Mugur de fluier
Compusă în 1973-74 de Nicolae Covaci, pe versuri de Victor Cârcu. A aparut pe albumul omonim (1974; reeditat în 1999), fiind înregistrată în componenţa N. Covaci – solist vocal, double-six, J. Kappl – chitară bas, voce, blockflote, M. Baniciu – voce, C. Petrescu – baterie, V. Sepi – percuţie, G. Reininger – clopote, 

 Interviu cu Nicu Covaci despre plete:  preluat din adevărul.ro


Să revenim la tânărul Covaci. Când v-aţi tuns ultima oară? Adică să vă daţi coada jos…

Mai tai din ea, din când în când, dar coada o am de la începuturile Phoenix. Am avut şi noroc că muzica noastră se preta la multe producţii cinematografice şi am fost destul de isteţi, pe vremea studenţiei, să cerem de la reprezentanţii industriei filmului nişte legitimaţii prin care să se ateste că suntem cascadori. Astfel, de câte ori ne oprea miliţia, arătam aceste documente…

Vă opreau des pe stradă?

Ooo… Se întâmpla des, însă, datorită meseriei, pentru care aveam patalama, eram liberi să purtăm barbă şi plete mari… Necazuri mai mari, legat de acest aspect, am avut la finalul Institutului de Arte Plastice. După ce că arătam cum arătam, ca un haiduc venit din codru, am şi refuzat să devin membru de partid, aşa că boşii de la Institut mi-au interzis să mă prezint la examenul de diplomă. Am fost respins de două ori. La al doilea refuz, am plecat, plin de nervi, de la facultate şi m-am dus glonţ la Comitetul Judeţean de partid, decis să fac scandal. Am intrat acolo destul de nervos şi am luat-o la fugă pe scări…

Ce intenţionaţi să faceţi?

Nu ştiu. Eram complet nebun, simţeam nevoia să sparg ceva, să fac scandal. Miliţienii alergau după mine pe coridoare şi, la un moment dat, văd o uşă deschisă pe la etaj şi dau buzna acolo… Înăuntru era un tip mititel de statură, cu ochelari pe nas, şi cu un vraf de cărţi în braţe. „Ce-i? Ce-i?“, a întrebat el. Eu am început să urlu: „Vreau să mă lăsaţi să-mi dau examenul, ce-aveţi cu mine?“. Eu arătam ca un nebun scăpat de la psihiatrie, dar omul, foarte calm, mă întreabă: „Dar dumneavoastră nu sunteţi de la Phoenix?“. „Ba da!“, urlu eu. În timpul ăsta, miliţienii intră în birou, însă omul cu ochelari îi invită să iasă afară. Pune mâna pe un telefon, sună la facultate şi le solicită să mă accepte să-mi dau examenul…
 
Cine era? Vreun ştab de la PC?

Era Ion Iliescu.

Aţi dat examenul?

L-am şi luat.

V-aţi mai întâlnit apoi cu Ion Iliescu?

O dată, prin anii ’90.

Citeste pe larg

Mugur de fluier
Compusă în 1973-74 de Nicolae Covaci, pe versuri de Victor Cârcu. A aparut pe albumul omonim (1974; reeditat în 1999), fiind înregistrată în componenţa N. Covaci – solist vocal, double-six, J. Kappl – chitară bas, voce, blockflote, M. Baniciu – voce, C. Petrescu – baterie, V. Sepi – percuţie, G. Reininger – clopote, 

 Interviu cu Nicu Covaci despre plete:  preluat din adevărul.ro


Să revenim la tânărul Covaci. Când v-aţi tuns ultima oară? Adică să vă daţi coada jos…

Mai tai din ea, din când în când, dar coada o am de la începuturile Phoenix. Am avut şi noroc că muzica noastră se preta la multe producţii cinematografice şi am fost destul de isteţi, pe vremea studenţiei, să cerem de la reprezentanţii industriei filmului nişte legitimaţii prin care să se ateste că suntem cascadori. Astfel, de câte ori ne oprea miliţia, arătam aceste documente…

Vă opreau des pe stradă?

Ooo… Se întâmpla des, însă, datorită meseriei, pentru care aveam patalama, eram liberi să purtăm barbă şi plete mari… Necazuri mai mari, legat de acest aspect, am avut la finalul Institutului de Arte Plastice. După ce că arătam cum arătam, ca un haiduc venit din codru, am şi refuzat să devin membru de partid, aşa că boşii de la Institut mi-au interzis să mă prezint la examenul de diplomă. Am fost respins de două ori. La al doilea refuz, am plecat, plin de nervi, de la facultate şi m-am dus glonţ la Comitetul Judeţean de partid, decis să fac scandal. Am intrat acolo destul de nervos şi am luat-o la fugă pe scări…

Ce intenţionaţi să faceţi?

Nu ştiu. Eram complet nebun, simţeam nevoia să sparg ceva, să fac scandal. Miliţienii alergau după mine pe coridoare şi, la un moment dat, văd o uşă deschisă pe la etaj şi dau buzna acolo… Înăuntru era un tip mititel de statură, cu ochelari pe nas, şi cu un vraf de cărţi în braţe. „Ce-i? Ce-i?“, a întrebat el. Eu am început să urlu: „Vreau să mă lăsaţi să-mi dau examenul, ce-aveţi cu mine?“. Eu arătam ca un nebun scăpat de la psihiatrie, dar omul, foarte calm, mă întreabă: „Dar dumneavoastră nu sunteţi de la Phoenix?“. „Ba da!“, urlu eu. În timpul ăsta, miliţienii intră în birou, însă omul cu ochelari îi invită să iasă afară. Pune mâna pe un telefon, sună la facultate şi le solicită să mă accepte să-mi dau examenul…
 
Cine era? Vreun ştab de la PC?

Era Ion Iliescu.

Aţi dat examenul?

L-am şi luat.

V-aţi mai întâlnit apoi cu Ion Iliescu?

O dată, prin anii ’90.

Citeste pe larg

Centralele de apartament  au fost o alternativă a cetățenilor până de curând,  o formă de încălzire a locuințelor la îndemână, mai ales în contextrul în care prețul facturilor pentru energia termică, în sistem centralizat, a crescut odată cu creșterea prețului la gaze. Însă odată cu trecerea la energia verde, cea mai mare parte din centralele […]

Articolul Centralele de apartament, interzise definitiv! apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.

Citeste pe larg

La data de 29.01.2024, Curtea de Apel București a respins apelurile declarate de 5 inculpați, la data săvârșirii faptelor agenți de poliție de frontieră în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, împotriva unei sentințe penale de condamnare pronunțată de Tribunalul Giurgiu, menținând pedepsele de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării […]

Articolul Șase agenți de poliție de frontieră, giurgiuveni, condamnați definitiv pentru luare de mită! apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.

Citeste pe larg

Mario Iorgulescu, fiul președintelui LPF, Gino Iorgulescu, a fost condamnat la 13 ani şi opt luni de închisoare de Curtea de Apel Bucureşti, iar decizia este definitivă.  El  a fost găsit vinovat în cazul accidentului mortal pe care l-a provocat în anul 2019, în timp ce conducea băut, drogat și cu viteză. Șoferul pe care […]

Articolul Fiul președintelui LPF, Gino Iorgulescu, a fost condamnat la 13 ani şi opt luni de închisoare. Decizia este definitivă! apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.

Citeste pe larg

Joi, premierul Marcel Ciolacu a cerut o situaţie a celor care au primit condamnări definitive şi se sustrag de la executarea pedepsei, plecând din ţară înaintea verdictului, subliniind faptul că la acest moment s-a ajuns deja la peste 100 de cazuri de fugari. Premierul a mai precizat că recent ministrul Justiţiei a venit cu o […]

Articolul ”Cei care NU se prezintă la închisoare, în 7 zile după condamnarea definitivă, vor avea o pedeapsă suplimentară de până la 3 ani!” apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.

Citeste pe larg

Miercuri, 25 ianuarie,  Instanța s-a pronunțat în Camera de Consiliu în privința  fostului președinte al PSD Giurgiu și fost vicepreședinte al Camerei de Comerț al României, respingându-i contestația solicitată de acesta. „Soluția pe scurt: INCH. 36/CO-CP/ În baza art.205 Cod procedură penală,  respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-inculpat Bădălău Niculae împotriva încheierii pronunțate de […]

Citeste pe larg

Probabil că ați citit tilurile recente care spun că „vaccinații” reprezintă 58% din „cazurile” de COVID. Ei bine, pentru a dezvolta tema „Pandemia celor vaccinați”, conform datelor de la WalGreens, peste 80% dintre cei care au fost testați pozitiv pentru Covid sunt vaccinați. Read More Sursa: ActiveNewsCiteste pe larg

Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a renunțat și la a doua cerere de revizuire a sentinței prin care a fost numit colaborator al Securității. Prin avocații săi, Traian Băsescu încercase să atace la ICCJ această decizie, dar acum și-a retras acțiunea. Read More Sursa: ActiveNewsCiteste pe larg