În timpul scurs de la începutul războiului – aproape două săptămâni – cele două state au reuşit să îşi consolideze poziţiile în spaţiul mediatic şi să prezinte propriile versiuni asupra conflictului. În timp ce Rusia numeşte invazia „operaţiune specială de denazificare şi neutralizare” a Ucrainei, în ajutorul poporului, autorităţile ucrainene cer protecţia comunităţii internaţionale în lupta pentru apărarea libertăţii statale şi a drepturilor cetăţenilor.
Guvernul de la Kiev mizează pe o transpunere a realităţii „de la faţa locului”, răspândind în spaţiul public imagini care arată cum civilii ucraineni sunt asupriţi de trupele ruseşti şi se bazează pe promovarea solidarităţii ucrainenilor şi a curajului lor. De cealaltă parte a tranşeelor, Rusia acuză guvernul de la Kiev că ar fi nazist, narcoman, că ar fi reprimat libertatea de gândire, credinţele şi religia cetăţenilor. Autorităţile ruse susţin că fac tot ce pot pentru a asigura siguranţa civililor, încercând astfel să demonteze acuzaţiile Ucrainei conform cărora militarii ruşi ar ucide civilii în mod intenţionat în timpul bombardamentelor.
Mesajele de război, parte a conflictului
Specialistul în comunicare publică Dumitru Borţun a explicat, pentru „Adevărul”, că asistăm la un „PR de război”, o specie aparte a „relaţiilor publice în situaţii de criză”. „De fapt, sub ochii noştri se desfăşoară un război imagologic, în care fiecare parte încearcă să impună propria sa interpretare asupra evenimentelor. Cui să o impună? În primul, rând propriilor combatanţi şi populaţiei din propria ţară, în al doilea rând, combatanţilor inamici şi populaţiei din cealaltă ţară, în al treilea rând, opiniei publice internaţionale, de fapt, diferitelor publicuri – locuitorii ţărilor Uniunii Europene, ai Marii Britanii, Statelor Unite şi Canadei, dar şi celor din ţările asiatice, care civilizaţional nu aparţin paradigmei iudeo-creştine şi nu prea înţeleg ce se petrece în Ucraina”, a transmis Dumitru Borţun, preşedintele Juriului de Onoare al Asociaţiei Române de Relaţii Publice.
Sociologul Alfred Bulai susţine că un conflict militar presupune şi că beligeranţii manipulează informaţia astfel încât să-şi susţină propriile interese. Specialistul remarcă prezenţa mediatică bogată a Ucrainei, menţionând că se datorează susţinerii Occidentului.
„Ucraina nu are decât o singură carte, dramatizarea situaţiei şi sensibilizarea opiniei publice internaţionale. Şi asta merge pe valorile occidentale, unde sunt considerate inadmisibile agresiunile la adresa civililor. (…) Există un ascendent de imagine în acest moment pentru Ucraina indiscutabil pentru simplul motiv că în spate sunt mulţi experţi şi susţinerea Occidentului, care este net superior, mai ales americanii, în materie de imagine. Sigur că strategia Rusiei este diferită, pentru că este în poziţia opusă”, a explicat sociologul, pentru „Adevărul”, precizând că realitatea este foarte complexă. „La nivel de comunicare, există o superioritate a spaţiului occidental, pentru că în realitate nu este vorba de Ucraina, ci de susţinerea evidentă a Uniunii Europene şi a americanilor pentru Ucraina”, a mai adăugat acesta.
Lupta între „eroul” de la Kiev şi „teroristul” de la Kremlin
În peisajul mediatic, lupta se duce şi între liderii celor două state. Din partea Ucrainei, evenimentele războiului sunt relatate din buncăre şi de pe străzi chiar de preşedintele ţării, Volodimir Zelenski. Îmbrăcat în haine militare, liderul de la Kiev este extrem de prezent pe reţelele sociale, încercând să ofere constant relatări despre situaţia conflictului.
Preşedintele rus, însă, este scump la vedere. În cele câteva ieşiri publice pe care le-a avut de la începutul războiului, Vladimir Putin şi-a concentrat discursul pe descurajarea şi pe ameninţarea statelor care ar putea să vină în sprijinul Ucrainei. Faţă de omologul său ucrainean, Putin s-a arătat drept opusul liderului apropiat de omul de rând: ţinută oficială, postură implacabilă, discursuri din birourile oficiale.
Şi aceasta este o tactică, explică specialiştii, interesul publicului fiind întotdeauna mai mare pentru victimă. „Zelenski este cultivat ca erou, evident că are nevoie să apară permanent. Din punctul acesta de vedere, atractivitatea şi interesul publicului este întotdeauna mai mare pentru victimă decât pentru agresor. Şi atunci Zelenski şi experţii din jurul lui susţin această poziţionare care este obligatorie în această situaţie. Pur şi simplu sunt tehnici pe care le foloseşti în astfel de situaţii. Rusia, pe de altă parte, are instrumentul ameninţării şi sigur este mijlocul prin care pune presiune pe spaţiul occidental şi mai ales NATO de a-şi limita intervenţiile”, a transmis sociologul Alfred Bulai.
Dumitru Borţun a subliniat că liderii de la Kiev prezintă lumii o victimă a agresiunii – Ucraina –, ai cărei locuitori participă la apărarea ţării alături de armată. „Ca în toate naraţiunile de acest fel, agresorul e rău, iar agresatul e bun; primul e diabolic, al doilea e neprihănit; primul are de partea sa forţa („dreptul forţei”), al doilea are dreptatea („forţa dreptului”), deci primul va duce un „război nedrept”, pe când celălalt – un „război drept”. Devine aproape apodictic ca liderul ucrainean să apară într-o ţinută lejeră, adică în „costum de cetăţean”, ceea ce îl plasează simbolic în rândurile societăţii civile, alături de poporul care suferă. În aceste condiţii, ar fi fost de-a dreptul ridicol dacă şi-ar fi citit discursul (din fericire, Zelenski este un orator nativ).
De cealaltă parte, naraţiunea se schimbă. Ca orice fostă putere imperială, Rusia nu pune mare preţ pe suveranitatea unui stat naţional, pe care îl percepe ca pe un fel de filială a puterii centrale, o unitate administrativă a imperiului, a cărui denumire de „naţional” nici nu e legitimă”, a explicat Dumitru Borţun.
Rusia, izolată în planul comunicării
Este imperativ ca Volodimir Zelenski să fie prezent în spaţiul public pentru că statul său este atacat, susţine fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu. „Cetăţeni fără vină sunt puşi în situaţia fie de a imigra, fie de a se lupta cu arma în mână, civilii sunt ucişi. Ori, din această perspectivă, comunicarea, chiar cât de dramatică posibil, este absolut necesară pentru încrederea cetăţenilor, pentru a-şi păstra determinarea de a se opune acestei invazii şi pentru a-şi afirma poziţia la nivel internaţional”, a explicat fostul ministru, pentru „Adevărul”.
În ceea ce priveşte Federaţia Rusă, Cristian Diaconescu a declarat că este greu să comunici când eşti izolat pe plan internaţional şi atunci când nu există argumente care să justifice acţiunile întreprinse. „Practic, nu există argumente care să stea alături de ceea ce se întâmplă în această criza generată de Moscova. Dincolo de acest aspect, izolarea internaţională este explicită prin ea însăşi, nu poţi să ai mijloace de comunicare prin care să contracarezi faptul că nu numai statele şi zona politică au hotărât delimitarea de Rusia, inclusiv economic, ci şi zona privată, zona culturală, zona sportivă. Pe acest fundal, e greu sa găseşti argumente prin care sa susţii o intervenţie”, a mai adăugat Diaconescu.
Reflectorul de Sud