Retorica mass-media occidentale referitoare la conflictul cu Rusia se reduce la aceea că există doar o singură cale corectă, scrie publicația croată Advance. În realitate, într-o asemenea situație, singura soluție corectă este adoptarea unei poziții categorice împotriva războiului, consideră autorul articolului. Tocmai abaterea de la ”unitatea NATO”, așa cum a făcut Croație, este principala șansă pentru pace în Europa, susține jurnalistul.
D.Marianovici
Cel mai periculos aspect al militarismului modern îl constituie însuși faptul că el s-a contopit cu alte elemente ale apărării contemporane ale unei false dreptăți. Rolurile lor sunt incomensurabile, dar nebunoasa ideologică are darul de a acoperi tot și numai ulterior se poate separa micul de mare. Militarismul moderne merge mână în mână cu așa-numita ”justețe socială”, când, într-o singură grămadă se amestecă drepturile unor grupuri marginale cu acțiuni care pot conduce, fără exagerare, la un nou război de amploare mondială.
Militarismul modern este promovat nu atât de speciliștii militari, cât de ”specialiștii” din domeniul dreptății sociale. Ei sunt incompetenți dar se prezintă ca și cum știu tot despre orice vine vorba: despre măsuri epidemiologice, despre schimbări climatice sau, ca în cazul actualei crizei din estul Europei, despre divergențe geopolitice.
Retorica pe care o coordonează influentele mijloace de informare în masă, se reduce la premisa extrem de fermă că există doar o singură cale corectă, singura care este morală, justă și, într-un anumit sens, măreață. Este vorba despre ideologia care a devenit toxică deja în urmă cu câțiva ani – în momentul în care dispar provocări reale și ele trebuie, pur și simplu, inventate.
Dar pericolul nu constă în faptul că povestea dominantă este plină de inepții. Spre exemplu – ideea de a concezura seria precum filmul de comedia ”Alo! Alo!”, deoarece se presupune că ar fi plină de stereotipuri și pentru că ar fi luate peste picior unele națiuni europene (oare nu aceasta este esența unei comedii?). O problemă mult mai mare apare atunci când acești ”specialiști” se apucă infierbântați de alte domenii serioase și cu același entuziasm apără, pe de o parte, o tâmpenie și, pe de altă parte, un scenariu care ne duce la un nou război.
Într-o asemenea situație, singura soluție corectă este aceea de a adopta o poziție fermă împotriva războiului. Trebuie depuse eforturi pentru a promova scenariul unde războiul nu este necesar și numai această cale poate fi corectă. Dar cel mai bun lucru este că nu este o utopie. În Europa, un război poate fi evitat prin soluținoarea completă a relațiilor dintre Europa și Moscova, prin revenirea la relații practice și la o înghețare a ideologiei. Astfel, noi putem nu doar să evităm războiul, dar și să învingem frica acelora care acum se tem teribil pentru integritatea teritorială a statelor lor.
Nu pot țări precum Estonia, Ucraina și Polonia să continue să împroaște Rusia cu jigniri și acuzații înfiorătoare, așteptând, în același timp, ca gradul de încordare să scadă. Este absurd.
Dorința de a avea relații constructive poate să învingă întotdeauna pasiuni meschine și fanfare militare, dar pentru așa ceva este nevoie de voință. Haideți să ne amintim, spre exemplu, relațiile dintre SUA și Cuba. Animozitatea dintre ele continuă de decenii, iar autoritățile comuniste de la Havana condamnă frecvent Statele Unite și embargoul lor comercial, precum și politica neoimperialistă la adresa Americii Latine și a Caraibelor. Dar când în timpul mandatului lui Obama a apărut dorința de colaborare, imediat a ieșit la iveală entuziasmul și dorința de a edifica relații constructive, cât mai multe posibil. Barack Obama și Raul Castro și-au strâns mâinile unul altuia, iar reprezentanțele diplomatice de la Havana și Washington au fost redeschise după mulți ani de zile. Firește, relațiile dintre Cuba și Statele Unite nu au devenit idilice, dar, în prezent, s-a făcut tot ce era posibil, ceea ce este foarte corect.
În actuala criză europeană, se pot face mult mai multe chiar și cu o mai puțină voință politică. Dar este de o importanță vitală ca toată această clasă-media să fie marginalizată, clasă care, precum un robot sau un papagal, repetă la nesfârșit militând pentru militarism, pentru că el este combinat cu celelalte aspecte de cvasi-dreptate, pe care le promovează pentru o modestă mulțumire.
Există anumite delcarații și pași care merg în dezacord total cu povestea militară, iar cei care le fac înțeleg ce ar însemna un război în Europa. Dar mass-media fac praf și pulbere astfel de declații. Să ne amintim că, în ultimele zilei, ele au încercat să facă acest lucru cu Germania. Mass-media au fost invadate cu afirmați alarmiste potrivit cărora Germania ”subminează unitatea NATO”. De ce au decis să facă acest lucru? Pentru că Germania ar trebui, probabil, să îndemne cu mai mult entuaziasm la război împotriva Rusiei?
Mass-media este în panică, deoarece autoritățile germane nu se decid să trimită arme în Ucraina. Mass-media consideră acest lucru o trădare periculoasă a ”unității NATO” și acum vor prezenta Germania ca o putere egoistă, care nu vrea să susțină activ Ucraina doar pentru că nu vrea să pună în pericol propriile interese.
Dar nu este deloc așa, și, chiar dacă ar fi adevărat faptul că Germania nu îndeamnă la război, pentru că nu vrea să se pună în pericol pe sine însăți, ce este rău în asta? De ce nu am saluta orice tentativă de evitare a războiului, chiar dacă motivul se ascunde în interese naționale? Fără îndoială, este o trădare pentru cei care au creat deja imaginea mediatică a lui Putin ca fiind noul Hitler, și orice manifestare de indecizie în lupta împotriva lui este o repetare periculoasă a istoriei lui Chamberlain.
Dacă se va dovedi că divergențele interne din guvernul de coaliție al Germaniei vor conduce, într-un final, la retragerea Germaniei de la participarea în eveniemntele de pe noul front estic, se va putea constata că aceasta este cea mai bună veste de la izbucnirea crizei.
A reproșa Germaniei este periculos și este un semnal îngrijorător. Se ocupă de acest lucru aceiași reprezentanți ai clasei-media care, ieri, l-au atacat pe președintele croat Zoran Milanovic. El a declarat că vrea să-i retragă pe soldații croați din contingentul NATO din estul Europei, în cazul în care conflictul dintre Rusia și Ucraina se agravează. În esență, președintele a spus că, ținând cont de propriile interese, Croația nu intenționează să participe la confruntarea dintre Statele Unite și Rusia pe teritoriul Ucrainei.
Este o declarație absolut rațională, care tocmai de aceea a antrenat o avanlanșă de critici. Eu doar constat că ”respectata publicație” (de când și până când?) ”Politico” a scris că țara mea, Croația ”seamănă discordie”, amenințând cu retragerea soldaților ei din misiunea NATO.
Publicația afirmă că asemenea declarații reprezintă o amenințare pentru ”unitatea NATO”. În ceea ce privește Germania, sunt asemenea lideri ucraineni care acuză Berlinul că ”le-a înfipt un cuțit în spate”.
Clasa-media iresponsabilă îi stigmatizează fără nici un discernământ pe cei care încalcă în vreun fel ”unitatea NATO”, neînțelegând (dar după sfera lor de activitate nici nu trebuie să înțeleagă) că tocmai abaterea de la ”unitatea NATO” este acum principala șansă pentru pace în Europa.
Sursa Read More