Cum ar fi fost să conducem mașinile pe timp de ploaie sau ninsoare cu parbrizul complet acoperit? Imposibil, dacă ținem la siguranța noastră și a celor din jurul nostru. Puțini știu, însă, că ștergătorul de parbriz a fost inventat de o femeie. Povestea este fabuloasă: cum i-a venit ideea și de ce au refuzat-o toate firmele producătoare.
Ștergătorul de parbriz a fost inventat de o femeie
La începutul secolului al XX-lea, o Marie era pe cale să revoluționeze industia auto. Ștergătorul de parbriz a fost inventat de o femeie, după o călătorie desprinsă parcă dintr-un vis urât. Să ne întoarcem puțin în 1903. Mary Anderson, una dintre cele mai bogate femei de la acea vreme, născută în Alabama, cu afaceri imobiliare, proprietară a unei ferme de bovine, a unei podgorii în California și proaspăta moștenitoare a unei averi impresionante, după moarte mătușii sale, avea câteva probleme de rezolvat în New York. Ea și șoferul său se urcă în mașină și pornesc la drum.
A fost o călătorie pe care n-a putut s-o uite niciodată. După câteva minute, ploaia s-a transformat în lapoviță și ninsoare. Cu toate că nu erau mașini multe de soșea, se circula infernal. O dată la câteva minute, șoferul trebuia să tragă pe dreapta, să iasă afară și să îndepărteze zăpada strânsă pe parbriz, din pricina căreia abia mai putea să vadă drumul. Când reușea, își scotea, pur și simplu, capul și unul dintre brațe pe geam, ca s-o curețe. Viteza redusă cu care erau forțați să meargă plus opririle dese au crescut semnificativ durata călătoriei.
Câteva zile mai târziu, după ce se întorsese deja acasă, în Alabama, Mary tot nu putea să își scoată din gând imaginea șoferului care se lupta cu zăpada de pe parbriz. Ușor, ușor, o idee a început să i se contureze. Femeia s-a dus în birou, a luat un teanc de hârtii, câteva instrumente de scris și desenat și a început să schițeze. Rezultatul? Un sistem ce, credea ea, avea să revoluționeze industria automobilelor. După ce a pus la punct până și cele mai mici detalii, Mary Anderson s-a dus cu desenele ei la un atelier ce a ajutat-o să construiască prototipul invenției sale. Era vorba despre o lamelă de cauciuc fixată pe un mâner de lemn pe care șoferul l-ar fi putut roti stânga – dreapta stând la volan. După ce totul a fost gata, și-a făcut dosarul și a mers să depună cerere pentru obținerea unui patent al sistemului inventat de ea, primind, în scurt timp, certificatul ce avea o valabilitate de 17 ani.
A fost refuzată de toate firmele producătoare
Doar că femeia care îndrăznise să pătrundă într-o lume a bărbaților a fost refuzată fără ezitare. Sistemul ei era unul revoluționar, ce ar fi avut un impact uriaș, sporind siguranța și confortul șoferilor, dar nicio firmă producătoare nu a fost interesată. De fapt, toate refuzurile au fost formulate în aproape aceeași manieră: „Regretăm să vă anunțăm, dar nu considerăm că dispozitivul dumneavoastră ar putea fi de o asemenea valoare comercială încât să preluăm patentul în portofoliul nostru”.
În cele din urmă, adevărata valoare a invenției lui Mary Anderson a fost înțeleasă, doar că era prea târziu pentru ca ea să fie recompensată. După ce au trecut cei 17 ani de valablitate a patentului, conceptul ei a fost preluat și folosit la scară largă în industria auto pentru fabricarea a ceea ce știm astăzi că este ștergătorul de parbriz.
Read More
Reflectorul de Sud