Pățaniile generalului procuror Dan Voinea la Revoluție și după
Hotărârea de condamnare la moarte a lui Ceaușescu nu putea fi pusă în executare decât dacă expira termenul de 10 zile de declarare a apelului, adică după 04 01 1990.
Executarea abuzivă a soților Ceaușescu, fără o hotărâre judecătorească executorie, a fost actul care a marcat compromiterea justiției postrevoluționare.
Este neadevărată și penibilă afirmația procurorului Dan Voinea că hotărârea a devenit executorie după ce „avocații” lui Ceaușescu au refuzat să declare apel.
Dacă Voinea a putut să-l acuze pe Ceaușescu, cine putea să-l împiedice să prevină crima din 25 decembrie 1989?
Dispozițiile Codului de Procedură Penală din anul 1968 în baza cărora a fost judecat și trebuia executat Ceaușescu.
Art. 416.
Hotărârile primei instanţe rămân definitive:
1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;
2. la data expirării termenului de apel:
a) când nu s-a declarat apel în termen;
b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
a) când nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
6. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4.