Fostul disident sovietic Natan Sharansky: „Ironia este că probabil Putin face acum mai mult ca oricine pentru a le da ucrainenilor sentimentul de naţiune”

„Dacă spunem că nu ne vom trimite spitalele [să-i ajutăm pe ucraineni], pentru că străbunicii lor ne-au violat străbunicile, atunci ar trebui să încetăm relaţiile diplomatice cu cea mai mare parte a lumii şi să avem în vedere cum să ne clădim trecutul, nu viitorul”, a spus el.
Sharansky are o perspectivă unică asupra războiului ruso-ucrainean fiind un evreu născut la Doneţk, educat la Moscova, care a făcut închisoare după ce s-a ridicat împotriva regimului sovietic, iar apoi a avut mai multe mandate de ministru în Israel şi a fost preşedintele Agenţiei Evreieşti, astfel că este la curent cu situaţia evreilor din ambele naţiiuni.
Având ocazia să-i întâlnească atât pe preşedintele rus Vladimir Putin – despre care spunea că este singurul lider rus cu o atitudine pozitivă faţă de evrei în 1.000 de ani -, cât şi pe preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, despre care a spus că este un evreu mândru care a făcut mai mult decât oricare altul pentru statalitatea Ucrainei, acesta a spus cum îi priveşte azi pe amândoi.
Despre Putin spune că „influenţa sa negativă asupra lumii este mult peste atitudinea sa faţă de evrei astfel că ultima nici nu mai contează”.
Zelenski, în schimb, este „un model de curaj şi spirit”.
Sharansky, care este preşedintele consiliului de supervizare a Memorialului Holocaustului Babîn Iar, spune că istoria masacrelor ucrainene asupra evreilor „nu ar trebui să submineze nici măcar o secundă simpatia noastră pentru ucrainenii care luptă în acest moment – ​şi plătesc cu viaţa lor – exact pentru lucrurile care sunt foarte importante pentru noi.
Pentru că, dacă atitudinile din prezent s-ar cuveni modelate după pogromurile trecute, atunci ar trebui să spunem şi despre europeni „Merită ceea ce li s-a întâmplat sub nazişti”. Dacă aceasta ar fi abordarea noastră, atunci am fi pur şi simplu obsedaţi de cum să distrugem lumea, pentru că am fost victime practic peste tot.”
 Sharansky s-a exprimat critic la adresa guvernului israelian, care s-ar fi referit la tragedia din Ucraina ca şi cum ar fi fost lovită de un dezastru natural, un fel de uragan, mai degrabă decât de o armată invadatoare din Rusia.
„Am spus de la bun început că aceasta nu este o luptă între Rusia şi Ucraina pentru o bucată de pământ; nu este nici măcar o luptă pentru viitorul Ucrainei. Este, mai degrabă, o încercare de a schimba toate principiile pe care se bazează lumea liberă, de a respinge toate înţelegerile care garantează oamenilor că nu îşi vor pierde libertatea, doar pentru că în acest moment aproapele lor este mai puternic decât ei.”
Numind invazia rusă a Ucrainei cea mai mare ameninţare la adresa lumii libere de la al Doilea Război Mondial, Sharansky a spus că, într-un astfel de moment, Israelul nu poate spune „suntem buni cu ambele părţi” şi să fie neutru.
Dar cum rămâne cu Siria? este întrebat Sharansky. Dar argumentul că Israelul nu poate fi antagonic Rusiei, pentru că deţine cheile cerului peste Siria, de care Israelul are nevoie pentru a-i împiedica pe iranieni să transforme ţara într-o bază avansată de unde să atace statul evreu?
Când a vorbit despre „trebuie”, Sharansky a vrut să spună că, aşa cum Israelul ar trebui să fie mai ferm cu lumea liberă împotriva Rusiei, la fel şi lumea liberă ar trebui să fie mai ferm alături de Israel împotriva Iranului şi a bazelor iraniene din Siria.
„Trebuie să avem grijă de nevoile noastre imediate [de securitate], dar, în acelaşi timp, să nu pierdem din vedere lupta unică cu răul în care se află lumea”, a spus el.
Sharansky îşi aminteşte de reproşurile primite de la disidenţii din Rusia şi de la alţii din Occident, când fostul premier Benjamin Netanyahu a mers la Moscova în 2018, aproape singur printre liderii mondiali, pentru a fi alături de Putin la o paradă din Piaţa Roşie marcând 73 de ani de la victoria asupra naziştilor. Acest lucru s-a întâmplat la patru ani după ce Rusia a preluat Crimeea, iar Sharansky a fost întrebat atunci – cu mult înainte ca tancurile ruseşti să se îndrepte spre Kiev – cum ar putea premierul israelian să-l susţină Putin.
„Că prim-ministrul israelian astăzi se întâlneşte cu probabil cea mai detestată figură din lume şi îi strânge mâna, şi spune că a vorbit cu el raţional într-un moment în care toată lumea vorbeşte despre cât de iraţional este Putin – ei bine, există un preţ pentru asta.”
În ceea ce priveşte întrebarea dacă a crezut că Putin – care a reuşit în ultimele două decenii să „strângă” Cecenia, Belarus şi părţi din Georgia în ceea ce vrea să fie Imperiul Rus reînnoit – a mers prea departe în Ucraina, Sharansky a spus că liderul rus a fost, fără îndoială, surprins de rezistenţa ucrainenilor, crezând că, în clipa în care vor vedea tancuri ruseşti, vor fugi.
„Ironia este că Putin a spus că ucrainenii nu sunt o naţiune, dar acum probabil a făcut mai mult decât oricine în istorie pentru a le da sentimentul că sunt o naţiune”, a spus Sharansky.
Acolo unde Putin a calculat greşit, a spus Sharansky, a fost în ceea ce priveşte sancţiunile. „Cred că el credea – aşa cum credeau toţi liderii sovietici – că Occidentul poate lua o poziţie puternică, dar în cele din urmă, aşa cum a spus Lenin, capitaliştii vor vinde frânghia cu care îi vom spânzura.” Sharansky s-a îndoit că Putin a ţinut cont de faptul că Occidentul – speriat şi paralizat de ameninţarea nucleară – va fi atât de unit când vine vorba de sancţiuni.
Potrivit lui Sharansky, acapararea lui Putin din Crimeea i-a sporit popularitatea, deoarece Crimeea ocupă un loc foarte special în istoria Rusiei. Nu este cazul acum, spuse el; în Rusia populaţia nu înţelege de ce este nevoie de acest război.
Fără un motiv clar pentru a le explica suferinţa, a spus Sharansky, va fi dificil pentru populaţie să fie dispusă să suporte privaţiunile cauzate de sancţiuni. În plus, a adăugat el, ruşii de astăzi sunt de altă generaţie decât cei care stăteau la cozi lungi sub sovietici pentru a intra în supermarketurile cu rafturile goale. Această generaţie s-a obişnuit cu un alt standard.
„Arma pe care o are Putin şi care funcţionează este ameninţarea armelor nucleare şi el construieşte retorica în jurul lor. Următoarea lui cerere nu va fi Polonia sau Moldova, ci că sancţiunile sunt un război neconvenţional împotriva Rusiei, iar dacă nu vor fi eliminate, atunci va folosi arme nucleare. În acest punct suntem acum, pentru că ameninţarea nucleară este într-adevăr singura armă pe care o are.
„De aceea cred că, cu cât NATO rezistă fizic mai repede eforturilor sale de a crea o ordine mondială diferită, cu atât mai bine.”

SURSĂ ARTICOL

Read More

Reflectorul de Sud

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.