Spitalul Giurgiu, între epuizarea medicilor și așteptarea pacienților. Soluția salvatoare: un  Centru de Permanență

Înființarea unui Centru de Permanență în Spitalul Județean de Urgență din municipiul Giurgiu este considerată de unii dintre medici o necesitate majoră pentru echilibrarea sistemului local de sănătate, în special pentru a prelua cazurile care nu reprezintă urgențe vitale.

Degrevarea Unității de Primiri Urgențe  (UPU).

În prezent, pacienții din municipiu tind să se prezinte direct la UPU , astfel afecțiuni care ar putea fi tratate de un medic de familie, ar filtra aceste „urgențe minore”, permițând personalului de la UPU să se concentreze pe cazurile critice.

Totodată s-ar putea  proteja în acest fel  și sănătatea protectorilor noștri, în speță medicii. Nu există o statistică oficială centralizată la nivel public care să însumeze numărul total al medicilor din Giurgiu care au suferit de epuizare sau au decedat din cauza stresului, însă cazurile recente, deosebit de grave, au adus acest subiect în atenția presei naționale.

Cazul doctorului Bogdan Vîlsan

În noiembrie 2023, coordonatorul Unității de Primiri Urgențe (UPU) din cadrul Spitalului Județean de Urgență Giurgiu, Bogdan Vîlsan  a suferit un accident vascular cerebral (AVC) sever, la vârsta de doar 50 de ani, la scurt timp după ieșirea dintr-o gardă. Acesta s-a recuperat ulterior și s-a întors să trateze pacienți, dar evenimentul a fost atribuit direct stării de oboseală acumulate din cauza deficitului major de personal din această unitate.

Un medic  chirurg, un tânăr de excepție s-a îmbolnăvit la rândul lui, de diabet, din cauza stresului…Și exemplele pot continua,  demonstrând că medicii nu sunt niște ființe supranaturale.

Aceste situații subliniază importanța unui Centru de Permanență, care ar prelua o parte din presiunea imensă de pe medicii din Serviciul de Primiri Urgențe, oferindu-le acestora un program mai echilibrat.

Avantajele unui Centru de Permanență

De asemenea un astfel de Centru  ar diminua timpii de așteptare și de suferință al pacienților, mai ales că majoritatea care merg la UPU Giurgiu sunt încadrați la codurile verde sau albastru (cazuri care nu pun viața în pericol, dar necesită consult medical).

În această situație bolnavii  așteaptă adesea ore întregi deoarece urgențele majore au prioritate. La centrul de permanență, acești pacienții ar fi consultați aproape imediat. Pacientul nu mai este nevoit să stea în același spațiu cu cazurile grave (infarct, traume, accidente), reducând stresul psihic și riscul de infecții nosokomiale (spitalicești).

Dacă un pacient are nevoie de un tratament injectabil prescris de medicul de familie, care trebuie administrat seara sau în weekend, centrul de permanență  ar putea asigura acest serviciu gratuit. În cazul în care un bolnav rămâne fără medicația esențială în weekend, medicii din centrul de permanență pot elibera rețete compensate/gratuite pentru a acoperi perioada,  până la deschiderea cabinetului titular.

Multe apeluri la 112 sunt efectuate în cazuri ce pot fi rezolvate de un medic de familie. Centrul de permanență ar putea astfel prelua aceste solicitări, lăsând ambulanțele libere pentru intervenții critice ( AVC, accidente).

Nu ne putem erija nici în purtătorii de cuvânt ai medicilor de familie, probabil opiniile  vor fi nuanțate. Medicii de familie ar putea opina că un centru de permanență este vital pentru Giurgiu, dar cu condiția ca acesta să fie organizat astfel încât să nu devină „o altă formă de epuizare”, ci un serviciu de sprijin real.  Și ar mai fi necesar ceva: Tariful orar să fie motivant și plătit fără întârzieri de către CJAS.

Aglomerația cronică și efectul de domino

Pe termen lung, aglomerația cronică de pe holul Unității de Primiri Urgențe (UPU) Giurgiu nu afectează doar confortul pacienților, ci generează un efect de domino periculos pentru întreg sistemul local de sănătate. Medicii epuizați, care lucrează sub presiune constantă și văd zeci de pacienți pe gardă, au un risc mult mai mare de a trece cu vederea detalii subtile, dar critice ale bolnavilor.

 Medicii tineri vor evita să vină la Giurgiu, iar cei existenți vor căuta posturi în clinici private sau în orașe unde volumul de muncă este gestionabil. Medicii cu experiență, aflați la limita epuizării (cum au fost cazurile de AVC menționate), pot alege să se pensioneze mai repede pentru a-și salva viața, lăsând spitalul fără specialiști. O să spuneți că toate acestea sunt doar ipoteze. Cei cu care am stat de vorbă și cazurile de care aminteam anterior dovedesc însă că este vorba despre o realitate ce nu poate fi pusă la îndoială.

Nu trebuie să ajungem în situația extremă ca cetățenii să perceapă spitalul ca pe un loc „unde mergi să mori la coadă”, lucru  ce îi va face tot mai temători, tentați să amâne prezentarea la medic,  până când afecțiunile lor vor deveni din ce în ce mai grave, unele în stadii terminale,  greu de tratat.

Fără un „filtru” precum un Centru de Permanență, UPU Giurgiu riscă să devină un sistem capabil  doar de a gestiona crize, punând în pericol viața ambelor părți: și a celui care primește ajutor (bolnavul), cât și a celui care îl oferă (medicul).