Politologul Aleksei Podberiozkin a declarat că în propunerile NATO cu privire la garanțiile de securitate „nu există nimic real”.
Renumita publicație spaniolă El Pais a fost prima din lume care a publicat textul integral al răspunsului Washingtonului și al Bruxelles-ului la propunerea Moscovei privind garanțiile că NATO nu se va extinde spre est, aproape de granițele Rusiei. Dacă ar fi să judecăm după principalele sale prevederi, nu am primit un răspuns adecvat la îngrijorarea noastră sau putem spune că l-am primit într-o formă mai puțin acceptabilă. Pentru a comenta acest subiect, site-ul Kp.ru s-a adresat lui Aleksei Podberiozkin, director al Centrului de Cercetare Politico-Militară, profesor la Institutul de Stat din Moscova pentru Relații Internaționale, doctor în istorie și fost deputat al Dumei de Stat.
– Aleksei Ivanovici, ca răspuns din partea Alianței Nord-Atlantice, ni s-a cerut să revenim la respectarea tratatului privind Forțele Armate Convenționale în Europa (Tratatul CFE) din 19 noiembrie 1990, inclusiv furnizarea de informații cu privire la numărul și desfășurarea forțelor. Dar ei înșiși îl respectă?
– Nu, sigur că nu. Ei chiar au refuzat să pună în aplicare acest acord. Tratatul în sine și-a pierdut sensul după dizolvarea Pactului de la Varșovia. Nu există echilibru în Europa. Altceva este mai important. Ceea ce par să propună americanii acum nu sunt discuții privind limitarea armamentelor și activităților militare, așa cum era cazul înainte. Acestea sunt negocieri de examinare a stării de fapt.
– Ce înseamnă acest lucru?
– Ei spun încă o dată următoarele: îndepliniți o serie de lucruri concrete, iar noi vom decide cum să discutăm cu voi problemele de securitate.
– Ei propun un dialog asupra controlului armamentelor NATO în schimbul retragerii trupelor de menținere a păcii din Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria și… Crimeea!
– Nu există nimic real în această propunere a NATO. Ei au pus o condiție: faceți pentru noi asta și asta, iar apoi putem vorbi. Fără nicio obligație. Despre ce ar trebui sa vorbim? Când se vor încheia discuțiile? Și cum se vor termina?
– Adică le datorăm ceva în avans, ei nu ne datorează nimic?
– „Noi doar vă promitem” – acesta este un subiect clasic de discuție în domeniul negocierilor privind reducerea și limitarea armamentelor din partea Occidentului. Când, în loc de negocieri reale, încep discuțiile. Dar concesiile sunt întotdeauna necesare în prealabil.
– Concesii imposibile, cum ar fi Crimeea?
– Chiar dacă ne îndepărtăm de subiectul Crimeii. Negocierile ar trebui să înceapă de la zero, și nu de la faptul că una dintre părți este imediat plasată într-o poziție inegală. Americanii, în general, rareori merg la negocieri reale. Și numai în cazurile în care trebuie să se limiteze anumite tipuri sau sisteme de armamente. Sau să le limiteze numărul, atunci când văd că acest lucru îi poate amenința. La un moment dat, avansul nostru față de Statele Unite în ceea ce privește desfășurarea sistemelor de apărare antirachetă sau a rachetelor grele i-a îngrijorat. Doar atunci au purtat o discuție de fond. În general, însă, ei nu au nevoie de toate acestea.
– Dar de ce au nevoie?
– Să își dezvolte potențialul. Să își intensifice presiunea. De fapt, au nevoie de negocieri doar pentru a-și menține poziția сonsultărilor diplomatice. Și controlul relațiilor de escaladare.
– Cât de valoroasă este din punct de vedere politico-militar propunerea SUA ca Rusia să inspecteze instalațiile de apărare antirachetă din Polonia și România în schimbul inspectării instalațiilor din Federația Rusă?
– Acesta nu este nici măcar un lucru secundar, ci terțiar. Aceste lansatoare MK-41 ne sunt destul de bine cunoscute. Așa că, de ce să le inspectăm? Și noi înșine le-am arătat deja americanilor tot ce este posibil. Până la întreprinderile producătoare de rachete. Când, sub control occidental, au fost distruse în anii ‘90, nu numai rachete, ci și fabrici care produceau sisteme de rachete.
– Ceea ce a fost o decizie greșită?
– A fost o greșeală. Fiind în Duma de Stat, de două ori am respins ratificarea Convenției privind eliminarea armelor chimice. Și am avertizat că, de îndată ce vom accepta acest lucru, americanii își vor pierde imediat interesul pentru noi. Și nu vor finanța eliminarea acestor arme în Rusia. Dar au reușit să convingă o serie de persoane din conducere și au dus mai departe această Convenție. Și avem de-a face cu consecințele acestei greșeli de acum 20 de ani. Când suntem acuzați că dezvoltăm arme chimice, în ciuda faptului că noi le-am eliminat, iar americanii nu.
– Standarde duble?
– Aceasta este o denigrarea clasică. Conversațiile noastre nesfârșite cu ei despre cine are dreptate și cine este de vină sunt lipsite de sens. Și devine din ce în ce mai greu să răspunzi.
– De ce?
– Acest lucru necesită o voce foarte puternică.
– Nu există niciun răspuns la cererea principală a Rusiei, respectiv garanții ca NATO să nu se extindă spre est, se face acest lucru în mod deliberat?
– Nu există garanții și nici nu vor exista. Problema este alta. Dacă asupra dumneavoastră să manifestă o presiune de forță din ce în ce mai puternică, iar ea escaladează, atunci, de fapt, v-ați formulat o agendă: haideți să încetăm escaladarea. Ea devine periculoasă. Altfel, vom lua măsuri de răspuns. În acest lucru constă apelul nostru (dacă toate cuvintele inutile sunt eliminate) – Occidentul a răspuns printr-un refuz.
– Asta înseamnă o amenințare?
– Înseamnă că vor intensifica presiunea de forță. Inclusiv din punct de vedere tehnico-militar.
– Scopul?
– Ne vor presa până la capitulare. Pe plan politic, va trebui să acceptăm condițiile care ni se vor dicta. Conform normelor și regulilor pe care vor să ni le impună.
– Este posibil așa ceva?
– Cu siguranță. Întotdeauna au contat pe asta. Este mai rău că au și reușaeu acest lucru. Uitați-vă la harta și la economia noastră. La spațiul post-sovietic – s-au consolidat pozițiile noastre acolo? Nu.
Nu este nevoie să vă faceți iluzii. Putin a spus corect că am fost prinși în strâmtoare.
– Este periculos pentru atacatori.
– Fie vom respinge și vom îndepărta acest pericol, fie va trebui să luăm decizii dificile. Cea mai mare parte a elitei noastre este fie colaboraționistă, fie conformistă. Și nu se știe ce este mai rău. Iar acea mică parte care este pregătită să apere interesele naționale – în ce măsură și pentru cât timp este gata să controleze situația? Și presiunea asupra elitei conducătoare va crește. Ea se va confrunta cu probleme materiale concrete. Conturi, bunuri imobiliare, copii…
– În principiu, din răspunsul NATO, nu a meritat să ne așteptăm la propuneri constructive?
– Nu am așteptat. Și nu este întâmplător faptul că Lavrov transmite comentariile noastre țărilor membre OSCE. În 1975, OSCE a înregistrat o situație de echilibru aproximativ. Acum situația nu doar că s-a schimbat radical. De fapt, există amenințarea lichidării finale a Rusiei ca stat suveran. Și acesta nu este un obiectiv pe termen lung, în cazul în care nu facem nimic și continuăm politica anilor ’90 și de la începutul anilor 2000. Ne confruntăm cu decizii serioase. Când trebuie să te forțezi să acționezi împotriva propriei voinței.
Sursa Read More