Doamne, cât iubesc sălciile! Le
ador! Cum foșnesc ele în anotimpuri cu ștaif, cum se unduiesc și se
alintă, cum strigă doruri în frunze tăioase și subțiri, cum se apleacă
și se ridică în balet inedit, indiferent de spectatori știuți și
neștiuți, cum le iese sincronul, zbaterea, nemișcarea.
Sursa: ActiveNews