Cum luptă forţele aeriene ucrainene împotriva avioanelor ruseşti, deşi sunt mult inferioare acestora

Andrii, 25 de ani, este pilot în Forţele Aeriene ale Ucrainei şi, în fiecare noapte, ascuns într-un hangar, aşteaptă o comandă scurtă înainte să se grăbească să decoleze, deşi nu ştie încă ce misiune va avea în acea noapte.
„Nu fac verificări. Decolez imediat”, spune el, care pilotează un avion supersonic de fabricaţie rusească Su-27.
„De fiecare dată când zbor mă duc la o luptă adevărată. Nu există egalitate în încleştările cu ruşii. Ei au mereu de cinci ori mai multe avioane în aer”, spune tânărul pilot care până acum a avut 10 misiuni de zbor.
Succesul ucrainean în apărarea aeriană înseamnă că soldaţii de la sol au putut fi protejaţi, iar oraşele apărate de bombardamente mult mai distructive, după ce un număr de rachete de croazieră ruseşti au fost interceptate şi oprite. Potrivit cifrelor furnizate de oficialii ucraineni, 97 de avioane ruseşti cu aripă fixă au fost doborâte. Cifrele nu pot fi verificate, dar resturi de avioane au fost observate căzând în râuri, pe câmpuri şi peste case.
Piloţii ucraineni stau la pândă şi acţionează în mare secret, locaţia lor fiind necunoscută. Sunt foarte puţini, cu mult inferiori numeric ruşilor ale căror incursiuni se spune că sunt în jur de 200 pe zi, faţă de între 5 şi 10 ale ucrainenilor.
Totuşi, piloţii ucraineni sunt avantajaţi de faptul că armata lor are controlul asupra teritoriului propriu şi astfel au posibilitatea să deplaseze rachete aeriene care să hărţuiască şi să doboare avioanele ruseşti.
„Ucraina a avut eficienţă aeriană mare întrucât operăm pe teritoriul propriu. Inamicul ce zboară în spaţiul nostru aerian se află în raza sistemelor noastre de apărare aeriană”, a explicat purtătorul de cuvânt al Forţelor Aeriene Ucrainene Iurii Ihnat.
La rândul său, Dave Deptula, de la Mitchell Institute for Aerospace Studies, strateg principal în campania aeriană „Desert Storm ” din Irak, spune că tocmai acestei performanţe impresionante a piloţilor i se datorează puterea de a compensa inferioritatea numerică. Ucraina mai are acum circa 55 de avioane operaţionale, un număr în scădere întrucât, pe lângă cele pierdute în luptă, aparatele cedează şi din pricina defecţiunilor.
Piloţii le „suprasolicită pentru performanţă maximă”, spune el.
„În lipsa reaprovizionării, riscă să rămână fără avioane înainte să nu mai aibă nici piloţi”, spune Deptula.
Dronele turceşti Bayraktar TB-2 sunt un alt sprijin important al apărării ucrainene, dar nu ajută în bătălia pentru controlul cerului. Ele au forţă letală la sol asupra tancurilor şi pieselor de artilerie, însă nu pot lovi ţinte aeriene. Dacă apărarea aeriană eşuează, acestea pot deveni ţinte facile pentru avioanele ruseşti.
Andrii, care nu are permisiunea să spună câte avioane ruseşti a doborât până acum, spune că are mijloace prin care identifică poziţia aparatelor inamice, mereu prezente pe cer, înainte de a le putea ochi de la câteva zeci de kilometri distanţă.
„Sarcinile mele constau în principal în lovirea ţintelor aeriene şi interceptarea avioanelor inamice. Aştept ca racheta să ochească ţinta. După care apăs pe buton şi trag”, spune el.
Luptele aeriene în războiul din Ucraina s-au purtat mai ales noaptea, întrucât ruşii au preferat să atace în cursul nopţii când riscurile să fie doborâte sunt mai mici.
Ruşii au purtat luptele aeriene cu avioane moderne Suhoi, modele Su-30, Su-34 şi Su-35.
„Am fost în situaţii în care, în timp ce mă apropiam de un avion rus la o distanţă suficient de mică pentru a ochi şi trage, şi detectându-l, aşteptam doar ca racheta mea să-l aibă în vizor. În acelaşi timp, de la sol îmi spuneau că o rachetă se îndreaptă deja spre mine”, povesteşte pilotul.
În aceste momente, sarcina lui este să îşi manevreze avionul din calea rachetei cu scopul de a-i epuiza combustibilul.
„Timpul la dispoziţie pentru a mă salva depinde de distanţa de la care a fost trasă racheta, ca şi de tipul ei”, spune pilotul.
„Nu am altă opţiune decât abilităţile mele ca să ies învingător. Abilităţile mele sunt mai bune decât ale ruşilor. Pe de altă parte, mulţi dintre prietenii mei, şi chiar cei mai experimentaţi decât mine, sunt deja morţi”.
Andri a acceptat să vorbească şi cu jurnaliştii CNN despre cursa în care sunt antrenaţi piloţii ucraineni împotriva forţelor ruse.
„Piloţii ruşi zboară în avioane moderne, fiind capabili să lanseze rachete de la distanţe mai mari decât noi. De pildă, pentru a împiedica rachete trase de la o distanţă de 80 de kilometri, trebuie să ne apropiem la 40 de kilometri. Dacă ei au tras deja asupra noastră, trebuie cumva să le interceptăm”.
El mai spune că a participat alături de colegi ai săi la exerciţii aeriene conduse de SUA şi alte ţări aliate NATO.
„Am învăţat atunci anumite tactici pentru descurajarea avioanelor de luptă şi pot spune că unele sunt chiar eficiente. N-aş putea zice că piloţii lor au un nivel înalt de instruire. De când partenerii noştri străini ne-au trimis echipamente antiaeriene de mai multe tipuri, precum împotriva rachetelor cu rază medie şi scurtă, am devenit mai încrezători în luptă. Acum piloţii ruşi refuză desfăşurarea pentru că au început să fie speriaţi”.
Ne pregătim pentru acest scenariu de opt ani”, a declarat purtătorul de cuvânt al Forţelor Aeriene Ucrainene, locotenent-colonelul Iurii Ignat, adăugând că pregătirile de luptă au început când Moscova a ocupat şi apoi a anexat Crimeea, în primăvara anului 2014. „ În aceşti opt ani am învăţat cum să învingem inamicul cu armele pe care le avem. Şi ei sunt conştienţi de asta. De aceea acum trec la teroare din aer. Aruncă bombe între 500 şi 1.000 de kilograme, au lovit zone rezidenţiale în care se aflau copii, femei, spitale. Sunt premisele terorismului militar şi crimelor împotriva umanităţii”.

SURSĂ ARTICOL

Read More

Reflectorul de Sud

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.