Confruntaţi cu un număr uriaş de pacienţi, medicii se văd nevoiţi să urmeze modelul italian din Lombardia, de anul trecut. Astfel, pacienţii mai tineri, care au şanse mai mari să fie salvaţi, încep să aibă prioritate în faţa celorlalţi, aşa cum se întâmplă deja la Suceava.
Situaţia este cu atât mai delicată cu cât conform datelor oficiale ale Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), România este printre ţările cu cele mai multe infectări cu SARS-CoV-2, în ultimele două săptămâni (631.53 la 100.000 de locuitori) şi cu cele mai multe decese în ultimele două săptămâni (107.87 la 100.000 de locuitori).
La rata mortalităţii ne depăşeşte Bulgaria (145.29). La numărul de cazuri, România e depăşită de Lituania (795.54), dar balticii reuşesc să salveze mai multe vieţi (99.85). Şi Estonia a avut mai multe cazuri în ultimele două săptămâni (658.63), însă rata de supravieţuire este mult superioară celei din spitalele româneşti (26,34).
De ce avem atât de mulţi morţi
Statistica rece arată fără niciun dubiu că rata de mortalitate din secţiile de terapie intensivă din spitalele româneşti este imensă în comparţaie cu celelalte ţări europene. Cei mai mulţi experţi cred că acest lucru ilustrează perfect starea sistemului sanitar românesc, unul subdezvoltat şi subfinanţat de zeci de ani.
Pentru lămuriri, „Adevărul” a cerut părerile a trei experţi. Iar pentru o cât mai mare relevanţă, este vorba de un şef de spital de boli infecţioase, un medic de terapie intensivă şi un expert în politici de sănătate publică.
Medic ATI din Germania, Iuliu Torje cunoaşte foarte bine situaţia din România. „Răspunsul e destul de complicat. Infecţiile nosocomiale sunt într-adevăr un factor agravant, însă nu există spital pe planetă asta care să nu aibă infecţii nosocomiale. Din punctul meu de vedere sunt alte cauze. Primul ar fi resursa umană, al doilea lipsa resurselor materiale, iar pe locul 3 aş pune orgoliile personale. Unii medici spun că ei ştiu şi de ce ar cere ajutor?
Pe de altă parte, nu poţi numi o secţie terapie intensivă doar pentru că are ventilator. Lipsa aparaturilor de evaluare hemodinamică, lipsa şcolirii personalului medical să le folosească. Şi astea sunt cauze. Încă nu se realizează ecografii cardiace dacă nu vine cardiologul, nu se fac ecografii abdominale dacă nu vine internistul sau radiologul. Aşa ceva nu există pe o secţie de terapie intensivă modernă unde deciziile trebuie luate extrem de rapid”, punctează Torje.
Adrian Marinescu, directorul medical al Institutului de Boli Infecţioase „Matei Balş” atrage atenţia asupra faptului că mulţi pacienţi amână momentul în care se duc la spital, iar acest lucru se întoarce împotriva lor.
„Se ajunge aici pentru că oamenii vin de foarte multe ori târziu la spital şi nu sunt suficiente locuri pentru evaluare. Pacientul ajunge târziu, iar atunci există riscul să nu mai poată face analizele necesare, computerul tomograf şi ce mai trebuie. Şi atunci există riscul să nu primească la timp tratamentul potrivit şi să ajungă la formele complicate ale bolii. Plus faptul că sunt foarte mulţi pacienţi bolnavi care au şi alte afecţiuni, unele grave, şi acesta este un factor important”, explică medicul.
Răzvan Cherecheş, expert în politici de sănătate publică, susţine afirmaţiile lui Marinescu, dar nuanţează. „Pacienţii nu se duc la spital decât târziu. Stau acasă şi se tratează şii se prezintă la spital aproape când trebuie să între direct pe secţia de terapie intensivă, situaţie deja dramatică. Mai ales pentru infecţiile Covid-19, tratamentul dat în stadiile iniţiale poate face diferenţa literal între viaţă şi moarte.
De vină sunt şi infecţiile nosocomiale. Noi nu raportăm infecţiile nosocomiale şi astea au rolul lor în mortalitatea din spital. Ideea e că noi suntem într-un stadiu acum în care ne arde casa şi ne întrebăm care foc arde mai tare, cel din sufragerie sau cel din bucătărie. Păi, toate contribuie”, consideră Cherecheş.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Read More
Reflectorul de Sud