Întrebare: – Ați primit răspunsul americanilor la propunerilor Rusiei privind garanțiile de securitate. Ce cuprinde? Care este reacția? Anthony Blinken (Secretarul de Stat al SUA, n.r.) a declarat că ei nu vor ca materialul transmis să fie dat publicității. Ce a decis partea rusă?
Serghei Lavrov: – Cred că în cel mai scurt timp, conținutul răspunsului va deveni cunoscut opiniei publice. După cum ne-au spus colegii americani (chiar dacă preferă ca documentul să rămână pentru dialogul diplomatic confidențial), el a fost convenit cu toți aliații Statelor Unite și cu partea ucraineană. Nu există nici un fel de îndoială că, în viitorul imediat, se vor produce o ”scurgere”?
În ceea ce privește conținutul documentului. Acolo există o reacție ce ne permite să sperăm că va începe o discuție serioasă, dar pe teme secundare. La principala problemă nu există o reacție pozitivă în acest document. Principala problemă este poziția noastră clară privind inadmisibilitatea extinderii pe mai departe a NATO spre Est și amplasarea de arme de atac ce pot amenința teritoriul Federației Ruse. Această poziție nu a apărut din senin. După cum știți chestiunea neextinderii sau a extinderii NATO (cum vrea și cum dorește fiecare) este una veche. La începutul anilor ’90, în 1990, când Germania se reunifica și se rezolvau problemele legate de securitatea europeană, ne-au promis, au jurat să nu extindă NATO nici cu un centimetru mai la est de Oder. Aceste aspecte sunt bine cunoscute, expuse în multe dintre memoriile unor personalități din Marea Britanie, Statele Unite și Germania. Acum însă, când această temă a început să fie deosebit de acut discutată, la început ni s-a spus că asigurările date au fost verbale. După care, când le-am arătat memoriile, partenerii noștri occidentali s-au legat de faptul că nu era ceva foarte serios, că au fost greșit înțeleși. Și au început, dar nu ca niște ”adulți”, să explice linia lor de extindere neîngrădită a Alianței.
Acum, când noi prezentăm promisiuni nu verbale, ci documente scrise, semnate de liderii tuturor țărilor care fac parte din OSCE, inclusiv de președintele Statelor Unite (Declarația de la Istanbul, din 1999, Declarația de la Astana, din 2010), partenerii noștri occidentali trebuie să iasă dintr-o situație mult mai serioasă. La ce mă refer: la faptul că în ambele documente scrie că noi toți suntem legați de principiul indivizibilității securității și ne obligăm să îl respectăm cu sfințenie. Acest principiu este foarte limpede formulat. Are două abordări principale interconectate. Primul: se recunoșate dreptul fiecărui stat de a-și alege liber alianțele militare. Al doilea: obligația fiecărui stat de a nu-și consolida propria securitate pe seama securității altora. Cu alte cuvinte – dreptul de a-și alege aliații este clar condiționat de necesitatea de a ține cont de interesele de securitate ale oricărui alt stat OSCE, inclusiv ale Federației Ruse.
Ilustrativ este faptul că, acum, când colegii noștri occidentali reacționează la propunerile noastre de a ajunge la un acord privind garanții juridice cu caracter obligatoriu în spațiul euroatlantic, ei mereu îndeamnă la respectarea principiilor convenite referitoare la arhitectura de securitate din spațiul euroatlantic. Și imediat declară: acest lucru înseamnă că NATO are dreptul de a se extinde, nimeni nu are dreptul să interzică țărilor Alianței să analizeze solicitările oricărei alte țări. Principiul, conform căruia propria securitate nu poate fi întărită pe seama securității altora este trecută sub tăcere în mod deliberat. Nici Declarația de la Istanbul, nici Declarația de la Astana nu sunt menționate de partenerii noștri occidentali în discuțiile privind securitatea europeană, în curs de desfășurare acum. Toate sunt cu sârguinciozitate evitate. Noi nu putem accepta o asemenea situație. Dacă despre anii 1990 ni s-a explicat că nu au existat angajamente scrise privind neextinderea NATO, acum aceste angajamente scrise noi le avem. Ele au fost confirmate în cadrul OCSE și nu o dată, inclusiv la cel mai înalt nivel. Acum vom pune principalul accent pe clarificarea acestei poziții perfide a colegilor noștri occidentali.
La Geneva, când noi cu A. Blinken am purtat negocieri, am întrebat când vor putea să-și explice poziția, conform căreia angajamentele adoptate în cadrul OSCE sunt privite exclusiv ca un ”meniu”. De unde ei aleg doar ceea ce este ”gustos” pentru ei. Ceea ce s-au angajat să facă din punctul de vedere al intereselor altora, ei încearcă să ignore și să nu vorbească. A. Blinken nu a răspuns nimic la această întrebare, a ridicat din umeri. Și atât. L-am avertizat, ca și alți colegi de-ai noștri, că în cel mai scurt timp vom trimite o solicitare oficială de a explica de ce ei elimină dintre propriile lor angajamente doar un punct, iar condițiile de respectare a acestui punct îndrăgit de ei încearcă să-l ignore. Va fi o solicitare oficială adresată tuturor țărilor ai căror lideri au semnat Declarațiile de la Istanbul și Astana. Sper că, în acest caz, nu va fi nevoie de prea mult timp pentru a explica de ce Occidentul ocupă tocmai o astfel de poziție.
În rest, studiem răspunsul primit de la americani. După cum a spus însuși A. Blinken, textul a fost convenit cu ucrainenii și cu alte state occidentale, aliate ale SUA. În același timp, am primit răspuns și pe linia Alianței Nord-Atlantice, de la Secretarul general, Jens Stoltenberg. Analizăm ambele documente la pachet, ținând cont de faptul că ele sunt reacție la proiectele de tratat și de acord, prezentate de noi în decembrie 2021. După o aprobare interdepartamentală, vom raporta președintelui Vladimir Putin. El va hotărî pașii pe care îi vom face mai departe.