Corneliu VLAD
Blocaj total în dialogul ruso-occidental. De fapt, în dialogul ruso-american. Summitul Biden-Putin, două întâlniri ale șefilor diplomației de la Moscova și Washimgton, convorbiri la niveluri imediat subalterne între diplomați și experți, în diferite formate și în câteva capitale și niciun pas, cât de mic înainte, pe temele esențiale.
De ce? Pentru că SUA au o singură cerință pe care o repeta cu obstinație: Rusia să nu invadeze Ucraina. Iar Moscova nu obosește să repete că nu intenționează așa ceva. Ar fi ridicol, dacă n-ar fi prea grav.
Ridicol, între altele, pentru că după ce au susținut că Rusia a masat în apropierea frontierelor cu Ucraina 200 000 de militari, occidentalii au continuat să susțină că ea își concentrează în continuare masiv trupe în zonă, dar când totalizează efectivele, tot ei le estimează la aproximativ 100 000.
Și grav, pentru că escaladarea războiului nervilor a ajuns la paroxism și trebuie mare ingeniozitate politico-diplomatică pentru a dezamorsa încordarea extremă la care s-a ajuns, în așa fel încât niciuna dintre părți să nu fie considerată că a cedat în fața celeilalre.
Devine tot mai clar că impasul se datorează faptului că Washingtonul nu are o strategie și o politică clară în ce privește criza ucraineană. Nu are de gând să primească Ucrainana într-un viitor previzibil în NATO, dar nici nu vrea să se angajeze că renunță la integrarea fostei republici sovietice în Alianță. Formulează amenințări cu măsuri “fară precedent”, e adevărat, nonmilitare, dar cortegiul de sancțiuni aplicate până acum Rusiei a eșuat.
Ce-i de făcut? În fața imobilismului și rigidității părții americane, interlocutorii ruși au început să-i sugereze variante pentru a ieși din fundătură. Ministrul rus de Externre, Serghei Lavrov a spus-o explicit, când a declarat public că speră că întâlnirile sale cu omologul lui american “vor ajuta Washingtonul să pregătească răspunsuri clare la propunerile Moscovei”. De fapt, chiar secretarul de Stat Antony Blinken, în loc să trimită la termenul pe care l-a promis răspuns la cererile Rusiei, a mai cerut o întâlnire cu ministrul Lavrov pentru noi precizări și lămuriri. N-a înțeles sau e o tragere de timp?
Spuneam că Moscova a început să sugereze Washingtonului idei pentru o deblocare onorabilă a negocierilor și depășirea punctului mort în care acestea s-au înțepenit.
Serghei Riabkov, adjunctul ministrului de Externe, de pildă, propune ca Washingtonul să se angajeze unilateral că nu va vota niciodată pentru aderarea Ucrainei și a altor țări la NATO.
Politologul Aleksei Gromîko sugerează un set cuprinzător de propuneri pentru detensionarea situației: statut de neutralitate pentru țările vizate de aderarea la NATO, acorduri privind comunicarea militară, exerciții militare și patrule ale bombardierelor strategice, interzicerea desfășurării unor sisteme de lovitură ale NATO la granița cu Rusia, moratoriu Rusia-NATO privind sistemele INF terestre, atât nucleare cât și convenționale etc.
Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie din Moscova propune un moratoriu pe termen lung asupra primirii de noi membri în NATO, interzicerea desfășurării de rachete cu raza medie de acțiune și alte arme ofensive printr-un acord interguvernamental Rusia-SUA, precum și masuri de consolidare a încrederii pe flancul estic al NATO. Reformularea securității în Europa, spune el, trebuie privită “ca o relație contractuală între cei doi actori strategici principali: Rusia și SUA/NATO”.
Oricum, ceva trebuie făcut, și cât mai repede, pentru că, se apreciază într-un comentariu al CNN, “escaladarea războiului psihologic dintre SUA și Rusia pe tema Ucrainei se apropie cu pași repezi de un punct în care ieșirea pașnică dintr-o criză cu ramificații ample ar putea fi imposibilă”.
Într-o notă mai puțin dramatică, dar în mod ferm, oamenii politici și politologii de la Moscova insistă pentru începerea neîntârziată a procesului de dezamorsare temeinică a crizei.