânga la dreapta, ca şi azi, ceea ce s-a impus la toate popoarele care foloseau alfabetul zis latin, de fapt, alfabetul getic”.
După aprecierea profesorului Nania, toporul ar fi putut reprezenta “certificatul de naştere al romanităţii: geţii timpurii constituiau parte din această romanitate”.
Dragoş Măndescu, directorul Direcţiei Muzeografie-Patrimoniu din cadrul Muzeului Judeţean Argeş, spune că toporul descoperit acum peste cinci decenii a fost în colecţia personală a profesorului Ion Nania: „L-am văzut şi eu acum mai mulţi ani. Însă acum nu se mai ştie nimic de acel topor, a dispărut după decesul profesorului Ion Nania”.
Dragoş Măndescu consideră că acel topor nu este în nici un caz geto-dacic, deoarece „moda lor se terminase de mult. Iar dacii aveau alte materiale. Acel topor datează undeva din perioada 3000-2000 înainte de Hristos, nu s-au făcut cercetări amănunţite în acest sens. Toporul datează cu mult înainte de daci. Însă forma comună a piesei şi lipsa informaţiilor legate de contextul arheologic îngreunează o determinare mai exactă. Oricum, toporul nu are nimic de a face cu dacii. În epoca fierului aceste piese rudimentare erau demult apuse. Între Gumelniţa şi daci stau, totuşi, patru milenii şi jumătate”.
Zona în care a fost găsit, una bogată în descoperiri arheologice
Valea Mozacului, zona unde a fost descoperit misteriosul topor, este una foarte bogată în descoperiri arheologice.
„Valea Mozacului este o zonă unde s-au făcut descoperiri arheologice din neoliticul timpuriu până târziu în epoca romană. Este o zonă cu densitate mare de descoperiri. Valoroase piese arheologice au fost descoperite în şantierele arheologice pe văile râurilor Mozacu şi Dâmbovnic. Piesele datează de la cumpăna mileniilor V-IV BC şi provin din aşezări de tip tell, definitorii pentru cultura Gumelniţa. Aceste piese „argeşene”, clasate în patrimoniul cultural naţional la categoria juridică Tezaur, stau mărturie pentru înaltul nivel de civilizaţie atins de comunităţile preistorice gumelniţene de la finalul epocii pietrei. De exemplu, topoarele de la Teiu şi de la Glavacioc, însemne de rang, piese de prestigiu, sunt dovada stăpânirii unei desăvârşite metalurgii a cuprului. Brăţara din valva de scoică Spondylus, originară din mările calde (Mediterana), indică existenţa unor schimburi la distanţă. Cred că aceasta a fost perioada punctului de maxim atins vreodată pe scara civilizatiei de arealul de care sunteţi interesat. Mai mult, cred că tot atunci, aşadar în urmă cu şase milenii, această zonă a atins punctul de maxim în ceea ce priveşte populaţia – am în vedere densitatea aşezărilor (siturile culturii Gumelniţa predomină în peisajul arheologic al zonei Dâmbovnic-Mozacu), pentru că necropolele nu sunt cunoscute”, spune directorul Dragoş Măndescu.
Două obiective din comuna Mozăceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din judeţul Argeş ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice: aşezarea din eneolitic aparţinând culturii Gumelniţa, aflată „la Măgura”, la circa 500 m nord de satul Ziduri şi ruinele bisericii medievale din Ziduri, aflată la nord de sat.
Din datele cunoscute până acum, valea pârâului Mozacu a fost locul în care au existat cele mai multe aşezări umane din preistorie şi până în Evul Mediu. Zona reprezintă un adevărat miracol în ceea ce priveşte locuirea umană de-a lungul timpurilor, prin cele 116 vetre arheologice.
Tot aici a mai fost găsit un cuţit, făcut dintr-o piatră cenuşie, dură, lung de 12,4 cm, folosit de vânătorii preistorici la jupuirea animalelor ucise. Nu departe de cuţit, profesorul Ion Nania a mai scos din pământ un fel de bilă de piatră şlefuită, cu un diametru de 6,8 cm, cu un brâu încrustat de jur împrejur, folosită probabil ca greutate la plasele de pescuit.
Vă mai recomandăm şi:
Read More
Reflectorul de Sud