Prima discuţie cu privire la construirea unui mare combinat siderurgic în partea de est a României, cu acces la Dunăre, a fost făcută în Plenara Partidului Muncitoresc Român din 1958, potrivit wikipedia.
Decizia construirii acestuia a fost luată printr-un decret adoptat în anul 1960, la puţin timp după ce Congresul al VIII-lea al Partidului a aprobat o investiţie masivă pentru acest proiect. La Congres au avut loc dezbateri aprinse în legătură cu locul unde să fie amplasat combinatul. Cei mai mulţi îl doreau lângă Constanţa, la Năvodari sau la Mangalia, însă Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a opus acestor idei deoarece avea rădăcini la Galaţi.
Compania ICMRS Galaţi a fost desemnată să construiască combinatul. Organizarea de şantier a început în 1960, în iulie, dar până în iulie 1961 s-a construit doar infrastructura necesară constructorului.
Efectiv, construcţia combinatului siderurgic Galaţi a început în 1960. Peste 12.000 de oameni au fost aduşi din satele regiunii Moldovei şi Munteniei să lucreze pe şantierul combinatului. Construcţia primei unităţi semnificative de producţie, Laminorul Nr. 1, a început în aprilie 1963.
Ceauşescu a tăiat panglica la combinatul SIDEX Galaţi
Deşi „părintele ideologic” al combinatului siderurgic de la Galaţi a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, acesta nu a mai apucat să-şi vadă visul cu ochii. A murit în 19 martie 1965, iar panglica a fost tăiată de succesorul său, Nicolae Ceauşescu. S-a întâmplat în ziua de 14 septembrie 1966, la ora 17.56.
sursa: Imagini de Arhivă
Producţia integrată a început în 15 iulie 1968, când au fost finalizate toate capacităţile de producţie siderurgice şi a fost scoasă prima şarjă la Oţelăria nr. 1. În anii 1970, numărul salariaţilor combinatului a ajuns la 40.000, iar cel al angajaţilor de pe întraga platformă siderurgică depăşea 50.000 de oameni.
În anul 1988, producţia de oţel a combinatului a fost de peste 8,5 milioane de tone. În anii următori, atât producţia de oţel, cât şi numărul angajaţilor a intrat în declin.
Combinatul a fost cumpărat de LNM Holdings NV în noiembrie 2001, de la statul român, cu 70 de milioane de dolari. Cu cei circa 7.000 de angajaţi, combinatul din Galaţi, acum aparţinând companiei ArcelorMittal, a rămas cel mai mare combinat siderurgic din România.
sursa: Imagini de Arhivă
Regimul comunist a fost înlăturat în 1989, iar în 1991 combinatul a devenit o societate pe acţiuni sub numele de Sidex Galaţi. Acesta a fost preluat în anul 2001 de la Statul Român de către compania Mittal Steel, iar datoriile combinatului au fost şterse. Atunci a fost momentul de declin al combinatului. Numărul de angajaţi a scăzut de la 27.600 în 2001 la 8.700 în 2011.
„În anul 2018, ArcelorMittal anunţa scoaterea la vânzare a mai multor unităţi siderurgice, inclusiv Combinatul de la Galaţi, pentru a putea achiziţiona Combinatul Ilva din Italia. Tranzacţia a fost coordonată şi atent supravegheată de către Comisia Europeană, care, în luna mai 2019, a anunţat aprobarea tranzacţiei. Grupul LIBERTY House, parte a Alianţei GFG, aparţinând omului de afaceri Sanjeev Gupta, este în prezent proprietarul Combinatului Siderurgic Galaţi care a fost redenumit LIBERTY Galaţi”, se arată într-un scurt istoric al combinatului.
LIBERTY Galaţi anunţă că în trimestrul 2 al anului 2021 au fost înregistrate rezultate excelente. Sunt cele mai bune din 2008 şi până în prezent. Compania se aşteaptă ca evoluţia pozitivă să continue şi în a doua jumătate a anului.
„Compania a raportat rezultate excelente pentru trimestrul încheiat la 30 iunie 2021, cu o cifră de afaceri de 2,4 miliarde RON (492 milioane EUR) şi EBITDA de 412 milioane RON (84 milioane EUR), în creştere cu 37% şi respectiv 61% faţă de rezultatele bune din trimestrul încheiat la 31 martie 2021. Combinatul este în prezent în curs de creştere a producţiei către nivelul de 3 milioane de tone anual, de la aproximativ 2 milioane în 2020 şi a livrat către clienţi 566.000 de tone în T2, cu 7% mai mult decât în primul trimestru”, au anunţat reprezentanţii colosului siderurgic.
LIBERTY Galaţi este cel mai mare combinat siderurgic integrat din România, cu o forţă de muncă de circa 7.000 de oameni şi o capacitate de producţie actuală de circa 3 milioane de tone de oţel pe an pentru clienţi din domeniul construcţiilor, naval, petrolier şi gaze, precum şi cel al producţiei de energie regenerabilă.
Vă recomandăm şi:
Read More
Reflectorul de Sud