În zorii evului mediu, Europa traversa una dintre cele mai întunecate perioade ale istoriei sale. Era o epocă a violenţei, a incertitudinii şi mai ales a luptei pentru supravieţuire. După prăbuşirea Imperiului Roman, bătrânul continent se afla la cheremul barbarilor.
Europa era răvăşită de dislocări de populaţii, migraţii, raiduri dar şi de un război crunt pentru resurse, putere şi dominaţie. Nimeni nu era în siguranţă.
Drept dovadă stau şi descoperirile numeroase de forturi de refugiu a populaţiei, pe tot teritoriul Europei, intens locuite mai ales începând cu a doua jumătate a secolului al V lea.
Unul dintre aceste forturi, din Scandinavia, a atras în mod deosebit atenţia arheologilor. Iar cercetările din 2011, au reuşit să scoată la lumină, după 1.500 de ani, mărturia unui cumplit măcel. Practic, era scena intactă, îngheţată parcă în timp, a unui masacru din epoca migraţiilor, care a impresionat prin brutalitate şi mister.
Fortul comorilor
Toată povestea începe în anul 2010 pe marea insulă Oland, în sud-estul Suediei, un ţinut bătut de vânturi, fără prea multă vegetaţie şi înconjurat de plaje nesfârşite. Pe insulă, specialiştii de la Universitatea din Stockholm au identificat mai multe forturi circulare din epoca migraţiilor, adică din perioada 400-550.
Unul dintre acestea, situat chiar pe malul Mării Baltice, la Sandby Borg a atras atenţia în mod deosebit. Se bănuia în special că există gropi care pot ascunde obiecte de valoare, depozitate de oamenii care au locuit în fort acum 1.500 de ani. Tocmai de aceea autorităţile locale au hotărât explorarea zonei cu un detector de metale. La o scurtă plimbare prin zonele de interes ale fortului au fost găsite cinci ascunzători, în pământ, pline cu bijuterii şi obiecte de preţ.
Printre acestea se remarcă, broşe mari de argint, inele, pietre preţioase, şi broşe de mici dimensiuni din metal preţios. Ascunzătorile, sub forma unor gropi, au fost descoperite în câteva case, situate în blocul central de locuinţe al fortului.
Practic, fortul era compus dintr-un zid de incintă circular, iar pe marginea acestuia se aflau majoritatea caselor. În mijloc, însă, era un alt grup de locuinţe, de mai mari dimensiuni, posibil pentru elitele satului sau cu rol administrativ şi religios. În 2011, cercetările au continuat având în vedere bogăţia descoperirilor.
De această dată, în loc de bijuterii arheologii au făcut o descoperire macabră. Peste tot, în interiorul fortului, se aflau schelete umane, cu traume vizibile mai ales în zona capului. Cercetările au continuat şi au scos la lumină, ca dintr-o capsulă a timpului, mărturiile unui masacru cumplit şi misterios.
Copii şi bătrâni ucişi fără milă
Pe zi ce trece, arheologii descopereau tot mai multe schelete complete sau resturi din schelete umane. Erau efectiv împrăştiate peste tot prin fort. Atacatorii au ucis şi apoi au plecat fără să mute cadavrele. Scheletul fiecărui individ a rămas neatins, vreme de 1.500 de ani, exact acolo unde şi-a găsit sfârşitul. Inclusiv prăbuşiţi în vetrele focului.
Oamenii au fost măcelăriţi acolo unde au fost surprinşi, în case sau pe uliţele fortului. Au fost doborâţi cu brutalitate existând urme clare de lovire cu securea, ghioaga sau decapitări. Multe lovituri au venit fie de sus, fie din spate, semn că o parte a celor ucişi au fost efectiv puşi să stea în genunchi şi executaţi.
Nu a fost nimeni iertat, nici măcar copii. Scheletul unui copil de patru a fost descoperit într-una dintre case. Într-o altă locuinţă, un băiat de şapte ani şi-a găsit sfârşitul chiar în tocul uşii. Nu departe de el, o adolescentă a fost decapitată. În alte două locuinţe, doi bărbaţi în vârstă zăceau masacraţi. Unul a căzut într-o vatră, oasele pelvisului fiind arse puternic.
În alte părţi, bucăţi din schelete de copii, bărbaţi în putere dar şi persoane în vârstă au fost descoperite mai peste tot în fort. Au fost descoperite inclusiv schelete complete de miei lăsaţi în ţarcuri.
Un masacru atipic şi misterios
Specialiştii care au cercetat fortul de la Sandby borg spun că nu este vorba despre un atac obişnuit asupra unei aşezări. Cei care au comis cumplitul măcel nu au avut ca intenţie jaful. O mulţime de obiecte preţioase au rămas la locul crimei. Inclusiv ceramică fină, obiecte de fabricaţie romană, animale. Nici măcar nu au săpat să caute tezaurele. Au ucis şi au plecat imediat.
Unii specialişti cred că atacul a avut loc noaptea, şi i-a luat pe toţi pe nepregătite. O parte dintre cei care au încercat să fugă au fost omorâţi pe uliţele fortului. De obicei tradiţia, mai ales în zona germanică, era ca femeile şi copiii să fie cruţaţi şi luaţi ca prizonieri. La Sandby Borg toţi au fost omorâţi.
Pentru unii cercetători suedezi ceea ce s-a întâmplat în acest fort circular de pe insula Oland a fost un act de răzbunare, umilire şi condamnare spirituală. Nu a avut ca motiv jaful. Atacatorii nici nu s-au atins de bunurile lor.
„Caii erau prada preferată a acelor vremuri. Atacatorii însă nu au luat nici caii, nici porcii şi nici mieii. Nu era un raid obişnuit(…) Dacă cineva i-ar fi atacat de pe mare, sătenii din zonele învecinate ar fi venit să-i îngroape, sau măcar le-ar fi luat oile(…) Au fost frământări mari pe insulă şi aici este vorba despre umilinţă dincolo de moarte. Să omori pe cineva este una, dar să-l laşi fără ritual funerar este o adevărată demonstraţie de putere”, mărturiseşte unul dintre cercetători pentru archaeology.org.
Alţi specialişti au încercat să recreeze momentul atacului. Luându-se după seminţele găsite în fort, după vârsta mieilor dar şi alte tipuri de datări pe baza artefactelor descoperite, inclusiv a scheletelor s-a ajuns la concluzia că atacul a avut loc cândva în primăvara anului 480. Într-o noapte, fortul a fost atacat pe neaşteptat iar toţi cei care locuiau în interior au fost omorâţi.
Fortul a fost apoi abandonat şi considerat un loc blestemat. Specialiştii spun că sătenii din Gardby, o localitate învecinată ţin minte că auziseră la bunicii lor că nu era voie să te apropii de ruinele fortului, o legendă locală considerându-l blestemat. Aşa se explică faptul că de 1.500 de ani nimeni nu a intrat în vechea fortificaţie de la Sandby Borg.
O insulă a războiului
Insula Oland deşi pare neprimitoare, a fost locuită cel puţin din epoca bronzului, arată descoperirile arheologice. Mai apoi în primele secole ale erei creştine, pe insula Oland a înflorit comerţul aşezările devenind din ce în ce mai prospere. Prin Marea Baltică şi mai apoi prin rutele comerciale de la limesul roman, locuitorii insulei făceau comerţ acum 2.000 de ani cu Imperiul Roman.
Săpăturile arheologice de pe insula Oland au scos la iveală numeroase artefacte de origine romană, provenite din acest contact al lumii scandinave cu imperiul. Odată cu decăderea Imperiului Roman, mai ales odată cu începutul secolului al V-lea, Oland a devenit casa unor faimoşi războinici aflaţi în serviciul ultimilor împăraţi. Practic, serveau drept mercenari în armatele romane, inclusiv ca şi gărzi de corp.
Drept dovadă stau tezaurele de monede romane de pe Oland, bani primiţi drept soldă sau recompensă pentru faptele de arme. După căderea Imperiului Roman, s-a terminat şi sursa de venit a acestor războinici. Venise o epocă a violenţei şi a supravieţuirii. Majoritatea aşezărilor aveau forturi circulare, ca fel şi Sandby Borg, unde să se retragă în caz de nevoie.
Sunt specialişti care spun că pe insula Oland a început un crunt război de dominaţie între comunităţile de războinici rămase fără activitate şi pradă. Localnicii abandonaseră satele şi trăiau în forturi circulare pentru protecţie şi de frica acestor războinici. Dintr-un motiv necunoscut, cel mai probabil, Sandby Borg a sfârşit atacat şi devastat de un grup de războinici rivali. Nu se ştie însă de ce au aruncat anatema asupra fortului şi mai ales de ce au masacrat toată populaţia.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Read More
Reflectorul de Sud