Morga. Nu, nu mă refer la instituție, ci la fața escrocului. Escrocul va avea întotdeauna fața…

Morga. Nu, nu mă refer la instituție, ci la fața escrocului. Escrocul va avea întotdeauna fața potrivită locului, momentului și jobului. În primul rând escrocul va părea, întotdeauna, un om respectabil și de încredere. Altfel n-ar fi escroc ci tâlhar. Apoi, escrocul va da întotdeauna aparențele unui specialist de primă mână în orice, el putând fi orice: pilot de avioane, expert financiar, avocat sau chiar medic. Nu contează că nu a terminat nicio facultate atâta vreme cât el a “inventat” programe și ferestre și atâta vreme cât el, cu ani de zile în urmă, și-a dat seama de ce vom avea nevoie și ce ne poate “salva” chiar acum! Sau când chiar poate justifica prin documente aparențele profesiei sale, el va deveni brusc un mare specialist. Nu contează că de când a terminat medicina nu a intrat într-un spital, sau dacă a făcut-o a intrat pentru a face o “verificare” sau să “furnizeze” niște echipamente. Nume… nu știu, nu îmi vin acum în minte! Dar Dvs. Sigur veți putea spune multe!

Povestea. Un escroc va ști întotdeauna ce să spună clientului. Știți deja din genialul “Filantropica”: “Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic.” Dar nu orice poveste este spusă de un escroc. Ci POVESTEA care trebuie! Va intui perfect ce are nevoie clientul să audă. Și îi va spune! Povestea e credibilă și necesară în situația clientului. Ea vine întotdeauna ca o încununare a așteptărilor sau nevoilor stringente ale clientului. I-a murit clientului copilul, nu-i problemă! Comunicăm cu copilul prin spiritism. De fapt copilul nici nu a plecat, doar nu îl mai vezi… Ești în stare terminală e cancer? Banal. Ți se dă o temă de varză care “ia cu mâna tot”! Treci printr-o perioadă pandemică? Se rezolvă: facem niște seruri care nu imunizează, nu împiedică transmiterea, care dă efecte adverse mai sigure și mai multe decât efectele benefice… dar nu contează. E spre binele tău, clientule!

Escrocul este mai totdeauna șmecher (dacă nu chiar inteligent sau sclipitor) și șarmant, fermecător. Uneori, chiar frumos trupește, dar întotdeauna este cinic, sociopat și, la final, sarcastic. Escrocul (trădătorul) și nu criminalul este cel ce poată în lumea asta chipul schimonosit al Adversarului. De aceea Adversarul este în primul rând “cel viclean” și nu “cel rău”, căci răutatea este vizibilă și respingătoare. Viclenia nu. Căci viclenia nu este decât greu perceptibilă. D-aia, “cel viclean” duce în ispită, și nu cel rău.
Escrocul este adversarul Adevărului și tatăl minciunii, al dezinformării, al “realității virtuale” și “inteligenței artificiale”.
Escrocul este arhetipul, constructorul și conducătorul lumii de azi.

Orice legătură a celor spuse mai sus cu persoane mai mult sau mai puțin publice este, desigur întâmplătoare.

În încheiere vă mai spun doar că în Codul penal “Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă” se numește “Înșelăciune”.
Dacă în locul cuvântului “persoane” puneți cuvântul “lumi”… aceea nu se mai numește “Înșelăciune”, ci “Mare Resetare”.

Dan MV Chitic – Telegram

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.