Ce aș putea înțelege depre mesajul pe care îl dă Dumnezeul creștinilor comunicat cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului?
Păi mai întâi aș afla că cel a cărei nașteri o sărbătorim azi este Însuși Dumnezeu, în ipostasul acestuia de Logos – Cuvânt (sau Intelect după unele traduceri mai rare). E mai greu de înțeles la prima lectură ce înseamnă “ipostas”, însă înțeleg repede că Iisus este
“Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Carele din Tatal S-a născut mai înainte de toti vecii.
Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iară nu făcut;
Cel de o ființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Maria Fecioara,
Si S-a făcut om”
Și s-a făcut om… El care e “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” s-a făcut om. El că despre El s-a spus chiar înainte de a se naște, ceea ce nici despre îngeri nu s-a spus, și anume că „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu”?
6. Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: „Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu”.
7. Şi de îngeri zice: „Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc”;
8. Iar către Fiul: „Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi”.
10. Şi: „Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;
12. Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi”.
Și cu toate astea, El, “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, El, cel despre care se mai spune „Din pântece mai înainte de luceafăr te-am născut”, El alege să se nască într-o familie săracă, în timp ce se aflau într-o călătorie, în iesle, în staul de animale, printre animale, căci “nu mai era loc de găzduire pentru ei”.
Se naște sărac, exilat, într-o lume în care nu mai era loc pentru El. Deși El e „Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc”, și „Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi…”
Devine evident că El a ales nu doar familia în care să se nască, ci și timpul și locul. Tot așa cum este evident că pruncul abia născut știa TOT ce se va întâmpla nu peste foarte multă vreme! Știa deja de la naștere ceea ce creștinii vor afla mai târziu, și anume că “S-a răstignit pentru noi in zilele lui Ponțiu Pilat si a pătimit si S-a îngropat;” Tot așa cum știa și că va și învita după trebuie zile din mormânt, “cu moartea pe moarte călcând”.
De ce A VRUT Dumnezeul creștinilor să vină pe lume într-o familie săracă, exilat, în afara comunității, părăsit și rejectat de lume?
Ce a vrut să comunice oamenilor din această parte a lume care urmau să fie creștini prin această venire, deloc triumfală, ba din potrivă, umilă și discretă pentru lume, deși pentru cei cu mintea și duhul deschise, așa cum erau cei trei Magi ce au urmat “steaua cea nouă și neobișnuită”, apariție care era vizibilă de la mari distanțe.
Dan MV Chitic – Telegram