Viața apare ca o respirație a veșniciei, o formă a conștiinței de sine
printr-un act reflexiv în care ”frica” prefațează înțelepciunea dându-i
sens și rost. Scria undeva Blaga cum că ”viața mea, o clipă de-ar fi fost să fie/Am întrerupt cu ea o veșnicie/Și-am ispășit o veșnicie?”
Sursa: ActiveNews