Medicul Hi-tech: un ortoped din Oradea tratează coxartroza printr-o metodă revoluţionară, în timp record VIDEO

Coxartroza e o boală cumplită, care “macină” cartilagiul care îmbracă articulaţiile oaselor şoldului, apoi şi oasele în sine, provocând durere şi ducând la senzaţia de rigiditate. Activităţile zilnice obişnuite, cum ar fi încălţatul, mersul sau ridicatul de pe scaun devin dificile, iar durerea continuă.

Efectele bolii sunt ireversibile dar dacă boala e descoperită din timp, poate fi încetinită cu fizio-kinetoterapie.În cazul în care coxartroza este, însă, într-o fază avansată, singura soluţie este protezarea şoldului, aşa zisa artroplastie. În mod normal, după o operaţie clasică,  în primele 6 săptămâni pacientul nu are voie să se lase cu greutatea pe picioare şi merge în cârje. 

Însă un medic ortoped realizează la Oradea realizează intervenţii chirurgicale printr-o tehnică revoluţionară care îi ajută pe bolnavii de coxartroză să se recupereze în timp record, de doar câteva zile. 

Operaţia se numeşte artroplastie totală de şold cu abord direct anterior minim invaziv iar medicul este unul tânăr, Jorgaq Tona, „Iorgo” pentru colegi, pacienţi şi prieten, specialist în ortopedie-traumatologie de 15 ani. 

Născut în Albania, crescut în Grecia şi specializat în România şi în Franţa, Jorgaq Tona este medic specialist în ortopedie-traumatologie de 15 ani. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea, unde a ajuns cu o bursă pentru studenţi aromâni.

„Primul an, înainte de facultate, a fost pregătitor, pentru a învăţa limba, astfel că am fost obligat să merg într-un centru universitar care avea locuri libere pentru noi. La început, deşi mi s-a părut ghinion că am ajuns la Oradea (tot auzeam de Timişoara, Bucureşti sau Cluj, şi acolo mi-am dorit să ajung), după primul an nu m-a mai interesat alt oraş”.

Iorgo, aşa cum îl strigă colegii şi prietenii, şi-a făcut specializarea la spitalele Judeţean şi Pelican, iar timp de 3 ani a stat în Franţa, unde a lucrat la spitalul universitar din Dijon, specializându-se în efectuarea artroplastiei totale de şold prin abord direct anterior minim invaziv.

„Când am văzut prima dată un video cu un pacient operat de coxartroză prin această metodă şi în prima zi post-chirurgicală a umblat cu o singură cârjă, mi s-a părut ridicol. Am zis că n-are cum. Eram sigur că a fost un video trucat, dar m-am înscris la un curs al unui chirurg bun cunoscător al acestui abord, care făcea asta de ani de zile. Şi mi-am dovedit că se poate”, explică Iorgo, care a deprins tehnica în Franţa şi a adus-o şi în Oradea.

S-a întors la Oradea în 2018, şi nu ar mai pleca. „Oriunde am fost, peste tot în lume, simţeam că îmi lipseşte ceva şi nu ştiam ce. Întotdeauna când mă întorceam la Oradea, acel ceva pe care nu-l ştiam dispărea”, spune el.

Iorgo e singurul medic din Oradea şi printre puţinii din România specializaţi în intervenţii de protezare de şold prin abord direct anterior minim invaziv. 

În ce constă această procedură? Prin acest procedeu, pacientul nu este nevoit să stea pe o parte, ca în cazul operaţiei „tradiţionale”. Folosind instrumente speciale, curbate, printr-o incizie minoră, de 8-10 cm, medicul „intră” în corpul pacientului pe calea cea mai naturală şi cel mai puţin agresivă, îndepărtând – şi nu tăind – muşchii. „Printre beneficii se numără faptul că incizia este mică pentru pacient, adică cu sângerare puţină. Durerea e mai mică, pentru că nu se taie nervii, iar netăindu-se niciun muşchi, înseamnă, chirurgical, o recuperare mult mai bună şi, evident, mult mai rapidă”, explică medicul.

Operaţia, spune tot el, este foarte rară, dată fiind complexitatea ei, dar rezultatul este spectaculos. Dovada? Până să ajungă pe mâna lui Iorgo, Tiberiu Silaghi, un bărbat în vârstă de 51 ani din Carei, judeţul Satu Mare diagnosticat cu o severă coxartroză bilaterală, adică la ambele şolduri, şi-a petrecut ultimele 3 luni mai mult în pat căci nici medicamentele şi nici terapiile nu-l mai ajutau. „Umblam cu cârje, în ultimele 3-4 luni nici 10 centimetri nu mai puteam ridica piciorul. Făceam paşi mici, de 10-15-20 cm, şi aveam dureri cumplite în ambele picioare”, povesteşte bărbatul. La o zi după operaţie, Tiberiu stătea deja în picioare, susţinut de cârje, a treia zi s-a bazat pe o singură cârje, iar acum poate chiar şi să alerge. 

„Totul e în regulă şi mă simt foarte, foarte bine. Am şi alergat, aşa, puţin, n-am abuzat, dar am încercat să văd cum e. Ştiu să alerg şi în faţă şi în spate”, spune el. Şi nu a folosit din întâmplare cuvântul „ştiu” căci de mai bine de 7 ani, boala i-a îngrădit ani buni libertatea de mişcare.

O pacientă în vârstă de 36 de ani din Deva a ajuns la Oradea cu necroză aseptică de cap femural la ambele şolduri. Pe româneşte, oasele i s-au fărâmiţat şi ajunsese să umble cu baston. La o zi după operaţie, a făcut deja primii paşi cu cadrul, iar după încă o zi cobora şi urca scările în spital. “În a şaptea zi eram la bancă, la ghişeu, adică m-am deplasat şi am stat la rând fără probleme. Dacă mă operam clasic, nu mă făceam bine în timp atât de scurt”, spune tânăra, încântată.

Un alt bărbat, de 64 de ani, din Satu Mare, se obişnuise de mai bine de 7 ani cu durerile, care deveniseră insuportabile, şi suferea că a fost nevoit să se lase de dans. „Eu frecventez un club cu soţia mea, unde se dansează bachata, salsa şi kizomba. Am ajuns să nu mai pot dormi de dureri. Am fost operat şi a doua zi deja mergeam. La 4 zile după operaţie urcam scări”, povesteşte omul, care, la 6 săptămâni după operaţie, i-a oferit şi o demonstraţie de dans medicului orădean, trimiţându-i  o filmare că dansează salsa. “Mi-a spus: «M-am operat ca să pot să dansez. Şi uite că pot»”, povesteşte Iorgo. 

[embedded content]