Mai mult decât orice, Rusia are nevoie de securitate strategică, este convins expertul publicației American Thinker, Abraham H. Miller, profesor de științe politice la Universitatea din Cincinnati. Imaginați-vă ce-ar fi fost dacă Uniunea Sovietică ar fi chemat Mexicul și Guatemala să adere la Pactul de la Varșovia și veți înțelege prin ce trec acum rușii. NATO în Ucraina nu este ceva mai puțin provocator.
În politica internă și externă a Rusiei, geografia este cea care decide aproape totul. Și nu contează cine este la putere – țarul, Stalin, Hrușciov sau Putin. Având în vedere amploarea ei pe globul pământesc, Rusia are nevoie de perspective pe termen lung.
Rusia va avea întotdeauna nevoie, în vest, de un port care nu îngheață niciodată. Cu toate că este bogată în minereuri, ea are nevoie de import de menereuri, deoarece clima rece îngreunează extracția și transportul acestor materii prime.
Rusia trebuie să se hrănească într-un fel sau altul. Iernile ei aspre și lungi au un impact păgubos asupra recoltelor și, spre deosebire de Japonia, ea nu are o economie de export puternică, pentru a compensa acest lucru.
Întotdeauna Ucraina a fost grânarul Rusiei. Mai mult, în condițiile climei ei moderate se extrag mai ușor minereurile de care Rusia are atâta nevoie. În sfârșit, Ucraina este traversată de două mari gazoducte, prin care gazul rusesc ajunge în Europa.
Dar mai mult decât orice, Rusia are nevoie de securitate strategică. În cel de-al Doilea Război mondial, Rusia a pierdut aproape 27 milioane de oameni. Rusia are zone strategice în adâncul teritoriilor ei, dar vastele câmpii de frontieră din vest parcă îi învită pe neprieteni. În memoria Rusiei au rămas intipărite invazia lui Napoleon, războiul ruso-polonez de graniță și cele două conflagrații mondiale.
Temerile strategice ale Rusiei se văd în felul în care ea schimba unilateral granițele Europei de Est după al Doilea Război Mondial. Numai acest lucru și ar trebui să fie un semnal important pentru America și pentru aliații ei europeni.
Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, NATO s-a grăbit să-i primească în rândurile ei pe foștii membri ai Pactului de la Varșovia, cum ar fi Polonia, care avea graniță cu URSS. Chiar dacă Rusia nu ar fi avut temeri strategice, din cauza acestei politici ele ar fi apărut cu siguranță.
Imaginați-vă ce-ar fi fost dacă Uniunea Sovietică ar fi invitat Mexicul și Guatemala să adere la Pactul de la Varșovia și veți înțelege prin ce trec acum rușii.
Rusia vede acum că Ucraina și-a consolidat într-atât legăturile cu Occidentul, încât dorește să adere la NATO. Așa ceva nu va permite nici un lider rus. NATO în Ucraina este o provocare la fel de mare precum Pactul de la Varșovia în Canada.
Iar actuala situație a fost provocată de NATO – prin aroganța și nedorința ei de a recunoște interesele strategice ale Rusiei. Experții americani discută despre dreptul statelor naționale din lumea postbelică de a-și decide singure soarta. Dar unde poate fi citit un asemenea tratat?
Un război, dacă va izbucni, va fi imprevizibil. Germania înțelege acest lucru, la fel cum înțelege și faptul că oricine îl va câștiga, ea va avea mult de pierdut. Nu sunt excluse lupte nici pe pământ german.
De aceea interdicția Germaniei de a transfera arme pe teritoriul ei nu este o trădare, ci gândire rațională. În schimb, trimiterea de trupe americane suplimentare în Europa este o provocare, care nu va împiedica Rusia să intre în coridorul Fulda.
Statele naționale au propriile interese. Ce interese avem noi în Ucraina? Și ce interese are Rusia în Ucraina este clar.
În ultimă instanță, este timpul ca administrația Biden să înceteze să mai tachineze ursul rusesc. Problema ucraineană trebuie să se rezolve pe căi diplomatice – cu recunoașterea nevoilor strategice ale Rusiei.
Sursa Read More