La 27 ianuarie, Rusia marchează Ziua eliberării totale a Leningradului de blocada fascistă (1944).
În 1941, Hitler a declanșat operațiuni militare în zonele de acces spre Leningrad, pentru a distruge complet orașul. La 8 septembrie 1941, cercul din jurul importantului centru strategic și politic s-a închis. Peste 2,5 milioane de locuitori, inclusiv 400.000 de copii s-au trezit într-un oraș blocat.
Pentru comandamentul german, capturarea orașului avea o mare importanță strategică și politică. Timp de aproape 900 de zile, legătura cu Leningradul s-a făcut doar pe Lacul Ladoga și pe calea aerului. Inamicul a supus orașul unor permanente bombardamente și tiruri de artilerie, a întreprins numeroase tentative de a-l cuceri.
Rezerve de alimente și combustibil erau foarte puține. Pe fondul bombardamentelor, a lipsei de căldură din locuințe și a transportului paralizat, foametea care a izbucnit a provocat moartea a sute de mii leningrădeni. Dar locuitorii orașului au continuat să lucreze – au funcționat instituțiile administrative și pentru copii, tipografiile, policlinicile, teatrele, oamenii de știință și-au continuat activitatea. Adolescenții munceau în fabrici, în locul taților plecați pe front.
La 18 ianuarie 1943, blocada a fost străpunsă și, în oraș, a apărut un coridor de legătură terestră cu țara.
Ca urmare a victoriilor repurtate de Forțele Armate Sovietice în bătăliile de la Stalingrad și Kursk, de lângă Smolensk, în Ucraina de est, în Donbass și pe Nipru, la sfârșitul anului 1943 – începutul anului 1944, s-au creat condiții favorabile desfășurării unei ample operațiuni ofensive lângă Leningrad și Novgorod.
La începutul anului 1944, inamicul a creat un dispozitiv sofisticat de apărare, cu construcții din beton armat și tranșee cu refugii din lemn, câmpuri acoperite de mine și garduri de sârmă. Comandamentul sovietic a organizat ofensiva folosind trupele celor opt armate ale fronturilor de la Leningrad, Volhov, ale Frontului 2 Baltic și ale Marinei din Marea Baltică. Au fost cooptate, de asemenea, aviația cu rază lungă de acțiune, detașamente și brigăzi de partizani.
Scopul operațiunii a fost acela de a distruge grupările germane de pe flancurile Armatei a 18-a, pentru ca apoi să fie definitiv anihilate principalele ei forțe, astfel încât să fie asigurată ieșirea pe linia răului Luga. Și mai departe, acționând pe trei direcții, să fie înfrântă Armata a 16-a, să se încheie eliberarea regiunii Leningrad și să se creeze condiții pentru eliberarea zonei Baltice.
La 14 ianuarie, trupele sovietice au declanșat ofensiva pornind din teatrul de operațiuni Primorie spre Ropșa, iar din 15 ianuarie din Leningrad spre Krasnoe Selo. După lupte aprige, la 20 ianuarie, trupele sovietice s-au unit, în raionul Ropșa, și au lichidat gruparea inamică luată în încercuire la Peterhof-Strelna. Concomitent, la 14 ianuarie, trupele sovietice au trecut în ofensivă în raionul Novgorod, iar la 20 ianuarie au eliberat acest oraș.
La 27 ianuarie 1944, trupele sovietice au ridicat complet blocada fascistă a orașului care a durat 872 de zile. Peste 350.000 de soldați și ofițeri ai Frontului Leningrad au fost decorați cu diferite ordine și medalii. 226 de apărători ai orașului au devenit Eroi ai Uniunii Sovietice. Medalia ”Pentru apărarea Leningradului” a fost conferită unui număr de aproximativ 1,5 milioane de oameni.
Pentru determinarea, curajul și eroismul nemaivăzut de care a dat dovadă în zilele blocadei, orașul a primit titlul onorific de ”Orașul-erou Leningrad”.
În memoria victimelor blocadei și a participanților căzuți la apărarea Leningradului au fost ridicate ansambluri memoriale în Cimitirele Piskariov și Serafimski, în jurul orașului, pe fostul cerc al blocadei, a fost creată Centura Verde a Gloriei.
Astăzi, în această zi, în oraș se desfășoară diferite evenimente festive și comemorative, sunt organizate activități în onoarea veteranilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei și a tuturor locuitorilor orașului, care au supraviețuit acelor teribile zile de asediu.