Cât de „verde“ este România. Economist: „Ne-am bătut joc de ceea ce majoritatea celorlalte state membre UE iau în serios“

„Pactul de la Glasgow” – adoptat în toamna trecută în cadrul conferinţei ONU privind schimbările climatice, prin care s-a decis reducerea emisiilor globale de metan cu 30% până în 2030 – nu va avea, în pofida intensei sale mediatizări, vreun impact relevant şi nu va determina schimbări concrete. 

Motivul: Avem de a face cu „promisiuni deşarte şi declaraţii politice fară substanţă”, susţine economistul român Sebastian Buhai, cercetător ştiinţific asociat la Swedish Institute for Social Research (SOFI) al Universităţii din Stockholm şi cercetător ştiinţific invitat la Centre pour la Recherche Économique et ses Applications (CEPREMAP) în Paris. 

Aceasta în condiţiile în care, spune specialistul, „impactul schimbărilor climatice este extrem de sever şi acţiuni pentru a contracara acest impact sunt necesare în mod imperativ şi urgent.”     

Spre deosebire de „Pactul de la Glasgow”, există şi pachete de măsuri concrete în direcţia neutralităţii climatice. Astfel de măsuri sunt prevăzute în „Pactul Verde European”, aprobat în 2019 şi completat, în iulie 2021, cu un pachet de măsuri legislative, denumit de Comisia Europeană „Pregătiţi pentru 55”. 

Astfel, UE stabileşte obiective ambiţioase de reducere a emisiilor nete cu cel puţin 55 % până în 2030 comparativ cu 1990 – reducerea cu 55% a emisiilor generate de autoturisme; reducerea cu 50% a emisiilor provenite de la camionete; zero emisii generate de autoturismele noi până în 2035 etc. 

UE şi-a propus să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050.

„Aceste obiective nu mai reprezintă aspiraţii sau ambiţii, ci obligaţii prevăzute în prima Lege europeană a climei care creează noi oportunităţi pentru inovare, investiţii şi  locuri de muncă”, susţine Buhai. 

Cercetătorul arată că dacă România vă fi impactată de măsuri pentru contracararea încălzirii globale/ prevenirea distrugerii mediului înconjurător/ tranziţia către o economie verde în general, aceasta se va întâmpla datorită iniţiativelor în aceasta direcţie la nivel de UE. Astfel, prin „Pregătiţi pentru 55”, România trebuie să-şi reducă cu 12,7% emisiile de gaze cu efect de seră, ceea ce va avea un impact masiv asupra economiei ţării.

Cât de pregătită este România pentru acest „Pact Verde”, cât de aptă este pentru a implementa pachetul de măsuri „Pregătiţi pentru 55”?  „Răspunsul este, din păcate, că nici nu suntem deloc pregătiţi, nici nu prea dorim să ne pregătim, dacă e să privim puţin la ceea ce s-a făcut şi mai ales cum s-a făcut în acest context până acum”, arată Buhai. 

„De fapt, sa spunem lucrurilor pe nume, ce transpare până acum este ca ne-am cam bătut joc de ceea ce Comisia Europeană şi majoritatea celorlalte state membre UE au luat şi iau foarte în serios… Ca mostra, vedeţi aici de exemplu cât de urechiaţi şi luaţi la palme au fost cei care au redactat capitolul privind energia şi clima din Planul National de Redresare şi Rezilienţă al României (PNRR)”, concluzionează specialistul.

El spune că România are una din cele mai mari rate ale intensităţii carbonului în economie, în acelaşi timp fiind o extremă şi în privinţa sărăciei energetice a populaţiei, între ţările membre ale UE.

„La capitolul de mediu suntem “celebri” de mult timp la tot ce ţine de dezinteres în protecţia naturii / ecosistemelor / biodiversităţii, între altele prin exploatarea forestieră ilegală în masă, dar şi prin lipsa de integrare a oricăror strategii ecologice cu cele privind dezvoltarea/ modernizarea agriculturii etc”, susţine specialistul.

Actualmente România are deschise cele mai multe proceduri de „infringement” la nivelul UE pentru distrugerea ariilor protejate, defrişări ilegale, poluarea mediului 1.a.m.d. 

„Aici nu doar că avem de recuperat enorm din decalajele faţă de majoritatea celorlalţi membri UE, dar trebuie întâi de toate să ne oprim din distrus…”, este de părere economistul. 

În ceea ce priveşte energia obţinută din surse regenerabile, Buhau susţine: „Contribuţia României la ţinta UE pentru 2030 este considerabil mai mică (30.7% vs 34%) decât potenţialul ca pondere al acestei energii rezultând din calculul standard efectuat în baza regulamentului uniunii energetice.”

În ceea ce priveşte transporturile, Buhai arată: „Sectorul transporturilor de la noi este sub media europeană la toate aspectele legate de infrastructură şi investiţii. Reţeaua rutieră este cea mai puţin dezvoltata din UE, având în acelaşi timp şi cea mai mica siguranţă rutieră.” 

O altă problemă mare este reforma reţelei feroviare, care este transmisă de la un guvern la altul fără niciun rezultat. „Nu mai e de mirare nici că, de exemplu, în ultimele trei decenii emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi au crescut de fapt în România cu peste 50% şi par să continue în direcţia asta Etc”, detaliază el.

Nu stăm bine nici în privinţa eficienţei energetice: „Luăm doar un exemplu, propunerile de renovare a imobilelor pentru eficienţă/ sustenabilitate energetică (aici inclusiv mult-discutatele, recent în presa noastră, reţele de termoficare) lasă mult de dorit, iar o strategie de renovare pe termen lung lipseşte cu desăvârşire. În plus, know-how-ul şi practica de utilizare eficientă a resurselor în producţie este aproape inexistentă. ”

„Economia circulară este cu mult în urmă în România faţă de majoritatea celorlalte state UE de exemplu, şi un cvasi-dezastru la capitolul managementului deşeurilor (unde cred că e suficient de amintit problemele relativ recente cu evacuarea deşeurilor din Bucureşti sau problema eternă privind deşeurile de la Pata Rât, din Cluj), detaliază economistul. 

Cât despre poluarea aerului, Buhai susţine: „Este atât de gravă în România  – între altele, trei pătrimi din populaţie este expusă în mod continuu la niveluri nocive de poluare a aerului – iar resursele pentru monitorizarea calităţii aerului sunt cvasi-inexistente, încât a ajuns să fie data ca exemplu negativ de către multe organizaţii internaţionale, nu doar de UE“.

Probleme sunt şi în ceea ce priveşte infrastructura de apă potabilă şi calitatea apei în general. „România are una din cele mai scăzute rate de conformitate cu legislaţia UE, având de fapt nevoie de investiţii enorme pur şi simplu pentru a atinge şi menţine conformitatea!”, spune acesta.  

Concluzia lui Sebastian Buhai cu privire la lupta împotrivă încălzirii globale şi tranziţia către economia verde şi decabornizare în general este că „trebuie acţionat la nivel de politici publice prin a impune, în primul rând, o taxă globală pentru carbon şi, în al doilea rând, prin variate subsidii şi investiţii publice pentru cercetare şi dezvoltare în domeniu etc.”

Economistul se pronunţă categoric împotriva scenariilor prin care  băncile centrale vor deveni „verzi” şi se vor ocupa de aceste aspecte, deoarece există riscul apariţiei unor efecte mai puţin anticipate asupra pieţelor financiare.

Citeşte aici în întregime răspunsurile date de Sebastian Buhai la problemele abordate.

Vă mai recomandăm: